Archive for martie, 2009

10 bloguri în Top 100 WP (31.03.2009)

31 martie 2009

31 martie 2009, 19.35

În paranteză: poziţia în Top ZeList (30.922 de bloguri româneşti)

10. mariuscruceru (1102)
13. stiricrestine (1808)
23. danutm (370)
45. romaniaevanghelica (858)
68. clujulevanghelic (832)
85. teologeanu (1781)
87. cllodvl (956)
91. crestintotal (958)
95. formenoi (3782)
96. trezirespirituala (1336)

Diagonale (1)

31 martie 2009

diagonale300

Diagonale (rotundo-pătrăţoase)

În mai multe ocazii mi-am exprimat dorinţa de a relua subiecte din cadrul a două fenomene produse de evanghelici în spaţiul virtual: Masa Rotundă (2006) şi Pătrăţosu (2007). Un alt fenomen, în 2008, a fost Reţeaua România Evanghelică.

Fenomenul Pătrăţosu a luat amploare începînd cu martie 2007. Iată numărul de postări pe lună:

2006

octombrie (1)
noiembrie (1)

2007

ianuarie (1)
februarie (5)
martie (31)
aprilie (32)
mai (46)
iunie (47)
iulie (87)
august (90)
septembrie (74)
octombrie (75)
noiembrie (77)
decembrie (87)

2008

ianuarie (79)
februarie (45)
martie (42)
aprilie (41)
mai (30)

Prima postare, cu titlul Bine că ai venit!, începea astfel:

“Bine ai venit într-o lume “în-colţită” pe un pămînt cu o umbră rotundă!”

Şi se încheia, interesant din perspectivă metafizică şi nu numai, cu o reflecţie pluristratificată (gen haiku, nu cu 17 silabe, ci 20):

“Lumea începe pe sfera pămîntului şi se sfîrşeşte cu un cub.”

Prima postare a avut, în 3 zile, 4 comentarii, în anul următor 2007 încă 3 şi 5 foarte scurte comentarii în 2008 (!).

Pentru mine, comentariul preferat, generator de reflecţie (diagonală), este următorul:

“Eu contrazic: Patratul are obarsie terestra. A fost inventat de om. L-a inventat atunci cand nu putea patrunde ideea de curba. Si l-a folosit cand a vrut sa inteleaga curba. Lumea naostra este rotunda. Curbele cica ar fi construite din drepte. D’aia ne-au batut la cap cu serpii aia in liceu. Ca sa ne faca sa intelegem asta: ca de fapt curba este o suma. O suma de mai multe patrate.

Curcubeul este rotund. Luceafarul de dimineata este rotund. Piatra de la mormant cica era rotunda. Imparatia lui Dumnezeu este rotunda. S-a rostogolit peste chipul de aur. Nu stiu ce forma avea Piatra pe care au lepadat-o zidarii: dar banuiesc ca, de vreme ce nu s-a potrivit sistemului lor patratos de construire, trag concluzia ca a fost rotunda. Altfel nu o aruncau.

Apropos, stiti bancul ala: de ce isi fac oltenii casele rotunde? De aici si superioritatea lor. (nicidecum nu incerc sa fiu peiorativ, dar de dragul subiectului m-am legat si de asta, citeam pe undeva ca patratosu’ la origine e oltean; aici n-am vrut decat sa fiu putin comic)

Dar evreii cum sarbatoreau adunarea corturilor? in corturi patrate sau rotunde?

De ce prefer rotundul? pentru ca generalizeaza si implica patratul. Nu putem gandi altfel decat in termeni patrati. (D’aici si vorba aia: Ce te tot dai rotund atata?)

de don quijote octombrie 4, 2007 at 1:29 pm”

După prima postare din 19 octombrie 2006, a doua, intitulată Naum, a urmat în 2 noiembrie:

“Cînd ninge parcă cerul este împărţit în pătrăţele mici de caiet de matematică.”

SUPERB!

A treia postare, din 20 ianuarie (!), intitulată Noutăţi, era adresată studenţilor.

Luna februarie a fost prima lună care a avut mai mult de o postare (în paranteză: numărul comentariilor):

Scara!
“apelu telectualilor” (5)
atit de autentic…
“Micu traducător” (4)
Liiceanu sau Liicheanu? (3)

Luna martie, însă, a marcat începutul activităţii febrile a Pătrăţosului în blogosferă: 31 de postări.

Bine zis

31 martie 2009

Îmi spuse cineva pe Messenger:

“Ce bun ar fi acuma un raport al Conferintei pe site-ul uniunii.”

“asa tot pe la colturile blogurilor se aud ecouri, fara sa stim intai care au fost “sunetele originale”.”

Să ne amuzăm

31 martie 2009

Am primit un “inedit” mesaj pe Messenger, nu ştiu dacă are legătură cu vreo postare de pe acest blog sau mai degrabă cu comentariile (care-l vor fi iritat pe vreun cititor) pe care le-am lăsat astăzi pe blogul lui Marius Cruceru:

triplexxxk: Mai sorecar inapt ai grija ce si cum vorbesti si cu cine vorbesti. Daca vrei sa dezgropam securea razboiului o putem face. SI atunci nu stiu ce fel de praf se va alege de toate blog-urile tale si de tine. Mare atentie caci nu stii de unde sare iepurele. Daca te crezi mare deontolog si filozof ar fi bine sa te uiti in oglinda.. caci ai vedea o scena din filmele horror. Retardule….

Inimoase (31)

31 martie 2009

“Viaţa nu este o listă de propuneri, ci o serie de scene dramatice. Eugene Peterson spunea: ‘Noi trăim în narativ, trăim în poveste. Experienţa are o poveste căreia trebuie să-i dea formă. Avem un început şi un sfârşit, avem acţiune, avem personaje.’ Povestea este limbajul inimii. Sufletele noastre nu vorbesc în faţa faptelor clare ale matematicii sau ale propoziţiilor abstracte din teologia sistematică; ele spun imaginile şi emoţiile poveştii. Cântăreşte-ţi entuziasmul pe care îl ai atunci când ai de ales între oferta de a merge la un film, de a citi un roman sau de a asculta poveştile de viaţă ale altora. Elie Wiesel sugerează că ‘Dumnezeu l-a creat pe om fiindcă îi plac poveştile.’ Deci dacă urmează să căutăm răspunsul la ghicitoarea pământului – şi a propriei noastre existenţe – îl vom găsi în poveste.

