“Îmi place să fac acte de caritate, dar nu-mi place să fiu eu beneficiarul unor acte de caritate. De asta am o aşa mare problemă cu harul. […]
Citind lucrări literare, în genul lui Romeo şi Julieta, unde două fiinţe de aceeaşi natură sunt cuprinse de dragoste una după cealaltă, visăm la dragostea lui Hristos pentru mireasa Lui; cred însă că mai degrabă lucrurile stau ca în piesa Îmblânzirea scorpiei, unde Lucreţio o urmăreşte cu dragostea lui pe Bianca. Altfel spus, mirele caută să câştige dragostea miresei lui războinice înconjurând-o pe aceasta cu bunătate, răbdare şi dragoste.
‘Comportamentul’ nostru nu poate fi schimbat prin autodisciplină, dar îndrăgostirea de o fiinţă umană realizează ceea ce n-am crede niciodată că e posibil. Şi cel mai leneş om ar traversa înot Canalul Mânecii pentru a cuceri inima iubitei sale. Cred că ceea ce spunea Rick merită să fie repetat: anume că, acceptând dragostea lui Dumnezeu pentru noi, ne îndrăgostim de El, şi numai aşa putem ajunge să şi ascultăm de El.
În schimbul smereniei noastre şi a acceptării milei lui Dumnezeu, ni se dă o Împărăţie. Şi Împărăţia unui cerşetor e mai bună decât iluziile unui om mândru.”
