Ravi Zacharias: Seria Dialoguri celebre

Mielul și Führerul – Isus Cristos vorbește cu Hitler
Lotusul și Crucea – Isus Cristos vorbește cu Buddha
Rațiune și senzualitate – Isus Cristos vorbește cu scriitorul Oscar Wilde

Iosif Țon: Căderea în ritual

Octavian Curpaș: “Căderea în ritual reprezintă demascarea efortului concertat de a schimba conţinutul învăţăturii închinării directe şi personale la Viul Dumnezeu prin substituirea cu forme, ceremonii şi ritualuri ce au drept scop ştergerea cunoştinţei mântuitoare ce ne-a fost lăsată pentru a ne putea apropia de Împărăţia Cerurilor. Dar, aşa cum există o cădere, tot astfel există şi o întoarcere, o ridicare din această cădere. Acesta este apelul pe care îl face Iosif Ţon şi astfel, putem spune că prin Căderea în ritual, autorul nu se mulţumeşte doar cu o simplă consemnare a evoluţiei negative a creştinismului de-a lungul veacurilor sau cu menţionarea influenţelor nefaste ce se manifestă în prezent. „Căderea reprezintă un apel de întoarcere la adevăratul creştinism, la învăţăturile biblice curate, aşa cum ne-au fost lăsate în Vechiul Testament şi în Noul Testament şi nu în ultimul rând, la intrarea în Împărăţia Cerurilor prin alipirea ‘teritoriului inimii noastre’ la acest regat spiritual, astfel încât împreună cu Domnul Isus Hristos să spunem din tot sufletul – ‘Tată, facă-Se voia Ta!’.”

bruxellesmission.org

Concurs Fitzuica de Crăciun

Pînă în 10 decembrie.

Detalii: fitzuicaincluj.wordpress.com

Abi și turcu’ (4)

L-am regăsit pe turcu’ meu scriind următoarele pe blogul Vindecătorului:

“Am citit ce a scris fratele Silviu Tatu si iar m-a derutat! :) Pe deasupra, dumnealui este pastorul bisericii din care fac parte :)

Cititi va rog http://www.statu.wordpress.com /Alegerea (este) imorală: cripto-comunismul PSD-ist“

Iată comentariul meu:

Turcule (știi că îți spun așa cu tandrețe), pastorul Silviu Tatu se întinde mai mult decît îi e plapuma: nu se poate demonstra într-un articol scurt că “socialismul cu variantele sale (inclusiv cel promovat de PSD) este profund anticreştin pentru că contrazice principiile biblice şi concepţia creştină despre lume şi viaţă”.

Astfel de îngrămădiri de elemente diverse la un loc vei întîlni în multe cărți religioase (de aceea teologia nu e deloc ușoară, că trebuie să identifice palierele principale de dezbatere și să nu acorde atenție chestiunilor secundare).

De fapt, un astfel de articol întocmit DIN REACȚIE (cum tot din reacție pastorul Silviu Tatu și-a propus să scrie o carte, după ce a participat la conferința cu David Pawson), nu face altceva decît să devieze atenția de la chestiunea principală: votul pentru președinte.

În 2000 a trebuit să alegem între Iliescu și Vadim Tudor. :)

Nu cred că, acum, a alege între Băsescu și Geoană e mai lipsit de demnitate decît în 2000.

Dar trebuie să fim conștienți de faptul că democrația nu constă doar în procesul electoral (și nici în dictatura majorității).

Dacă în aceste 2 săptămîni avem de gînd să ne deșteptăm, cred că aceasta este o iluzie.

Conceptele culturii politice (și economice) se dobîndesc, ca orice altă cultură, în timp. Din păcate, evanghelicii nu acordă nici culturii politice nici culturii economice prea multă atenție. Ca să nu mai vorbesc că unii dintre ei își dau cu părerea despre orice, de parcă ar fi buricul pămîntului.

Ceea ce se va petrece acum în noi, în cele 2 săptămîni, dacă reușim să facem față manipulării mediatice, este o chestiune de discernămînt.

Discernămîntul nu este ceva care ține de matematică, de muzică sau de Public Relations.

Discernămîntul are de a face în mod profund cu viața, cea care ne ia pe sus înainte de a deschide vreun manual despre CUM să ne trăim viața.

Ne formăm familii ÎNAINTE de a apuca să învățăm prea multe de undeva despre cum trebuie să fie familia (NOUĂ). Abia apoi, dacă facem efort, reușim să reflectăm asupra a ceea ce ni s-a întîmplat.

Dacă am reflectat DUPĂ alegerile din 2000 atunci avem acum ceva mai multă experiență de viață.

Teamă mi-e, avînd în vedere isteriile din spațiul public, că prea puțin vor învăța românii DUPĂ alegerile de acum. E și de înțeles de ce românii se preocupă prea puțin cu reflecția, trebuie să supraviețuiască, nu?