Timp de sute de ani, cultura noastră şi-a pierdut, treptat, povestea. Iluminismul respingea ideea că există un Autor, dar încerca să se agaţe de ideea că am putea totuşi să avem o Poveste mai Mare, viaţa ar mai avea încă sens şi totul ar fi îndreptat într-o direcţie bună. Cultura vestică a respins misterul şi ideea de transcendenţă a Evului Mediu, punându-şi încrederea în pragmatism şi progres, stâlpii Epocii Moderne, Era Raţiunii. Dar, odată ce ne-am debarasat de Autor, nu a durat prea mult să pierdem Povestea mai Mare. În era postmodernă. Am rămas doar cu poveştile noastre mărunte. Credinţa centrală a timpurilor noastre este că nu există nicio poveste, nimic nu se încheagă, tot ce avem sunt fragmente, zilele întâmplătoare ale vieţilor noastre. Tragedia ne aduce încă lacrimi şi eroismul ne mai înalţă vag inimile, dar nu există niciun context pentru nimic din toate acestea. Viaţa este doar o înşiruire de imagini şi emoţii fără rimă sau raţiune.

Ce ne rămâne, prin urmare, de făcut? Creează-ţi propriul fir epic pentru a aduce un înţeles experienţelor noastre. Inima noastră este făcută pentru a fi ttrăită într-o Poveste mai Mare; pierzând acest lucru, ne străduim din răsputeri să ne lărgim propriile noastre drame mărunte.”

John Eldredge, Călătoria inimii, Editura Aqua Forte, Cluj-Napoca, 2008

Bloggerul Tim Challies

31 martie 2009

“Tim Challies este cu singurață printre cei mai cunoscuți bloggeri evanghelici din blogosfera englezească. Blogul său înregistrează un număr de vizite impresionante în fiecare zi (în jur de 9 000 de abonați pe zi). Se ocupă cu recenzii de cărți pe blog dar și cu articole din cotodian.”

http://anddij.wordpress.com/2009/03/31/interviu-cu-tim-challies

Iosif Ţon la Petroşani – Înregistrări audio

31 martie 2009

30 martie 2009

Sesiunea 1
Sesiunea 2
Sesiunea 3
Sesiunea 4

Misiunea Dunărea

31 martie 2009

cllodvl relatează despre desantul evanghelic în judeţul Dolj, în cadrul căruia au oferit consultaţii 160 de cadre medicale.

Evanghelici în Top 100 WP (31.03.2009)

31 martie 2009

31 martie 2009, 08.10

În paranteză: poziţia în Top ZeList (30.922 de bloguri româneşti)

Topul blogurilor

13. stiricrestine (1808)
14. mariuscruceru (1102)
27. danutm (370)
47. romaniaevanghelica (858)
73. clujulevanghelic (832)
99. trezirespirituala (1334)

Topul creşterilor

11. teologeanu (1781)
27. statu (1145)
32. formenoi (3782)
88. adamaica (743)

Topul postărilor

18. Cui prodest? He ain’t heavy, he’s my brother…
22. Articole interesante pe bloguri (23-29 martie 2009)
34. Cel mai nedrept proces din istorie
61. Si a fost Conferinta nationala
65. Calea Regelui
79. Gafe la biserică (3)

Creştin Total – 100.000

30 martie 2009

crestintotal.wordpress.com

Ruben Ologeanu: Şi a fost Conferinţa naţională

30 martie 2009

“Unii au inceput sa faca diverse pronosticuri, altii s-au marginit sa semnaleze evenimentul iar altii au asteptat pasiv desfasurarea lucrarilor. Si unii si altii au avut propriile deceptii. Anuntata ca furtunoasa, conferinta nationala a fost mai degraba un eveniment spiritual.”

teologeanu.wordpress.com

Actualizarea orei pe bloguri WordPress

30 martie 2009

anddij.wordpress.com ne aduce aminte că trebuie să ne setăm manual ora pe blogurile WordPress de fiecare dată cînd aceasta se schimbă – primăvara şi toamna.

2 bloguri din Reţeaua România Evanghelică în Top 50 WP (30.03.2009)

30 martie 2009

30 martie 2009, 20.15

În paranteză: poziţia în Top ZeList (30.922 de bloguri româneşti)

44. România Evanghelică (858)
50. Clujul Evanghelic (832)

Imagini de la Centenarul Richard Wurmbrand – Cluj

30 martie 2009

http://stiricrestine.ro/2009/03/29/4264

Mana de luni (30.03.2009)

30 martie 2009

Refacerea după un dezastru în viaţă – Rick Warren

Incendii devastatoare distrug casele şi familiile pierd toată agoniseala de-o viaţă. Aflăm că o persoană dragă a murit pe neaşteptate. Economia ia o întorsătură dramatică, negativă, lăsând portofoliile de investiţii în ruine. Fără nici o avertizare, conducerea companiei anunţă pe unul dintre cei mai vechi angajaţi că şi-a pierdut locul de muncă. Aşa cum afirmă una din Legile lui Murphy, “Dacă ceva poate să meargă prost, va merge.”

Biblia exprimă această realitate întrucâtva diferit: “Sunt oameni neprihăniţi, cărora le merge ca şi celor răi care fac fapte rele, şi sunt răi, cărora le merge ca şi celor neprihăniţi, care fac fapte bune” (Eclesiast 8:14). Ce ar trebui să facem, cum ar trebui să răspundem, când ne confruntăm cu o tragedie sau cu o nenorocire? În această săptămână, aş dori să las Cuvântul lui Dumnezeu să vorbească despre aceste lucruri:

1. SPUNE-I LUI DUMNEZEU NECAZUL TĂU – Nu nega şi nu ignora necazul. Spune-i lui Dumnezeu exact ceea ce simţi. “Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi!” (Matei 5:4). “În orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru” (Psalmi 62:8). “Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit” (Psalmi 34:18).

