Un e-mail, apoi scrisoare de atenționare, iar în final tăierea conexiunii de internet pînă la un an plus amendă, pentru cei acuzați că descarcă ilegal și repetat conținut de pe internet. Aceasta este legea celor trei lovituri, aprobată în Franța, dupăce a fost modificată astfel încît decizia să fie luată de un judecător, dar printr-o procedură simplificată.
29 octombrie 2009 la 15:49
doar ca termenul ‘lovituri’ in limba romana are cu totul alte conotatii …
dpdv al utilizatorului este vorba despre primirea a 2 atentionari / instiintari si a 3-a este trecerea la actiune …
dpdv al ISP-ului este vorba despre 3 incalcari ale regulilor impotriva descarcarii neautorizate de continut protejat de legea drepturilor de autor.
29 octombrie 2009 la 16:21
Ca lucrurile sa fie si mai complicate, atat pentru legiuitori, cat si pentru privitori, exista saituri de-a gata unde poti privi foarte multe filme si seriale celebre sau mai putin celebre.
Privitul la filme gazduite aiurea dar rulate la tine pe calc intra sub incidenta unei eventuale legi de asta au ba? Pai nu cred ca ar avea de ce, legal vorbind, dar practic tu ai vazut un film bun. Ca a fost descarcat sau nu, e mai putin important pentru utilizator.
29 octombrie 2009 la 23:55
Conceptul de ‘descarcat’ este greu de sustinut in cazul unor asemenea site-uri care ofera continut sub forma de streaming (multicast). Multe asemenea site-uri folosesc scripturi si tehnologii de streaming care impiedica utilizatorul in a-si insusi o ‘copie’ a produsului …
Plus ca produsul respectiv (daca ar fi si vizualizat in intregime) este departe de a fi considerat o copie a originalului, datorita calitatii mult reduse, lipsa notelor de copyright, distributie, etc …
La asta se mai adauga si faptul ca multe din site-urile respective ‘servesc’ si o portie de publicitate si testeaza pe pielea utilizatorului tehnici avansate de xss (cross-site scripting)…
De partea cealalta insa, utilizatorii legitimi au adesea parte de produse de calitatea indoielnica datorita tehnicilor antipiratare (vezi Sony de ex.).
In cazul unor tehnologii de antipiratare (vezi DRM si similarele) desi utilizatorul detine o ‘copie’ a produsului, aceasta fie trebuie ‘activata’ via internet (iar unele produse foarte paguboase verifica situatia activarii la fiecare pornire a programului), fie cheile de activare / decriptare a continutului sint prezente pe calculatorul gazda, produsul devenind inoperabil fie la transfer, fie la reinstalare / reformatare (se schimba SID), fie la schimbarea anumitor componente din sistem (se schimba sumele de control bazate pe componentele prezente), etc …
Probabil ca multi producatori au realizat ca pierd mai mult vinzind produse cu DRM decit pierd ‘virtual’ datorata piratarii…
Revenind insa la chestiunea legii cu pricina, problema reala este de fapt autorizarea a ceea ce banuiau putini si stiau chiar mai putini: ISP-ul iti inspecteaza continutul / inregistreaza detalii despre traficul pe care il faci, iar asta poate fi folosit impotriva ta. Evident, traficul / informatiile trec prin atit de multe ‘miini’ si fiecare poate folosi asta dupa plac (vezi cazul unui ISP si hosting provider din US care in 2005 a fost acuzat de a fi lucrat ‘pe mina’ cu un mare spammer).
Deci: pe mina cui ne vindem drepturile de dragul propasirii industriei de entertainement ?