În curs de apariție la Societatea Biblică din România
2.4. Capcana locului de muncă
Un alt motiv al declinului moral pe care-l analizăm este contextul actual social în care femeia se simte nevoită să iasă din sfera obligaţiilor casnice şi să-şi caute un loc de muncă între alţi bărbaţi şi femei. Din păcate, lumea de azi percepe activitatea de mamă şi gospodină a femeii ca o descalificare sau o diminuare a valorii sale.
Chiar dacă soţia ar vrea cu orice chip să presteze o muncă în afara sferei familiale, telefonul şi internetul le oferă posibilităţi multiple celor ce doresc şi au această capacitate, să lucreze la domiciliu. Totuşi cele mai multe femei sunt obligate sau preferă să lucreze în compania unuia sau a mai multor bărbaţi şi/sau femei (din care majoritatea sunt divorţate) timp de 8 ore pe zi sau chiar mai mult. La locul lor de muncă, aceste femei primesc complimente care, din diferite motive, lipsesc în sânul familiei, şi uite aşa încet şi tiptil Diavolul începe să otrăvească sentimentele respectivei femei.[1]
Un mod de luptă asemănător a fost descris de către doamna J.C. de Ferrieres pe când dumneaei era încă necăsătorită şi lucra în preajma unui bărbat căsătorit faţă de care simţea o atracţie deosebită.[2] Războiul spiritual în care această tânără a intrat în acel context, a fost teribil, greu de descris, chiar dacă bărbatul era un frate în credinţă care nu i-a făcut nici un fel de avansuri. Numai după o luptă intensă în rugăciune cu multe lacrimi şi chiar sudori reci, prin harul şi puterea lui Dumnezeu, de Ferrieres a biruit.
Provocările lansate de un bărbat (mai ales că, în cele mai multe cazuri, bărbaţii sunt cei aflaţi într-o poziţie de autoritate) cuplate cu încurajările şi influenţa nocivă a colegelor de serviciu creează un mediu foarte toxic, de natură să favorizeze prăbuşirea femeii în cauză. Când pastorii află de criza respectivă, în cele mai multe cazuri, lucrul acesta se întâmplă prea târziu, iar familia are puţine şanse de reabilitare.
În acelaşi pericol se află şi bărbatul căsătorit a cărui companie la locul de muncă este alcătuită din femei şi bărbaţi dintre care un anumit procent sunt persoane divorţate sau trăiesc în concubinaj.
Dacă societatea umană ar fi păstrat modelul biblic, soţia şi-ar vedea de „treburile casei“ (Tit 2.5), adică ar lucra acasă sau de acasă, sau împreună cu soţul ei. În astfel de condiţii, una dintre cele mai puternice capcane întinse de Satan ar fi fost desfiinţată. Însă, în situaţia actuală, cele mai multe familii tinere se trezesc că au încă un front de luptă spirituală din care creştinii nu pot ieşi biruitori decât cu ajutorul lui Dumnezeu. Tocmai de aceea ar fi bine ca fiecare familie tânără să ţină cont de toate aceste aspecte şi, la planificarea viitorului, să ia în considerare contextul social în care cei doi soţi îşi vor desfăşura activitatea, nivelul de maturitate spirituală la care au ajuns, precum şi punctele lor vulnerabile. Oricât de demodată ar fi, convingerea mea puternică bazată pe Cuvântul Scripturii, este că femeia ar trebui să-şi desfă-şoare activitatea în jurul casei sau de acasă.
Locul femeii este în sfera de autoritate a bărbatului ei, adică acasă sau alături de soţ. Femeia nu trebuie să aibă nici o altă autoritate omenească asupra ei, decât cea a propriului ei soţ. Împlinirea ei va fi deplină atunci când îşi va desfăşura activitarea sub autoritatea soţului, în domeniul încredinţat de Dumnezeu. După cum susţine pastorul Ioan Mureşan în cartea sa Voia lui Dumnezeu în familie, casa este paradisul sau împărăţia femeii.[3]
Femeia care iese din acest domeniu, păşeşte afară din voia lui Dumnezeu. Trebuind să facă faţă responsabilită-ţilor sale de la locul de muncă, precum şi obligaţiilor familiale, femeia respectivă va cădea de multe ori pradă epuizării fizice şi psihice. Aici o va aduce lupta pe care va fi obligată s-o poarte încercând să se supună atât soţului cât şi şefilor ei, mai ales că nu de puţine ori aceste două autorităţi se vor afla în conflict.