2. ACCEPTĂ AJUTOR DE LA ALŢII – Nu te izola. Caută sprijin din partea prietenilor şi dacă eşti membru într-o biserică, din partea bisericii. “Purtaţi-vă sarcinile unii altora…” (Galateni 6:2).

3. REFUZĂ AMĂRĂCIUNEA – Ai de ales: să devii înverşunat şi să păstrezi amărăciunea sau să devii mai bun. “Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare şi mulţi să fie întinaţi de ea” (Evrei 12:15).

CUM POŢI EVITA AMĂRĂCIUNEA?

Acceptă ce nu mai poate fi schimbat. “…Îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu, întinde-ţi mâinile spre Elatunci, îţi vei ridica fruntea fără teamă, vei fi tare şi fără frică…” (Iov 11:13-16).

Concentrează-te pe ce a rămas, nu pe ce a fost pierdut.Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Cristos Isus, cu privire la voi” (1 Tesaloniceni 5:18).

4. ADU-ŢI AMINTE CE ESTE IMPORTANT – Relaţiile, nu lucrurile, sunt ceea ce conteză cel mai mult. Isus a spus: “…Viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui” (Luca 12:15). “Căci noi n-am adus nimic în lume şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea” (1 Timotei 6:7).

5. AI ÎNCREDERE ÎN ISUS CRISTOS – Acesta este secretul puterii de care ai nevoie pentru a face faţă vremurilor dificile. “Ştiu să trăiesc smerit şi ştiu să trăiesc în belşugm-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Pot totul în Cristos, care mă întăreşte” (Filipeni 4:12-13).

CUM PUTEM FACE ACESTE LUCRURI?

Sprijinindu-ne pe Cristos pentru stabilitate.Cei ce se încred în Domnul sunt ca muntele Sionului, care nu se clatină, ci stă întărit pe vecie” (Psalmi 125:1). “Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine…” (Isaia 26:3). “Nu se clatină niciodată; pomenirea celui neprihănit ţine în veci. El nu se teme de veşti rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul” (Psalmi 112:6-7).

Ascultându-L pe Cristos pentru direcţie.Căci Eu ştiu gândurile, pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde” (Ieremia 29:11).

Privind la Crisos pentru mântuire.Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor, care nu lipseşte niciodată în nevoi. De aceea nu ne temem, chiar dacă s-ar zgudui pământul şi s-ar clătina munţii în inima mărilor” (Psalmi 46:1-2).

MANA DE LUNI este tradusă în limba română cu acordul CBMC International – Christian Businessmen’s Connection şi se distribuie gratuit, la cerere, prin e-mail de asociaţia CBMC România. Tel/Fax 0257-259248, E-mail: cbmc@rdslink.ro Traducere şi adaptare de Ionel Sinaci.

Inimoase (30)

30 martie 2009

“Dacă am abandonat dorinţa, ne-am pierdut speranţa. C.S. Lewis rezuma astfel: ‘Putem spera doar pentru ce dorim.’ Nu e dorinţă, nu e nici speranţă. Dorinţa însă nu se traduce întotdeauna prin speranţă. Doresc multe lucruri pentur care nu sper mai deloc. Doresc să am mult mai mulţi bani decât am, dar nu prea am speranţe că o să-i am. Există un lucru pe care îl sper dar nu îl şi doresc. Acesta este punctul de vedere al lui Lewis. Asigurarea fadă a unor dulcegării, din când în când, nu înflăcărează sufletul. Speranţele noastre sunt profund legate de dorinţele noastre reale, iar uciderea dorinţei a însemnat o viaţă fără speranţă pentru prea mulţi oameni. E ca şi cum am intra în Infernul lui Dante, unde scrie deasupra iadului: ‘Lăsaţi în urmă orice speranţă, voi ce intraţi aici’.

Efectul este dezastruos, nu doar pentru creştini în mod individual, ci şi pentru mesajul evangheliei ca întreg. Oamenii nu smulg acoperişurile bisericii pentru a pătrunde înăuntru. Vedem planul de atac al Duşmanului: scoate tot ce e viaţă şi frumuseţe şi aventură din Evanghelie, îngroapă creştinii sub povara datoriei şi nimeni nu va mai dori să o citească a doua oară. E extrem de neatrăgătoare.

David Whyte numeşte aceasta ‘animalul devorator al dorinţei abandonate’. Acesta e motivul din spatele celor mai multe relaţii din cadrul bisericii. Pastorul trăieşte cu responsabilităţi, încercând să-şi nege setea pentru mulţi ani. Într-o bună zi, tânăra secretară îi zâmbeşte şi s-a terminat. Fiindcă a fost atât de mult timp lipsit de dorinţă, aceasta devine copleşitoare atunci când apare într-un final. Pericolul de a te dezice de dorinţă este ceea ce te împinge în prăpastie. Nu mai suntem capabili să distingem viaţa reală de imitaţia ademenitoare. Suntem păcăliţi de impostori. În cele din urmă, găsim nişte mijloace de a procura gustul vieţii care ne era destinat.”

John Eldredge, Călătoria inimii, Editura Aqua Forte, Cluj-Napoca, 2008

La ce e bun Messengerul

30 martie 2009

Pentru comunicare rapidă (şi amabilitate frăţească):

Un amic a fost interesat de o listă cu locurile din Noul Testament unde apare Împărăţia Cerurilor.

Am transmis solicitarea lui pe lista de Messenger cu pocăiţi şi, în mai puţin de 1 minut, am primit 5 sugestii, iar apoi încă două:

- http://biblia.pentruviata.ro

- programul Online Bible care se descarca free de pe net in lb.romana are functie de search… si da toate versetele in ordine in care apare ce cauti

- poate cauta cu programul Teophilos

- http://www.biblegateway.com/keyword/?search=kingdom&version1=31&searchtype=all&limit=none&wholewordsonly=no

- site-ul http://www.resursecrestine.ro

- bibleserver.com

- ai un soft biblic care are search? de ex e-sword, tastezi cuvantul, selectezi GEN- APOC si iti arata

Alexandru Panaitescu

30 martie 2009

“Alexandru Panaitescu a investit jumătate de viaţă de trudă şi migală şi de îndelungă – răbdare, fără să aibă alt instrument de ajutor decât o veche maşină de scris, pentru a întocmi concordanţa biblică. Înregistrarea a peste zece mii de cuvinte din peste trei mii de locuri a fost o muncă enormă şi binecuvântată.”

erika-aripilecurajului.blogspot.com

“Pocăiţi” sau evanghelici?