Dacă vrem să participăm la viața publică, recomandarea mea este să reflectăm mai mult asupra chestiunilor publice (DUPĂ alegeri, nu acum), să ne formăm o perspectivă mai amplă despre acțiunile lui Dumnezeu în istorie (altfel devenim și noi isterici), dacă se poate să dobîndim concepte de cultură politică și economică, dacă nu măcar să ascultăm mai cu atenție pe cei care știu să le comunice maselor (fără să manipuleze).

Iar, dincolo de toate, să rămînem la toate astea… rece. Sînt alte priorități pentru tine, Turcule, și altele pentru mine, pentru Silviu Tatu, pentru Vindecătoru (sper) și pentru evanghelici în general.

Domnul dă, Domnul ia, fie Numele Lui binecuvîntat!

Despre LENEA evanghelicilor

Rodica Boțan, în loc de a serba pragul de 100.000 accesări printr-o revizuire a procedurilor publice pe blog, se îndîrjește în a-și exhiba, încă o dată, încăpățînarea arogantă, de data asta față de menționarea pe care am făcut-o ieri: Rodica Boțan a tradus din engleză un articol FĂRĂ a menționa despre ce articol e vorba.

Azi recidivează:

“Mai jos este o traducere a unui articol de pe blogul fratelui Brinzei. De lene si alte motive nu ma mai duc sa vad care este linkul sa vi-l dau. Daca va intereseaza versiunea engleza va invit sa o cautati pe blogul lui. Daca aveti un computer si ati putut naviga pina la blogul meu, sint sigura ca n-o sa va fie greu sa mergeti cu cautarile mai departe. (Asta in caz ca cineva vrea sa-mi critice metodele. Am asa o stare de iritare cind cineva imi pindeste miscarile sau imi sufla in ceafa – in ciorba imi suflu singura!!! Asta vizavi de recentele comentarii ale lui Alin Cristea despre “Declaratia de la Manhattan”.”

Astfel mă determină să scriu, încă o dată, despre LENEA unor evanghelici de a respecta reguli NORMALE în spațiul public: atunci cînd se folosesc citate trebuie puse GHILIMELE (sau indicat în alt mod că e vorba de citatul cuiva) și trebuie menționată SURSA.

Așadar, Rodica Boțan ne spune că articolul este pe blogul lui Daniel Brânzei, Daniel Brânzei ne spune că Nelu Gog i l-a trimis, ce să facem acum, să luăm legătura cu Nelu Gog să ne spună de unde provine textul? Oare nu ne va da o altă sursă secundară care ne va trimite la o altă sursă secundară?

Lipsa de rigurozitate a unor evanghelici în spațiul public e strigătoare la cer. Mai ales cînd e vorba de pastori. Nu la întîmplare am fost dur cu Daniel Brânzei anul acesta. Din păcate, văd că continuă să propună titluri provocatoare și să nu menționeze sursa primară a unor articole.

Mai gravă mi se pare atitudinea acestor evanghelici cînd li se atrage atenția. În loc să corecteze procedura greșită, transformă chestiunea într-una personală, menționînd, de obicei, numele meu, ca și cum ar trebui să mă simt vinovat pentru îndrăzneala de a le fi atras atenția. Sau tăcînd, sperînd, probabil, că vor fi uitate astfel de incidente.

Chestiunea care devine de importanță crucială pentru modul public de manifestare al evanghelicilor este una etică:

- Vom folosi materiale ale căror autor nu îl cunoaștem?

- Dacă este cunoscut autorul, în numele cărui principiu sînt preluate FĂRĂ acordul autorului?

- Chestiunea etică nu înseamnă doar să nu furi, ci și să respecți munca altcuiva, proprietatea lui intelectuală. Cum rămîne cu lipsa de respect a evanghelicilor față de munca altora, de exemplu poeți și compozitori? Cîte cîntări nu se cîntă în biserică FĂRĂ să existe un minim respect față de compozitor? Știți cine a compus “N-ai asemănare”? De ce colecția “CÂNTĂRILE EVANGHELIEI” a Uniunii Baptiste, din 2003, nu menționează compozitorul melodiei, cum este menționat la alte melodii?

Rodica Boțan a dat răspunsul azi pentru mulți evanghelici: pentru că le e LENE. Adică pentru că scheletul etic este subdezvoltat la organismul evanghelic. Nu pot să exprim în cuvinte cît mă doare acest lucru.

Revenind la colecția amintită, chestiunea devine și mai complicată întrucît este menționat: copyright Uniunea Baptistă!

Nu despre cum sînt folosite poeziile și cîntările în mediul evanghelic vreau să scriu aici, chestiunea este mai complexă și cunosc bine mentalitatea evanghelică ca să nu cad în cursa unor nuanțări ‘spiritualiste’ pe care le-ar putea face unii băgători de seamă și să nu uit subiectul acestui articol: LENEA unor evanghelici.