Oare de ce este ridiculizată de către oamenii acestei lumi femeia care stă acasă ocupându-se de creşterea copiilor, în timp ce încurajează adăugarea unui câine sau a unei pisici la membrii familiei, sau chiar înlocuirea copiilor cu aceste animale de companie? Într-o stare de luciditate, orice om poate realiza că normalul a devenit anormal, şi neobişnuitul a devenit ceva obişnuit. Cea mai mare investiţie pe care o poate face o mamă este implicarea sa în creşterea şi educarea copiilor pe care i-a adus pe lume. Şi atunci de ce acest aspect al vieţii femeii este neglijat şi subestimat în cercuri tot mai largi, în timp ce activitatea sa în domeniul social, profesional şi politic să fie ridicată în slăvi? Cu siguranţă, tocmai pentru ca femeia să depună eforturi uriaşe prin a ieşi din casă şi a pătrunde pe arena lumii, unde i se promite un nivel de împlinire şi satisfacţie net superior celui din familie. Ce mare înşelăciune!
Acum, după 50 de ani de luptă îndârjită, susţinută de mişcarea feministă, luptă în care s-a scontat „eliberarea femeii de sub jugul responsabilităţilor casnice şi a bucă-tăriei“, iată că femeia este mai surmenată, mai stresată, şi mai abuzată ca oricând. Lucrează şi acasă şi la serviciu, şi uneori chiar singură deoarece soţul ei şi-a găsit o altă femeie la locul lui de muncă. Şi ceea ce ne surprinde în mod deosebit este faptul că femeia a acceptat toate acestea de dragul societăţii care are nevoie de ea, dar şi din dorinţa de independenţă faţă de bărbat.
Femeia este învăţată cum să-şi croiască un viitor şi să-şi făurească o carieră, separată de bărbat, astfel încât să nu mai depindă de acesta. Rezultatul unei asemenea ideologii (cu excepţia unor cazuri izolate), este că femeia secolului XXI este mai nefericită şi mai neîmplinită decât erau predecesoarele ei în urmă cu 50 de ani când a început această mişcare. Iată, deci, că omul trebuie să se resemneze din nou şi să admită eşecul, fiind nevoit tot-odată să-I dea dreptate lui Dumnezeu. Cuvintele care au fost spuse Evei în grădina Edenului nu pot fi desfiinţate de oameni:
„Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine“ (subl. ns.) (Geneza 3.16).
Într-adevăr, nerespectarea planului lui Dumnezeu cu privire la responsabilităţile membrilor familiei nu poate produce decât lacrimi, durere şi distrugere. Oricâte argu-mente şi explicaţii omeneşti sunt aduse împotriva acestui concept divin, s-a dovedit – şi istoria va mai continua să confirme acest fapt – că voia lui Dumnezeu pentru familie este „bună, plăcută şi desăvârşită“. Respectarea acestei voinţe creează contextul ideal pentru fericirea membrilor familiei.
[1] În afirmaţiile făcute nu susţin că aşa se întâmplã cu toate femeile, fie cã ele lucreazã în afara casei sau la domiciliu, ci vreau doar sã scot în evidenţă faptul că lucrurile prezentate sunt o capcană întinsă de Satan, şi cã acestea sunt unele cauze prin care familia modernã a intrat într-o stare de declin.
[2] Mai curat ca diamantul, p. 34.
[3] Ioan Mureşan, Voia lui Dumnezeu în familie, Editura DSG Press, Dej, jud. Cluj. pp. 69-70