30 martie 2009

“Printre puţinele organizaţii para-bisericeşti poartă în România numele de Alianţa Evanghelică şi nu Alianţa Pocăită. Nu cunosc nici o denominaţiune în România care să poarte în titulatura oficială să folosească acest termen, atât de drag unora. Cum ar suna oare Biserica Creştină Pocăită Baptistă, Creştinii Pocăiţi după Evanghelie, etc.

Termenul poate fi acceptat, dar nu adorat…”

nevoiadeargument.blogspot.com

Gafe la biserică

30 martie 2009

http://anddij.wordpress.com/2009/03/30/gafe-la-biserica-3

Daniel Mitrofan despre Uniunea Baptistă

30 martie 2009

Articolul VÂRFUL ICEBERGULUI (informatorilor baptişti) de pe blogul lui Daniel Mitrofan conţine şi o listă. Cineva a întrebat dacă e toată lista. Iată ce răspunde Daniel Mitrofan:

“Între cei 70-90% sunt mulţi. Fii pe pace, Domnul îi cunoaşte pe nume şi pe aceştia. Ei sunt printre noi, ne ţin predici frumoase, provocatoare din punct de vedere intelectual, ei fac misiune, au fundaţii caritabile etc. În vremurile din urma unii vor face şi minuni mari, pentru a-i înşela pe cei aleşi de Domnul.

Pot spune doar atât, Uniunea Baptistă a încăput pe mâini rele, foarte rele. Uniunea nu va lua nici o atitudine împotriva a tot ce Uniunea Europeană va impune cu noua sa ordine mondială şi cu dictatele umanismului ei antichristic. Ar fi fost frumos să-i fi ştiut pe toţi. Totuşi nu ar fi ajutat la mare lucru după cum nu ajută cunoaşterea unui mic număr. Nimeni nu a cerut lor sub disciplină sau retragerea lor din funcţii şi oamenii aceştia fără caracter, care au pus umărul la demolarea bisericilor, la subminarea lucrării lui Dumnezeu, ei, aceştia, formează noi păstori la Institutul Teologic Baptist Bucureşti. Cum să inspiri tărie de caracter în cineva când tu în calitate de dascăl nu o ai? Cum să formezi păstori duhovniceşti când tu ai sufletul vândut?”

Conferinţa “Tânărul creștin în lumea imaginii mișcătoare”

30 martie 2009

Sîmbătă, 4 aprilie, 18.00 – Biserica Speranţa din Suceava

Invitat: Ciprian Terinte

www.biserica-speranta.ro

Succesul reformei

30 martie 2009

“Succesul reformei presupune promovarea perseverentă a valorilor.” (Silviu Tatu)

statu.wordpress.com

Bruno Schwengeler la Iaşi

30 martie 2009

Fondatorul revistei Ethos va fi la Iaşi în 2-4 aprilie.

Detalii: Iaşiul Evanghelic

ProChrist 2009

29 martie 2009

prochrist

Cu o oarecare regularitate, începând de cca. 10 ani, au loc în Germania campanii de evanghelizare sub egida “ProChrist”.

Alfa Omega TV va transmite acest eveniment live, atat pe canal cât şi pe internet.

www.alfanet.ro

Timişoara: Săptămână de rugăciune

29 martie 2009

saptaminarugaciune450

Evanghelici în Top 100 WP (29.03.2009)

29 martie 2009

29 martie 2009, 21.00

În paranteză: poziţia în Top ZeList (30.922 de bloguri româneşti)

Topul blogurilor

12. mariuscruceru (1102)
13. stiricrestine (1808)
42. danutm (370)
45. crestintotal (958)
59. clujulevanghelic (805)
86. romaniaevanghelica (858)

Topul creşterilor

3. bbgp
22. gindul (6639)
29. deliafilip (6988)
57. sarivan (2879)
82. ionatan (1034)
100. calatorru (1083)

Growing blogs (general)

85. bbgp

Topul postărilor

27. Dacia DASTER !!!… adica DUSTER.
66. Un interviu la Radio Vocea Evangheliei

Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru!

29 martie 2009

Zilele trecute Dănuţ Mănăstireanu a scris pe blogul lui un articol intitulat Vox populi, vox (derbe)dei în care punea întrebarea: Se îndreaptă oare baptiştii români către o schismă?

Acest articol a fost preluat în întregime şi fără ghilimele pe Internet:

http://depozitarul.wordpress.com/2009/03/26/1393

Am lăsat acolo următorul comentariu:

1. L-am întrebat pe Dănuţ Mănăstireanu dacă a dat acordul cuiva să preia articolul sau fragmente din articole. Mi-a răspuns: Nu.

2. Atunci cînd se citează se pun GHILIMELE (sau italice sau o linie verticală, ceva care să indice că se citează). Şi ar trebui la începutul articolului meţionat autorul.

3. Autorul este Dănuţ Mănăstireanu, nu Dan; iar pe fiul lui îl cheamă Daniel Mănăstireanu – aceste nume sînt DEJA consacrate în spaţiul public. (cum ar fi să-l numim pe Andrei Pleşu chiar după prenumele său, care este Gabriel?)

Depozitarul Alexandru mai are încă un blog, unde a pus doar cîteva fragmente din articol, acolo scriind numele autorului corect, astfel că am lăsat la comentariu doar primele 2 puncte:

http://nazireat4him.blogspot.com/2009/03/se-indreapta-oare-baptistii-romani.html

Iată ce răspuns e afişat:

“Bine ai facut Alin. Tu ai mai mult timp liber.Eu am fost la lucru toata ziua. Apoi nu stiu ce este cu frustrarea asta a ta.:)

AM vazut pe multe situri articolul intreg. EU doar am dorit sa las informatia si sa indrept catre linkul lui Dan(ut). Am lasat doar un fragment..considerand ca cine doreste sa citeasca tot sa mearga direct la sursa.”