Ironia sorții face să fi fost într-o situație asemănătoare cu altă ocazie: o poezie a Rodicăi Boțan a fost preluată în numeroase locuri pe internet, uneori cu mențiunea “autor necunoscut”, alteori chiar fără ultimele 2 versuri ale poeziei.

Atunci NU mi-a fost lene să caut pe Internet, îngrozindu-mă în cîte locuri apare FĂRĂ menționarea autoarei, atunci NU mi-a fost lene să scriu pe unele site-uri și bloguri indicîndu-le autoarea, desigur atunci NU mi-a fost lene mai întîi să o întreb pe autoare dacă într-adevăr poezia îi aparține. Și NU mi-a fost lene să fac o listă cu locurile unde am fost, avînd de gînd să mai revin cu altă ocazie pentru a continua munca aceasta obositoare de a face PRECIZĂRI. În numele adevărului și în numele eticii care rezultă din căutarea adevărului.

Foarte interesant, nu-i așa?, atunci Rodica Boțan nu a fost deranjată de comentariile mele, încă nu mă considera polițist al Internetului (care-i suflă în ceafă).

Atunci cînd Ioan Alexandru Țînțar (cel cu blogurile Nazireat si Depozitarul) a preluat un articol al lui Dănuț Mănăstireanu, în martie, a trebuit să fac aceleași proceduri: să îl întreb mai întîi pe Dănuț Mănăstireanu dacă cumva a dat acordul pentru preluarea articolului (nu-și dăduse nici un acord, nu fusese întrebat), apoi să îl confrunt pe blogger și apoi să mă confrunt eu însumi cu aroganța Țînțarului. Ca să nu mai vorbesc că pînă în ziua de astăzi îmi folosește o poză (în care apare Vladimir Pustan) deși de cel puțin 3 ori i-am solicitat să renunțe, întrucît nu i-am dat acordul pentru folosirea ei.

Vezi: Rugați-vă pentru fratele Alexandru

Din păcate, și Vox Dei Baptist folosește astfel de metode de preluare a unor articole FĂRĂ acordul autorului.

Blogul Trezire Spirituală devine tot mai suspect prin modul în care afișează postări FĂRĂ a indica autorul și a pune ghilimele, ca și prin modul obraznic în care mi se răspunde la semnalările pe care le fac.

Zeci de bloggeri îmi datorează mai mult sau mai puțin pentru semnalările pe care le fac pe blogurile lor sau pe Messenger. Unii îmi mulțumesc și corectează, alții sînt aroganți și sînt mai degrabă preocupați să îmi dea replică decît să corecteze ce este de corectat. Unii îmi arată mie unde greșesc (și le mulțumesc), alții abia așteaptă să mă prindă cu vreo inexactitate pentru a face din țîntar armăsar.

Oare Rodica Boțan trebuia să-și susțină cauza poeziei cu final retezat, oare Dănuț Mănăstireanu ar trebui să demaște procedeele necinstite ale altora care îi iau articolele, oare eu trebuie să mă cert (cîți ani?) cu Ioan Alexandru Țînțar să nu îmi folosească poza care îmi aparține?

Unde este solidaritatea evanghelicilor în astfel de situații? Le e… LENE. De data asta e vorba de o altă lene, nu etică, ci e o lipsă de calciu UMAN (ca să nu zic spiritual) în scheletul evanghelic.

În ceea ce mă privește, modul categoric în care mi-am arătat indignarea și am semnalat diversele situații jenante de acest fel cred că a lăsat să se înțeleagă clar intenția mea. Poziția mea în blogosfera evanghelică îmi oferă posibilitatea de a acționa public în astfel de situații. Intenționez ca anul viitor să acord mai multă atenție acestor cazuri de LENE și să atrag atenția bloggerilor evanghelici asupra acestei chestiuni pe care o consider o boală a organismului evanghelic.

Cu cîțiva ani în urmă, pe grupul de discuții Masa Rotundă mi-am exprimat intenția de a contracara în public atotștiutoarele afirmații și sfătoșenii ale unor evanghelici români din America, ceea ce am de gînd în continuare, avînd în vedere, spun din nou, poziția mea în blogosfera evanghelică.

Nu doar că unii evanghelici sînt cuprinși de LENE, dar mai au și nerușinarea de a și-o exprima în auzul tuturor.

Cît despre cazul plagiatului rectorului Paul Negruț, sîntem destui care nu am înghițit explicațiunile oferite la momentul respectiv. Unora NU ne este lene.

