În a doua zi a Colocviului Dumitru Cornilescu, Dr. Thomas Nettles ne-a făcut capul calendar. Păi aşa şi trebuie, dacă e vorba de crezurile cristologice ale Bisericii primare, că trebuie studiate conciliile de la Niceea (325), Constantinopol (381), Calcedon (451).
Dar, mai întîi, în prima parte a zilei, profesorul american s-a referit la ADEVĂRUL mărturisirilor de credinţă astfel:
1. Adevărul e opus erorii.
1 Timotei 2:14-18 – Cuvîntul adevărului / cei care s-au abătut de la adevăr.
Ioan 16:13 – Mîngîietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul.
Ioan 17:17 – Cuvîntul Tău este adevărul.
Iacob 1:18 – Ne-a născut prin Cuvîntul adevărului
1 Ioan 4:6 – Duhul adevărului / duhul rătăcirii.
2. Adevărul necesită formulare atentă şi diferenţiere a unui lucru de altul.
Galateni 1:6-9 – Evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o
2 Corinteni 11:3-4 – O altă Evanghelie
3. Adevărul e coerent, sintetic, sistemic.
1 Corinteni 15 – Dacă nu este o înviere a morţilor…
4. Adevărul are caracter soteriologic.
Romani 10:1-4 – Oricine crede în El să poată căpăta neprihănirea.
1 Corinteni 15: 3 – Hristos a murit pentru păcatele noastre.
După prezentarea acestor aspecte referitoare la faptul că o mărturisire de credinţă trebuie să conţină adevărul, au fost trecute în vedere cîteva formule din Noul Testament care stau la baza mărturisirilor de credinţă ale Bisericii:
Matei 16:16 – Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu (prima mărturisire de credinţă).
1 Timotei 1:15 – Hristos a venit în lume ca să mîntuiască pe cei păcătoşi.
2 Timotei 1:9-10 – El ne-a mîntuit… nu pentru faptele noastre… arătarea Mîntuitorului nostru Hristos Isus…
Filipeni 2:6-11 (imn hristologic)
Să aveţi în voi gîndul acesta, care era şi în Hristos Isus:
El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu,
ci S-a dezbrăcat pe sine însuşi şi a luat u chip de rob, făcîndu-Se asemenea oamenilor.
La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător pînă la moarte, şi încă moarte de cruce.
De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult, şi I-a dat Numele, care este mai pe sus de orice nume;
pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pămînt şi de sub pămînt,
şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.
Apocalipsa 4:6-11 – Sfînt, Sfînt, Sfînt este Domnul Dumnezu, Cel Atotputernic, care era, care este, care vine.
Apocalipsa 5:8-10 – Ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sîngele Tău, oameni din orice seminţie.
Două chestiuni care au apărut în secolele I-II au dus la dezbateri teologice care s-au finalizat cu formularea crezurilor cristologice:
- natura umană a lui Hristos
- natura divină a lui Hristos
Contextul în care au apărut ereziile a fost gnosticismul. Crezurile au apărut ca răspuns dat de adevărata credinţă acestor erezii:
1. Crezurile creştine proclamă moartea şi învierea lui Hristos. În gnosticism nu e vorba de moarte sau înviere.
2. Crezurile creştine afirmă că lumea a fost creată de Dumnezeu. În gnosticism lumea e creată de un dumnezeu rebel.
3. Crezurile creştine mărturisesc despre mîntuire. În gnosticism domeniul de existenţă al răului este limitat, ontologic, strict la materie.
4. Hristos a fost răstignit pentru păcatele oamenilor. În gnosticism mîntuirea este limitată la un sistem de cunoaştere.