Iată răspunsul pe care l-am propus la comentarii:

Bă! Trezeşte-te! Că eşti în spaţiul public şi nu poţi să zici orice îţi trece prin minte (fără să suporţi consecinţele).

1. Cică eu aş avea mai mult timp liber. Da tu de unde ştii asta, bă, deşteptule? Nu de mult ai scris despre mine că aş fi “un expert şi specialist în litere”? Asta de unde ştii, cînd nici măcar eu nu ştiu asta despre mine?

2. Dacă ai văzut pe mai multe site-uri articolul întreg, atunci crezi că poţi şi tu să îl preiei, bă, furăciosule? Şi pe care site-uri ai văzut articolul întreg?

3. Cum de încerci să-mi spui că ai dorit DOAR să “LAŞI” informaţia, că ai lăsat doar “un fragment”, cînd în altă parte ai pus TOT articolul:

http://depozitarul.wordpress.com/2009/03/26/1393

4. Mai rău, bă şmechere, ai scris: “Prin curtoazia lui Dănuţ Mănăstireanu”, făcîndu-mă pe mine ŞI PE ALŢII să credem că ai fi avut acordul autorului.

5. Acum ştii ce e cu “frustrarea asta a mea”? Adevărul nu se negociază, nu?

Unul dintre comentariile propuse (dar neaprobate) pe blogul lui Dănuţ Mănăstireanu a fost următorul:

“http://www.bisericata.com/ro1/?p=2932
Pentru Politistu alin Cristea.”

I-am propus lui Dănuţ Mănăstireanu: Nu vreţi să-l publicaţi? Astfel voi avea ocazia să amintesc cîteva chestiuni, cred eu, interesante.

“De ce nu?”, mi-a răspuns, însă deja era şters comentariul: “Îmi pare rău. L-am şters. Din principiu nu permit comentarii ofensatoare la adresa altora.”

Am intrat pe site-ul pîrît Biserica ta – acolo sînt puse primele paragrafe din articolul lui Dănuţ Mănăstireanu şi linkul către blogul unde a apărut articolul.

La comentarii sîntem îndemnaţi: “Exprimă-te cu respect!”

Iată ce comentariu am propus:

Cu respect mă exprim:

Respect faţă de Dănuţ Mănăstireanu, care a scris un articol interesant.

Nu cu respect faţă de aceast blog dacă preia FĂRĂ GHILIMELE şi FĂRĂ MENŢIONAREA AUTORULUI.

Răspunsul afişat este neconvingător:

“Salut Alin,

Responsabilitatea noastra este de a directiona vizitatorul fata de un articol interesant, care dupa cum observi mai sus, este sursa originala a atorului.

Cu stima si respect in Cristos,
Cosmin Pascu”

După cum se vede, răspunsul nu tratează cele 2 chestiuni pe care le-am semnalat lipsa ghilimelelor (sau a altui mod de a indica că se citează) şi, MAI ALES, menţionarea numelui autorului (în cărţi şi reviste se menţionează nu de puţine ori şi numele editurii care a scos cartea sau al traducătorului, dacă e vorba de un autor străin, şi se indică uneori şi numărul paginii unde apare citatul prezentat).

Să fie această chestiune una de nebăgat în seamă?

E de ajuns să amintesc faptul că nu de mult Paul Negruţ, rectorul Universităţii Emanuel, a fost implicat într-un scandal de plagiat. Şi în cazul unei astfel de persoane publice, consecinţele se răsfrîng asupra instituţiilor de care e legat numele persoanei publice.

Adevărul nu se negociază

1. Primul lucru care se observă în astfel de cazuri, cînd sînt confruntaţi bloggerii evanghelicei cu unele proceduri suspecte pe care le folosesc, este că răspunsul lor este neconvingător.

Pe lîngă cele două exemple, o să mai dau unul:

Alin Cristea (8/26/2008 4:55:11 PM): scoate poza
Alin Cristea: ca nu ti-am dat acordul
Blogger: am specificat sursa
Alin Cristea: nu de asta e vorba
Alin Cristea: e vorba de poza
Alin Cristea: nu ti-am dat acordul
Blogger: care e diferenta?
Alin Cristea: scoate poza
Alin Cristea: PUNCT
Blogger: ok

Alin Cristea (8/26/2008 5:39:12 PM): ti-am cerut sa scoti poza
Blogger: Da , dar nu mi-ai explicat de ce?
Alin Cristea: nu trebuie sa-ti explic
Alin Cristea: ai folosit o poza pentru care nu ai acordul meu
Blogger: de ce as avea nevoie de acordul tau?
Alin Cristea: pentru ca e poza mea
Blogger: odata ce e pe net e a tuturor
Alin Cristea: NU
Alin Cristea: scoate poza
Blogger: cum justifici ca e a ta?
Blogger: daca ai luat-o de la altcineva?
Alin Cristea: nu avem ce discuta
Blogger: o am si eu in calc. neprelucrata

Iată o altă situaţie, de data asta reacţia altui blogger a fost promptă:

Alin Cristea (3/15/2009 9:08:30 PM): Ai preluat un editorial al lui Vladimir Pustan?
Blogger: da..acum cateva zile
Alin Cristea: ai cerut acordul?
Blogger: nu…trebe?
Alin Cristea: pai tu ce zici?
Alin Cristea: uite, bloggerii observam ce fac alti bloggeri
Blogger: pai …am scris sursa
Alin Cristea: pai nu asa se face
Alin Cristea: iei 2-3 propozitii
Alin Cristea: pui ghilimele
Alin Cristea: si sursa
Alin Cristea: si dai linkul
Blogger: asta nu am stiut…ok il sterg
Alin Cristea: pune un paragraf de acolo cu ghlimele
Alin Cristea: si linkul
Alin Cristea: astfel respectam munca altora
Alin Cristea: si colaborarile
Alin Cristea: eu, de exemplu, am colaborari cu diverse edituri
Alin Cristea: si am diverse intelegeri
Alin Cristea: este normal ca cititorii sa citeasca pe site-ul Ciresarii
Blogger: inteleg
Alin Cristea: sau sa cumpere cartea
Alin Cristea: stiu ca tentatia e mare sa folosim ceea ce pare a fi la indemina noastra
Alin Cristea: eu acum iti fac un serviciu
Alin Cristea: pentru ca, asa cum iti spuneam, bloggerii observam ce fac alti bloggeri
Alin Cristea: poti sa cistigi in numarul de vizitatori, dar pierzi credibilitate
Blogger: ai dreptare
Alin Cristea:: trebuie sa gasim diverse moduri, inventive, in care sa ne manifestam pe bloguri
Alin Cristea: citatele sint necesare
Alin Cristea: dar trebuie sa le folosim cu discernamint
Alin Cristea: cu atentie, astfel incit cei au scris sa primeasca primul credit
Alin Cristea: apoi noi
Blogger: am sters articolul.. ms k mi-ai zis
Alin Cristea: faci cum vrei
Alin Cristea: dar o varianta e sa pui un paragraf cu ghilimele
Alin Cristea: si sa pui linkul
Blogger: data vitoare
Alin Cristea: astfel faci serviciu cititorilor
Alin Cristea: pe Romania Evanghelica eu dau citate, care ii ajuta pe cititori sa descopere diferiti autori, sau subiecte interesante

