“Am devenit un continent de cucuvele. Civilizaţia occidentală a dat atât de mare importanţă scopurilor personale, încât s-au năruit toate obiectivele comune şi astfel nici măcar un turn Babel n-am putea ridica împreună. Cafenelele sunt pline de oameni ce stau singuri cu ochii pierduţi în ceaşca goală, iar mai spre seară îşi plimbă câte un câine lăcrimos prin parcurile reci.
Am devenit pragmatici şi s-a născut un om nou, dar omul acesta creat de pragmatism e forma cea mai dezvoltată a inculturii. Librăriile gem de cărţi bune pe care nu le cumpără nimeni, gem de cărţi proaste pe care nu le cumpără nimeni, dar bine că la locul de muncă oamenii sunt muncitori buni. Sau poate maşini care merg la toaletă. Cred că aici e răzbunarea subtilă a Americii şi mai cred în justiţia poetică a lui Dumnezeu.”
Vladimir Pustan: Tristeţi europene (Scrisorile lui Beleforon, Editura Fabrica de Vise, Beiuş, 2007)