Resurse Creștine: Concurs banner

Perioada concursului: 24 noiembrie – 10 decembrie

Detalii: stiri.resursecrestine.ro

Mărturia lui Tony Anthony la Radio Filadelfia

Constanța: Evanghelizare cu Paul Negruț

Totale (26)

“Daca nu pot vota cu regele, de ce sa mai votez?
Golani nu mai avem, iar de comunisti mi-e lehamite.
Votez”fara presedinte” . :(
se poate?”

Comentariu Elisa, 24 noiembrie 2009, pe rasvancristian.wordpress.com

Masă rotundă: Influența muzicii

Biserica Poarta Cerului din Timișoara – 28 noiembrie 2009

3 bloguri din Rețeaua România Evanghelică în Top 100 WP (24.11.2009)

24 noiembrie 2009, 19.45

În paranteză: poziţia în Top ZeList (35.855 de bloguri româneşti)

66. Clujul Evanghelic (557)
73. România Evanghelică (372)
97. Suceava Evanghelică (1263)

Johnny Hunt diagnosticat cu cancer

Johnny Hunt, președintele Convenției Baptiste de Sud, a fost diagnosticat cu cancer.

The Christian Post

Forum la Areopagus despre evanghelicii din Europa de Est

Vineri, 27 noiembrie 2009, ora 19.00

Ameninţarea libertăţii: Evanghelicii din Europa de Est şi procesul tranziţiei de la comunism

Invitat: Prof. dr. Meic Pearce.

Dr. Meic Pearce este profesor universitar la Houghton College, New York, USA, unde conduce programul “Întâlnirea dintre Est şi Vest”, program ce introduce studenţii în studiul a trei civilizaţii majore: vestul catolic/protestant, Ortodoxia răsăriteană şi Islamul. Dr. Pearce a obţinut diplomele de master şi doctorat la Universitatea Oxford din Marea Britanie, şi a predat la mai multe universităţi din Europa şi America.

A scris câteva cărţi importante precum:

Gods of War: Is Religion the Primary Cause of Violent Conflict? (Downers Grove: IVP, Nov., 2007)
The Age of Reason: from the Wars of Religion to the French Revolution 1570-1789 (Grand Rapids: Baker, 2006; Oxford: Lion, 2007)
Why the Rest Hates the West (London: SPCK, 2003; Downers Grove: IVP, 2004)
The Great Restoration (Carlisle: Paternoster, 1998, 2003)

Subiecte care lipsesc în blogosfera evanghelică

1. Despre președintele Federației Baptiste Europene
2. Despre președintele Uniunii Europene (consecințele asupra mediului religios)
3. Despre lucrarea “Pași. Cultul Baptist în perioada comunistă” de Daniel Mitrofan

Manhattan Declaration – Precizări

Una dintre lecțiile vieții pe care am învățat-o bine e că pentru a afla un cît de mic adevăr trebuie trudă.

Unele liste de discuții pot deveni focare de infecție. Altele pot deveni locuri publice în care să se pretindă dovezi pentru afirmațiile care se fac. Depinde de cel puțin unii dintre noi ce fel de spații publice avem.

Să nu capitulăm în fața suprasaturării cu informații, dar mai puțin cu adevăruri.

Astfel îmi încheiam, acum 2 ani, un mesaj pe care l-am trimis pe mai multe liste de discuții și pe care l-am afișat azi: Trudind pentru adevăr (9 septembrie 2007).

În 2 ani am avut nenumărate ocazii care mi-au confirmat ceea am afirmat atunci.

De data aceasta o să exemplific cu modul în care, în doar cîteva zile, Declarația de la Manhattan a fost prezentată în diverse locuri pe Internet.

Blogul Informația familiei a preluat articolul meu Manhattan Declaration, dar a exclus următorul paragraf:

Associated Baptist Press pune link intitulat “Conservative Christian leaders call for civil disobedience” la articolul din The New York Times din 20 noiembrie 2009 care are titlul Christian Leaders Unite on Political Issues. Conform articolului, manifestul este un efort de revigorare a alianței catolicilor și evanghelicilor conservatori care a dominat dezbaterea religioasă în timpul administrației președintelui George W. Bush. Lista semnatarilor include 9 arhiepiscopi romano-catolici și Primatul Bisericii Ortodoxe din America.

Tocmai acest paragraf conține chestiunea care mi-a atras atenția: nesupunerea civilă (civil disobedience). Este aceasta o chestiune politică?

Am căutat atunci alte articole despre Declarația de la Manhattan. Ultimul paragraf din articolul meu este acesta:

Conform articolului Christians Urged Not to Abandon Conscience; Proclaim the Gospel de pe site-ul The Christian Post, semnatarii Declarației susțin că nu este vorba de un gest politic. Declarația se vrea a fi o proclamare a tradiției creștine, conform căreia societatea umană stă pe trei fundamente: sanctitatea vieții, perspectiva istorică a căsniciei și libertatea religioasă.

Așadar, dilema, de o importanță deosebită, este aceasta: Declarația de la Manhattan este sau nu un gest politic?