Loialitate, dar nu mai presus de integritate

2. Se mai poate observa că bloggerii evanghelici sînt copleşiţi de un sentiment de responsabilitate: au o datorie de împlinit, au obiective de atins, dezvoltă strategii conform unor ţeluri pe care le îmbrăţişează STRÎNS, alocă energii pentru derularea proiectului, redirecţionează resurse, informează, colaborează.

În ultimii ani am semnalat abuzurile săvîrşite de instituţii precum Universitatea Emanuel şi Comunitatea Baptistă din Oradea, care indică acelaşi timp de mentalitate: “Avem o datorie de îndeplinit. Cum facem?” Energiile umane se epuizează deseori în acest proces de loialitate faţă de o anumită agendă şi nu mai ajung şi pentru menţinerea… integrităţii. Îmi cer scuze faţă de UNII cititori pentru lipsa de duritate cu care am formulat aici problema.

Time is money, information is power

3. În astfel de cazuri cînd confrunt bloggerii cu poznele pe care le fac, invariabil mă confrunt cu aceste două aspecte: trebuie să consum timp (şi energie) şi, în al doilea rînd, faptul că deţin cu mult mai multe informaţii decît cel cu care discut îmi asigură o poziţie superioară în polemică.

Desigur, aceste două expresii din engleză n-au fost inventate pentru blogosferă. Dar astfel de formule scurte, sugestive, ne ajută să nu pierdem din vedere că nu trebuie să stăm (pre mult) la taclale.

Mi se întîmplă des să mi se ceară sfatul în diverse chestiuni legate de blogging. “Doar un minut”… Aici intră imediat în funcţiune sindromul de apărare care mă atenţionează că nu e vorba DELOC de un minut. Pentru că, atunci cînd mi se cere opinia şi fac greşeala să o ofer, mi se cer APOI şi motivele pentru care am o astfel de opinie. Cînd pot, cînd mai am resurse fizice şi psihice, le ofer. Sau, cînd intuiţia îmi spune că poate fi vorba de un caz special, de o situaţie importantă, de o chestiune care aşteaptă de mai mult timp să fie abordată (precum cea din acest articol), fac eforturi mari să îmi depăşesc limitele. Uneori reuşesc cu încă o doză de Pepsi sau Cola. Dar după două zile încărcate, cum am avut ultimele două, cînd am lansat, în fiecare, un blog, atunci a treia zi deja trebuie să mă pun măcar o oră la amiază în pat.

Bloggerii evanghelici, ca şi alţi actori ai spaţiului public, trebuie să înveţe, pe lîngă a gestiona stresul cotidian, şi să gestioneze timpul. Nu putem să facem multe lucruri în viaţă. Desigur, unii facem mai multe decît alţii, dar deja vorbim despre eficienţă. Din păcate, România se remarcă, în opoziţie cu ţările occidentale, prin lipsa de eficienţă.

De asemenea, informaţiile sînt importante pentru activitatea bloggerului. Aici ar trebui un articol special numai pentru acest subiect: ce fel de informaţii constituie plămada blogosferei evanghelice, cum sînt folosite, care sînt cauzele pentru care informaţiile circulă greu, care sînt strategiile de îmbunătăţire a circulaţiei informaţiilor pe magistralele Internetului etc.

Deocamdată, vreau să subliniez faptul că am autoritate în blogosfera evanghelică, în polemicile la care particip, pentru că sînt informat şi pentru că nu mă bag în chestiuni care mă depăşesc.

Bloggerii evanghelici ar trebui să fie atenţi cum utilizează informaţiile şi ce expresii folosesc, că astea rămîn în spaţiul public.

“Am văzut pe multe situri articolul întreg.”, scrie Alexandru, dar nu menţionează nici măcar unul! Ceea ce m-a făcut să pierd timpul verificînd afirmaţia. Deocamdată rămîne de mincinos, nu?

De, s-a mai întîmplat şi la case mai mari (Iosif Ţon la adresa mea pe Masa Rotundă acum cîţiva ani).

Cu ocazia asta mi-am adus aminte de o întîmplare similară, de acum vreo 2-3 ani, la Biserica Providenţa din Oradea: Gigi Dobrin spunea că UNII scriu pe Internet… Care unii?, am întrebat imediat. “Alin Cristea”, a răspuns. Păi ăsta e UNUL, nu unii…

Marius Cruceru scrie recent că “pastorul Negruţ şi-a deschis un blog, înscriindu-se în linia cîtorva pastori din Statele Unite care au bloguri pe care postează meditaţii, reacţii biblice, schiţe de predici, fragmente din cărţi (Al Mohler, John Piper şi alţii, iar în România, Vasile Taloş şi alţii).”

Acest “alţii” e ambiguu, cu atît mai mult cu cît Vasile Taloş, menţionat ca referinţă (?), nu a post un an!!!

