L-am regăsit pe turcu’ meu scriind următoarele pe blogul Vindecătorului:
“Am citit ce a scris fratele Silviu Tatu si iar m-a derutat! :) Pe deasupra, dumnealui este pastorul bisericii din care fac parte :)
Cititi va rog http://www.statu.wordpress.com /Alegerea (este) imorală: cripto-comunismul PSD-ist“
Iată comentariul meu:
Turcule (știi că îți spun așa cu tandrețe), pastorul Silviu Tatu se întinde mai mult decît îi e plapuma: nu se poate demonstra într-un articol scurt că “socialismul cu variantele sale (inclusiv cel promovat de PSD) este profund anticreştin pentru că contrazice principiile biblice şi concepţia creştină despre lume şi viaţă”.
Astfel de îngrămădiri de elemente diverse la un loc vei întîlni în multe cărți religioase (de aceea teologia nu e deloc ușoară, că trebuie să identifice palierele principale de dezbatere și să nu acorde atenție chestiunilor secundare).
De fapt, un astfel de articol întocmit DIN REACȚIE (cum tot din reacție pastorul Silviu Tatu și-a propus să scrie o carte, după ce a participat la conferința cu David Pawson), nu face altceva decît să devieze atenția de la chestiunea principală: votul pentru președinte.
În 2000 a trebuit să alegem între Iliescu și Vadim Tudor. :)
Nu cred că, acum, a alege între Băsescu și Geoană e mai lipsit de demnitate decît în 2000.
Dar trebuie să fim conștienți de faptul că democrația nu constă doar în procesul electoral (și nici în dictatura majorității).
Dacă în aceste 2 săptămîni avem de gînd să ne deșteptăm, cred că aceasta este o iluzie.
Conceptele culturii politice (și economice) se dobîndesc, ca orice altă cultură, în timp. Din păcate, evanghelicii nu acordă nici culturii politice nici culturii economice prea multă atenție. Ca să nu mai vorbesc că unii dintre ei își dau cu părerea despre orice, de parcă ar fi buricul pămîntului.
Ceea ce se va petrece acum în noi, în cele 2 săptămîni, dacă reușim să facem față manipulării mediatice, este o chestiune de discernămînt.
Discernămîntul nu este ceva care ține de matematică, de muzică sau de Public Relations.
Discernămîntul are de a face în mod profund cu viața, cea care ne ia pe sus înainte de a deschide vreun manual despre CUM să ne trăim viața.
Ne formăm familii ÎNAINTE de a apuca să învățăm prea multe de undeva despre cum trebuie să fie familia (NOUĂ). Abia apoi, dacă facem efort, reușim să reflectăm asupra a ceea ce ni s-a întîmplat.
Dacă am reflectat DUPĂ alegerile din 2000 atunci avem acum ceva mai multă experiență de viață.
Teamă mi-e, avînd în vedere isteriile din spațiul public, că prea puțin vor învăța românii DUPĂ alegerile de acum. E și de înțeles de ce românii se preocupă prea puțin cu reflecția, trebuie să supraviețuiască, nu?
Dacă vrem să participăm la viața publică, recomandarea mea este să reflectăm mai mult asupra chestiunilor publice (DUPĂ alegeri, nu acum), să ne formăm o perspectivă mai amplă despre acțiunile lui Dumnezeu în istorie (altfel devenim și noi isterici), dacă se poate să dobîndim concepte de cultură politică și economică, dacă nu măcar să ascultăm mai cu atenție pe cei care știu să le comunice maselor (fără să manipuleze).
Iar, dincolo de toate, să rămînem la toate astea… rece. Sînt alte priorități pentru tine, Turcule, și altele pentru mine, pentru Silviu Tatu, pentru Vindecătoru (sper) și pentru evanghelici în general.
Domnul dă, Domnul ia, fie Numele Lui binecuvîntat!