Conform articolului din The Christian Post, semnatarii Declarației susțin că nu este vorba de un gest politic.

Iată mai jos cîteva titluri de articole despre Declarația de la Manhattan:

The New York Times: Christian Leaders Unite on Plitical Issues

The Christian Post: Christians Urged Not to Abandon Conscince; Proclaim the Gospel

Newsmax.com: Religious Leaders: Civil Disobedience OK to Protect Faith

Lifenews.com: Manhattan Declaration: A Pro-Life Call of Christian Conscience on Abortion, Liberty

ResistNet.com: Manhattan Declaration – A Call To Arms

Catholic News Agency: Unprecedented coalition of religious leaders call Americans to stand for sanctity of life, marriage, and religious freedom

Deja se poate observa că există diverse interpretări despre ce semnifică Declarația de la Manhattan.

O observație simplă se poate face în legătură cu numărul și confesiunea celor care au semnat Declarația, pornind de la menționările din articole:

The New York Times:
Citing the Rev. Dr. Martin Luther King Jr.’s call to civil disobedience, 145 evangelical, Roman Catholic and Orthodox Christian leaders have signed a declaration saying they will not cooperate with laws that they say could be used to compel their institutions to participate in abortions, or to bless or in any way recognize same-sex couples.

The Christian Post:
Evangelical, Orthodox and Catholic leaders who unveiled the “Manhattan Declaration” Friday insisted the document is not a political ploy. The declaration has been signed by more than 125 leaders who commit to defending fundamental truths about justice and the common good, no matter what, and who refuse to compromise their proclamation of the Gospel – particularly in the areas of human life, marriage and freedom of conscience and religion.

Newsmax.com:
A formidable coalition of 150 Catholic, Orthodox, and evangelical leaders is calling on Christians in a new manifesto to reject secular authority — and even engage in civil disobedience — if laws force them to accept abortion, same-sex marriage, and other ideas that betray their religious beliefs.

Lifenews.com:
The following is the text of the Manhattan Declaration signed by 149 pro-life and Catholic and evangelical and Orthodox Christian leaders. LifeNews.com supports the pro-life aims of the resolution.

ResistNet.com:
Drafted by Dr. Robert George, Dr. Timothy George and Chuck Colson and signed by more than 125 Orthodox, Catholic and evangelical Christian leaders, the Manhattan Declaration will be made public at a noon ET press conference held in the Lisagor Room at the National Press Club.

Catholic News Agency:
The statement, called “the Manhattan Declaration,” has been signed by more than 125 Catholic, Evangelical Christian, and Orthodox leaders, and will be made fully public at a noon press conference in the National Press Club in Washington DC on Friday. / The Manhattan Declaration is the result of several months of dialogue among Orthodox, Catholic, and evangelical Christian leaders culminating in a gathering of approximately 100 leaders in New York City on September 28, 2009.

150, 149, 145, mai mult de 125 – acestea sînt cifrele menționate în legătură cu semnatarii Declarației de la Manhattan.

Nu sînt interesat acum de explicația faptului că cifrele sînt diferite, ci de faptul că există o sursă primară care poate fi citată (eventual completată) – http://www.manhattandeclaration.org, care are link la:

http://demossnews.com/manhattandeclaration

WASHINGTON, Nov. 20, 2009 – Friday a group of prominent Christian clergy, ministry leaders and scholars released the Manhattan Declaration, which addresses the sanctity of life, traditional marriage and religious liberty. The 4,700-word declaration issues a clarion call to Christians to adhere to their convictions and informs civil authorities that the signers will not – under any circumstance – abandon their Christian consciences. Drafted by Dr. Robert George, Dr. Timothy George and Chuck Colson and signed by more than 125 Orthodox, Catholic and evangelical Christian leaders, the Manhattan Declaration is available at DeMossNews.com/ManhattanDeclaration.

Aceeași știre conține și ordinea în care sînt menționate confesiunile: Orthodox, Catholic and evangelical Christian Leaders.

Această ordine nu este respectată în unele articole, după cum se poate vedea în citatele de mai sus.

Aceeași știre menționează pe cei trei care au redactat Declarația: Robert George, Timothy George, Chuck Colson.

Mi-a atras faptul că articolul de pe Newsmax.com nu menționează decît pe doi.

Acest articol este semnalat de pastorul Daniel Brânzei, dar cu titlul schimbat în: Religious Leaders Call for Civil Disobedience if Laws Don’t Respect Faith, titlu preluat de undeva de pe Internet, unde apare astfel în mai multe locuri.

Articolul este tradus pe blogul rodicabotan.blogspot.com, dar nu se menționează despre ce articol este vorba, iar o expresie din paragraful 2 este mutată, probabil din neatenție, în paragraful 3.