Acelaşi Marius Cruceru afirma anul trecut într-un interviu:

“După un an foarte fructuos, 2007, cînd au apărut foarte multe bloguri evanghelice, unele de calitate, altele mofturi de o după-amiază, cred că trebuie să aşteptăm încă vreo doi sau trei ani să vedem cine va rămîne în acest mediu. Bloggingul de performanţă este foarte solicitant şi nu sînt mulţi care să reziste la un asemenea efort dacă mai au şi o altă chemare şi meserie în afară de blogherit. Pentru mine a fost un experiment care s-a încheiat. Consider că am făcut acest lucru bine, cît de bine am fost eu în stare, avînd în vedere faptul că luni la rînd Pătrăţosu a fost unul dintre cele mai căutate bloguri de pe platforma românească a wordpress-ului. Despre alţii? Nu ştiu, să aşteptăm un timp să vedem, mai ales acum cînd şi cei mai vajnici analişti ai spaţiului electronic parcă au intrat în “hibernare de vară”.”

De la început am privit cu suspiciune ipoteza “hibernării” şi am considerat că Marius Cruceru avea o perspectivă redusă asupra blogosferei evanghelice dacă făcea astfel de consideraţii (care păreau să aibă la temelie mai mult chestiuni referitoare la blogul său “La Pătrăţosu”).

Din monitorizarea pe care o fac blogosferei evanghelice de mai bine de un an (lista cuprinde 550 de bloguri evanghelice şi mă mai aşteaptă încă o listă cu alte 100 pe care trebuie să le adaug), rezultă următorul număr de bloguri lansate în cei doi ani la care s-a făcut referinţa:

2007 – 220
2008 – 280

Cel puţin din perspectiva numărului de bloguri lansate, nu mi se pare deloc că 2008 a fost mai puţin dinamic decît 2007. Dar ca să tragi concluzii, trebuie să ai la îndemînă informaţii!

Şi credeţi că nu am avut rezerve (mari) faţă de afirmaţia lui Marius Cruceru: “Pentru mine a fost un experiment care s-a încheiat.”?

Decît liber-schimbist, mai bine poliţist

4. O chestiune care apare în schimbul acesta de replici pe bloguri (şi Messenger) este acuzaţia de… poliţist! Cum atragi atenţia cuiva ÎN PUBLIC despe greşelile comise, cu cît e tupeul (sau, poate, nesiguranţa) respectivului mai mare, cu atît creşte probabilitatea să te numească în fel şi chip.

Iată un exemplu din 15 decembrie 2008, dintr-un email:

“Nu stiu cine te-a facut pe tine Guru internetului si nici nu argumentez, ca poate esti…doar ca eu sint de capul meu pe acolo si imi place sa cred ca pot sa ramin asa…”

A doua chestiune pe care o aduc în discuţie rezultă din partea a doua a formulei. Sîntem, vreun blogger evanghelic, de capul lui pe Internet? Putem, careva, să “fiinţăm” pe Internet FĂRĂ să existe proiecţia a dimensiunii sociale a lumii în care trăim? Păi cum scriem ceva, cum ştiu atîţia! Că, spre deosebire de tactica bîrfei din lumea vecinilor şi rudelor, pe Internet sînt instrumente de propagare instatanee a informaţiei! Şi, mai apoi, de propagare “prin unde”, de uneori nu se mai opreşte propagarea asta cîţiva ani… Aşa s-au “propagat” şi informaţiile din mesajele lui Iosif Ţon de pe Masa Rotundă, de tipul “Eu şi Securitatea”. Şi-apoi ţine-te, frate, bine, ce mai comentarii au mai apărut şi în presa românească şi în blogosfera evanghelică…

Însă prima chestiune care se poate observa în astfel de situaţii, de confruntare a practicilor suspecte, este că se deturnează discuţia de la idee la… persoană! Sau, cel puţin, de la ideea centrală la altele secundare.

Ca să mă limitez doar la exemplele mele “favorite”, cele pătrăţoase, într-o conversaţie referitoare la articolul lui Dănuţ Mănăstireanu, acesta îi răspundea lui Marius Cruceru:

“Ca de obicei, incerci sa contracarezi chestiuni de substanta, cu deturnari spre lucruri neimportante, de detaliu. Este si asta o strategie. Inteleg ca este in interesul cauzei in slujba careia, din nefericire te-ai pus. Asta se cheama, in termeni biblici, a ’strecura acul si a inchiti camila’. Voi continua sa depling implicarea ta in politica eclesiala. Cred ca-ti cheltuiesti energia in cauze nevrednice de darurile pe care ti le-a dat Dumnezeu. Dar asta e decizia ta si de asta vei da socoteala inaintea Domnului, ca noi toti. In rest, m-as bucura ca tu sa ai dreptate si nu eu. Sa vedem.”

Conversaţia a fost ştearsă de pe blogul lui Dănuţ Mănăstireanu la solicitarea lui Marius Cruceru.

Cît mă sperie acest “Ca de obicei”…

Aşadar, există practica distragerii atenţiei de la o chestiune prin abordarea alteia.

Apoi există practica distragerii atenţiei de la o idee spre o persoană. Cum s-a văzut mai sus, am fost numit poliţist. Nu a fost numită procedura mea una poliţienească, ceea ce ar fi implicat, totuşi, o distincţie. Una e să zici despre cineva că a minţit şi alta că e mincinos. La fel, una e să zici despre cineva că a scris o tîmpenie şi alta că e tîmpit.

În cadrul practicii încercării de a discredita persoana (care te atenţionează asupra unei proceduri neelegante, ca să nu zic lipsită de etică) există varianta: Da’ tu?

Varianta “Da’ tu?” păcătuieşte prin lipsa de nuanţare. Va să zică, tu vorbeşti, ce, parcă tu nu ai minţit? Niciodată?

Dar a minţi o dată pe an e totuşi altceva decît a minţi o dată pe săptămînă, nu? (Deşi uneori s-ar putea ca minciuna anuală să aibă repercursiuni spirituale mult mai dramatice decît micile minciuni săptămînale.) A curvi o dată e, totuşi, altceva, decît a curvi timp de doi ani (deşi uneori se întîmplă ca o singură desfătare de-asta să aducă mult necaz apoi).

Trebuie să recuperăm buna măsură a variantei “Da’ tu?” Consider că trebuie folosită, dar cu nuanţele de rigoare.