Astfel de practici superficiale nu sînt, din păcate, puține în blogosfera evanghelică.

Dincolo de lipsa de rigurozitate rămîne însă chestiunea adevărului:

Este Declarația de la Manhattan un gest politic?

Trudind pentru adevăr (9 septembrie 2007)

Pe 5 septembrie, pe citeva liste de discutii – Romanians, romani2, romaniaclub, separareabisericiidestat, protest-ro – a fost postat mesajul “Cum il pacalesc anti-ortodocsii pe Basescu”.

Considerind titlul unul neinteresant, nici nu am deschis mesajele respective si le-am sters impreuna cu alte sute mesaje.

Dorin Dobrincu, pe care nu-l cunosc (eu locuiesc in Oradea, el in Iasi ), mi-a semnalat si mie mesajul cu pricina, ceea ce m-a facut sa-l citesc si am inteles de ce mi l-a semnalat – e mentionat si numele meu in mesaj:

“Conform revistei ‘Confesionala’ , editata si distribuita de Alin Cristea din Oradea, Dorin Dobrincu apartine grupului de intelectuali evanghelici ‘Agora Christi’, care-si declara ca preocupare evolutia din spatiul public al Romaniei europene si reflectia critica din perspectiva teologica asupra agorei.”

Informatia este inexacta: nu sint editorul revistei Confesionala, ci sint editorul revistei electronice confesional@ , ceea ce e o mare diferenta.

(Tot anul asta mi s-a intimplat sa citesc pe Internet ca as fi editorul revistei Cinema, cind de fapt sint doar editorul newsletterului cinem@, ceea ce, iarasi, e o mare diferenta.)

Insa e suspect de ce se apeleaza la aceasta sursa, de vreme ce grupul Agora Christi are pagina lui de web. Aceasta abatere de la acribia jurnalistica nu mai apare insa ca fiind una neobisnuita la Civic Media, daca observam alte chestiuni suspecte la mesajul cu pricina.

Mesajul a aparut cu diferite titluri in diverse locuri:

- Cine sunt anti-ortodocsii de serviciu?
http://www.amosnews.ro/index.php?titlu=Cine_sunt_ anti_ortodocsii_ de_serviciu_&name=News&file=article&sid=224495

- Cine sunt anti-ortodocsii de serviciu ai momentului?

http://ro.altermedia.info/politica/cine-sunt-anti-ortodocsii-de-serviciu-ai-momentului_7541.html

- Noua ne place sa stim cine sunt anti-ortodocsii romani ideologizati ai momentului

http://bastrix.wordpress.com/page/2/

Aici se precizeaza si titlul de pe site-ul Asociatiei Civic Media.
In plus, se face mentiunea: “Cine sunt cei luati in vizor in articolul de astazi: domnii Dorin Dobrincu si Cristian Vasile”.

- Cum il pacalesc anti-ortodocsii pe Basescu
Cu acest titlu a fost trimis mesajul pe listele de discutii sub semnatura Civic Net.

- Cine sunt anti-ortodocsii de serviciu ai grupului de interese anti-Romania

http://www.cronicaromana.ro/cine-sunt-anti-ortodocsii-de-serviciu-ai-grupului-de-interese-anti-romania.html

Cronica Romana precizeaza: “Material preluat de la Asociatia Civic Media”. Dar varianta electronica nu contine decit citeva paragrafe din materialul de citeva pagini si are in plus urmatoarea introducere semnata de Dragos Moldovan:

“Dorin Dobrincu. Ascensiunea acestui personaj cu o traiectorie impleticita, ajuns director al Arhivelor Nationale, intr-un moment care, coincidenta sau nu, corespunde cu unul dintre cele mai sensibile momente din viata intima a poporului roman, trecerea la cele vesnice ale Patriarhului Teoctist, umple de semne de intrebare o minte care functioneaza dupa reguli elementare de conexiuni logice. Aparitia infectiei numita dosar, despre viata Prea Fericitului, s-a petrecut la doar cateva saptamani de la inscaunarea dobrincului. Despre valoarea sa ca istoric se pot spune multe cu conditia sa fi auzit macar de el. Lasand la o parte speculatiile pe teme inexistente, se poate da insa o interpretare coerenta unei succesiuni de fapte. Pornind de la Raportul Tismaneanu, primul atac la adresa Bisericii Ortodoxe Romane, trecand prin inscaunarea lui Dorin Dobrincu, dupa legile mazilirii, care a reprezentat cel mai abject act de profanare a unui simbol national si pana in prezent cu recidiva purulenta a CNSAS impotriva inaltilor ierarhi ortodocsi. Textele primite de la Asociatia Civic Media ne-au ajutat la deslusirea ratiunilor extragerii din anonimat a Dubiosului Dobrincu.”

Aceasta introducere este incalificabila.