Mai se poate observa ce repede se bagă unii în discuţii – nici nu citesc cu atenţie, nici nu fac efortul să caute ceva ce este împachetat în proceduri eseistice, dar vreau să-şi spună părerea. Şi vreau să şi-o spună IMEDIAT!

Am mai fost numit poliţist al Internetului, încă de acum 3 ani, cred, pe Masa Rotundă, de către Ioan Pop, pe care l-am confruntat în mai multe rînduri cu dezinformările şi MINCIUNILE transmise pe Internet.

Problema “poliţienească” e una fundamentală pentru societatea românească şi pentru mediul evanghelic.

În mai multe rînduri, în tramvai, cînd vin cu Andreea de la grădiniţă, i-am confruntat pe liceenii care stăteau pe scaune în timp ce o droaie de bătrîni stăteau în picioare, sau pe liceenii care înjurau de mama focului, nu doar înainte de atenţionarea mea, dar şi după aceea – unul dintre ei s-a ţinut de bară în tramvai şi s-a dat peste cap. Ieri i-am luat la rost pe cîţiva care vorbeau urît, prima reacţie a fost: N-avem educaţie. Făceţi-v-o, le-am răspuns. Apoi: Sînt cu fetiţa. Scuze, a zis unul, şi au coborît din tramvai.

Iarna asta, în parcul central, am văzut liceeni care dădeau cu bulgări după fete, după trecători (pe unul dintre aceştia l-am recunoscut a fi un dirijor penticostal).

Acum un an sau doi, am văzut, la capăt de linie de tramvai (unde locuiesc), că un controlor trage de un cetăţean. Dom’le, ce tragi de el? Păi el a tras de mine. Atunci cheamă poliţia, i-am spus. Sau un gardian, că e aşa ceva pe-aici. Da’ de ce te bagi tu? Pentru că aş vrea, dacă aş ajunge într-o astfel de situaţie, să se bage cineva pentru mine, i-am răspuns.

M-am trezit înconjurat de vreo 5 colegi de-ai controlorului, iar el a schiţat de două ori gestul de a mă lovi cu capul. După lecţiile verbale pe care le-am oferit, am chemat poliţia, care mi-a spus că a mai avut problemă cu acest controlor, să mă duc a doua zi să fac plîngere. Ceea ce nu am făcut.

În toate aceste cazuri, lucrul dureros e lipsa de reacţie a cetăţenilor. Nu sărăcia sau mizeria e lucrul îngrijorător în România, ci lipsa de atitudine, lipsa de solidaritate a cetăţenilor. Şi lipsa de speranţă, desigur.

În mediul evanghelic, care e şi el virusat de sindromuri româneşti, sînt şi acolo destule cazuri şi necazuri.

Acum 2-3 săptămîni, la biserică, în faţa mea, lîngă mama ei (presupun), o tinerică se tot lipea de iubitul ei, care îi ţinea mîna ei în… poala lui. Greu mi-a fost să nu le atrag atenţia.

Cine, cum, cînd, de ce să atragă atenţia?

Acesta e un subiect interminabil, care implică discernămînt.

Vasile Tomoiagă a scris două epistole elegante către bloggerii evanghelici, demarînd un proces necesar de reflecţie asupra procedeelor din blogosfera evanghelică:

Epistolă către blogări. Cap. 1 Despre preluări şi scriere corectă
Epistolă către blogări. Cap. 2 Despre folosirea cinstită a imaginilor

Faptul că am reacţionat faţă de procedurile inoportune ale unor bloggeri evanghelici nu mă transformă deloc într-un… poliţist. Mai degrabă, Doamne-ajută!, într-un om matur preocupat de ce se întîmplă în mediul evanghelic şi de modul cum astfel de proceduri, dacă nu sînt semnalate, ironizate, sancţionate, vor da roade.

Nu mă aştept ca în curînd (poate niciodată!) liderii de la Universitatea Emanuel / Comunitatea Baptistă din Oradea să-şi recunoască greşelile ŞI să suporte consecinţele.

Dar sînt îngrozit de liber-schimbismul unor bloggeri (tineri), care ar putea degenera, în viitor, în practici abuzive de felul celor la care ne-au supus, în aceşti ani, lideri evanghelici, copleşiţi de responsabilitate şi, din punct de vedere al integrităţii, epuizaţi.

Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru!

Moldova Creştină: Seminar pentru bloggeri

29 martie 2009

http://www.moldovacrestina.net/evenimente/seminar-pentru-bloggeri-la-bacioi

Inimoase (29)

29 martie 2009

“Pe măsură ce sufletul nostru creşte în iubirea lui Dumnezeu şi călătoriile înspre El, puterile inimii noastre cresc şi ele şi se extind: ‘Alerg pe calea poruncilor Tale, căci îmi scoţi inima la larg’ (Psalmul 119:32).

Însă e o sabie cu două tăişuri. Pe măsură ce inima noastră creşte în forţa sa pentru plăcere, creşte şi în capacitatea sa pentru durere. Cele două merg mână în mână. Ce ne facem noi atunci cu dezamăgirea? Putem noi înşine să ne fim duşmani, şi asta în funcţie de cum privim durerea caer vine odată cu plăcerea. A dori este a suferi; cuvântul pasiune înseamnă a suferi. De aceea mulţi creştini se încăpăţânează să nu-şi asculte inimile. Ei ştiu că starea de indiferenţă îi face să nu mai simtă durerea vieţii. Mulţi dintre noi au ales să nu mai vrea atât de mult; este calea cea mai sigură. Este însă o cale fără Dumnezeu. Acesta e stoicism, nu creştinism. Sfinţenia este o trezire, o deşteptare a sufletelor noastre din somnul de moarte al păcatului în plinătatea forţei lor de viaţă.

Dorinţa pare adesea un duşman, fiindcă trezeşte aspiraţii care nu pot fi împlinit pe moment. Primăvara trezeşte o aspiraţie după vara care încă nu a sosit. Sufletele trezite sunt adesea dezamăgite, dar dezamăgirea ne poate duce înainte, mărindu-ne dorinţa şi înălţînd-o spre adevărata sa pasiune.”

John Eldredge, Călătoria inimii, Editura Aqua Forte, Cluj-Napoca, 2008


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 116 other followers