Care este “cel mai abject act de profanare a unui simbol national”? Inscaunarea lui Dorin Dobrincu? Capacitatea mea rationala imi este pusa la grea incercare.

Ce legatura are “recidiva purulenta a CNSAS impotriva inaltilor prelati ortodocsi” (expresie de departe exagerata) cu inscaunarea lui Dorin Dobrincu si cu Raportul Tismaneanu (primul atac la adresa Bisericii Ortodoxe?!?! ).

Dar poate cea mai memorabila (a se citi ridicola) asociatie este cea facuta intre momentul in care Dobrin Dobrincu ajunge director al Arhivelor Nationale si trecerea la cele vesnice ale Patriarhului Teoctist.

Poate ca adevarata coincidenta ar fi fost daca Dorin Dobrincu trecea la cele vesnice in acelasi moment in care Patriarhul Teoctist ajungea directorul Arhivelor Nationale!

Ceea ce nu lipseste din niciunul dintre titlurile mentionate mai sus este cuvintul “anti-ortodocsii”. De fapt acest cuvint m-a facut sa nu deschid emailurile cu pricina, incit mi s-a parut irelevant. Si acum inca ma intreb: Chiar exista cu adevarat asa ceva in Romania? Care le este agenda (ascunsa)? Sau oricine pune in discutie tarele institutiei crestine majoritare are toate sansele sa fie etichetat “anti-ortodox”? Ma intreb si daca in tarile catolice exista un astfel de procedeu de incodeiere a ‘anti-catolicilor”?

Cum spuneam, numele meu apare mentionat, in treacat, in documentul in discutie. Desigur, m-am intrebat daca Civic Media are de gind sa ma adauge in colectia lor de ‘anti-ortodocsi’. Mi s-ar intimpla sa fiu numit asa prima data in viata, iata, la 40 ani. Dar, cum i-a pus deja in colectie pe Dorin Dobrincu, Vladimir Tismaneanu, Ticu Dumitrescu, nu m-as putea simti decit onorat, dar nu am nici unul dintre meritele lor.

A doua zi dupa mesajul cu ‘anti-ortodocsii’, in 6 septembrie, acelasi Civic Net a trimis pe liste un mesaj intitulat “Fata ascunsa a lui Ticu Dumitrescu”, in care pune in discutie prestigiul moral al distinsei persoane. Unul dintre argumente ar fi faptul ca Ticu Dumitrescu ar fi primit o distinctie din partea lui Nicolae Ceausescu.

Iata ce raspunde cineva pe o lista:

“In ‘Ceausescu ii confera tovarasului Ticu Dumitrescu Ordinul Muncii clasa III – Ticu Dumitrescu – coloana a II paragraful 3’ este vorba Dumitrescu St. Constantin, care nu stiu daca este aceeasi persoana cu Ticu Dumitrescu (Constantin- Grigore Dumitrescu). Nu ca ar fi vreo problema daca o persoana a fost premiata pentru rezultate in munca/productie (nu in munca de partid sau de politie politica:)”

Asadar, suspiciunea la adresa mesajelor Civic Media mi-a crescut, rapid, de la o zi la alta. Am intrat si pe site-ul Asociatiei, sa vad daca ma pot dumiri cine e Civic Media.

Acolo mi-a atras, atentia, bineinteles, titlul “Pe mainile cui au ajuns Arhivele Nationale – Dobrincu, alt actor din trupa Tismaneanu”. Linkul e la un articol din Cronica Romana, dar, iarasi, titlurile nu coincid: “Arhivele Nationale, pe mainile cui? Cine este cunoscutul istoric Dorin Dobrincu”.

Iata o opinie despre Dorin Dobrincu in articolul nesemnat: “In paradigma apartenentei la un cod neoprotestant, apare naturala incercarea de a lovi in capii BOR.”

De fapt, aceasta opinie contine o prejudecata. Cunoscind bine mediul neoprotestant, pot spune ca exista multe activitati specifice care nu au de a face cu o asemenea “incercare de a lovi in capii BOR”. Eu insumi sint unul dintre neo-protestanti care nu am lovit in capii BOR. Cel putin pentru faptul ca sint foarte ocupat cu alte chestiuni. Sau, ar zice unii, cu o alta prejudecata, dar tot de-asta grobiana, ca as fi ocupat sa lovesc in capii neo-protestanti.

Merita mentionat un comentariu, la articolul cu ‘anti-ortodocsii’, pe site-ul Alter Media:

“Exista un fel de isterie anti-comisia Tismaneanu la Asociatia Civic Media, ceea ce se vede din prezentarea cazului Leonte Tismaneanu in acest articol despre Dobrincu. N-are Dobrincu nici o responsabilitate pentru ceea ce a facut Leonte Tismaneanu, care a fost de altfel “demascat” de comisia Tismaneanu (nu ca ar fi fost nevoie, se stia si fara comisia aia cine e L.T.). Cum spui ca e ilegalitate sa dezvalui dosarele de cadre iar in acelasi articol dezvalui dosarul lui Tismaneanu? Sa nu uitam totusi ca problema Romaniei de azi nu e raposatul bolsevic Tismaneanu, ci alti bolsevici inca vii (Iliescu, de pilda). Se spune in articol despre conflictul Alexandru Zub – Dobrincu, dar nu se spune ca Alexadru Zub e si el membru in Comisia Tismaneanu.

Eu cred ca ideea lui Dobrincu de a se desecretiza arhiva PCR e buna, legea ar trebui schimbata.

Ierarhii bisericii sint oameni care au pacatele lor. Nu trebuie confundata biserica cu ierarhii, dupa cum nu trebuie confundata Romania cu demnitarii care o conduc. Cei care critica un anume ierarh nu sint neaparat anti-crestini, dupa cum cei care critica presedintele sau guvernul Romaniei nu sint neaparat anti-romani.”

Ma intorc la articol, pentru a mai semnala neclaritati in conceperea lui:

“Apartenenta cuplului Dorin si Ligia Dobrincu la Cultul Evanghelic (Neoprotestant) , de altfel legal recunoscut de Statul Roman, are ecouri negative in opinia publica din mediul universitar iesean. Controversata este si persoana Ligiei Dobrincu. Sotia lui Dorin Dobrincu a activat pana in 2006 ca profesor de istorie la Colegiul iesean “Richard Wurmbrand”, din cadrul fundatiei cu acelasi nume, cunoscut si sub denumirea Filocalia – Centrul de |ntalnire si Studii Crestine, al carei presedinte este Pavel Romaniuc. S-a stabilit ca membrii acestei fundatii actioneaza in vederea racolarii de tineri, iar scopul ei consta in obtinerea de fonduri pentru finantarea Cultului Evanghelic. Fundatia “Richard Wurmbrand” coodoneaza la nivel local toate gruparile de cult evanghelic, grupari semnalate cu actiuni de prozelitism.”

“S-a stabilit” – superbia acestei intorsaturi din condei intrece intimpinarea mult mai rapida a cititorilor cu: “surse din cadrul AN ne-au informat” sau, mai incolo, cu: “foarte multi considera ca”.

Daca ar fi adevarat ca Fundatia “Richard Wurmbrand” coordoneaza la nivel local “toate gruparile de cult evanghelic”, nu as putea decit sa imi exprim admiratia pentru aceasta fundatie care poarta un nume atît de nobil. De care, e adevarat, in cultura romaneasca nu se stia prea multe (precum despre C.S. Lewsi pina la recuperarea lui prin editura Humanitas), pina la campania Mari Romani, unde Richard Wurmbrand a fost, pina in penultima zi a clasamentului, pe primul loc.

Cel care face astfel de afirmatii despre mediul neo-protestant este, probabil, un necunoscator al spiritului confesional specific acestui mediu, care nu recunoaste o ierarhie unificatoare precum are Biserica Ortodoxa sau Catolica, si care face ca mediul sa aiba o anumita eficienta tocmai prin multiplele activitati locale si regionale.

Cind a mentionat Cultul Evanghelic, autorul articolului a mentionat in paranteza (Neoprotestant) , dar acest lucru nu ne scuteste de neclaritati. Pe site-ului Secretariatului Cultelor (http://www.culte. ro/ClientSide/ cult.aspx? rel_ID=rel- 255), la Cultele Neoprotestante (Evanghelice) sint enumerate 5, ultimele doua fiind Cultul Crestin dupa Evanghelie si Biserica Evanghelica Romana. Asadar, formula aleasa de autorul articolului ne face sa distingem intre evanghelicii protestanti si cei neo-protestanti, dar nu si sa stim clar la care dintre cele doua ramuri neo-protestante se refera.

Una dintre lectiile vietii pe care am invatat-o bine e ca pentru a afla un cit de mic adevar trebuie truda.

Unele liste de discutii pot deveni focare de infectie. Altele pot deveni locuri publice in care sa se pretinda dovezi pentru afirmatiile care se fac. Depinde de cel putin unii dintre noi ce fel de spatii publice avem.

Sa nu capitulam in fata suprasaturarii cu informatii, dar mai putin cu adevaruri.

Rodica Boțan – 100.000

http://rodicabotan.blogspot.com

Vezi: Bloguri evanghelice cu peste 100.000 vizite

Top Posts – 24 noiembrie 2009

24 noiembrie 2009, 10.10

Ploiești: Conferința zonală a liceenilor creștini

Billy Joe Daugherty

Megachurch Pastor Billy Joe Daugherty, whose network of schools spans across 911 campuses in 93 countries, passed away Sunday at age 57 – just one month after he was diagnosed with cancer.

The Christian Post