Ruben Bucoiu: Poetului Ionatan Piroșca

“Beethoven – iată omul care ne va mîngîia de pierderea lui Mozart.” (Johann Baptist Cramer)

În februarie îi spuneam lui Beni Fărăgău, căruia i-am dedicat o compoziție pe versurile lui Ruben Bucoiu, că tînărul poet hunedorean ar putea fi un alt Ionatan, din care să mușcăm cu poftă…

Ieri am găsit de cuviință să-l sun pe Ruben (pe care nu l-am întîlnit niciodată) să îi aduc aminte de speranțele pe care ni le punem în el…

Iar aseară, vorbind la telefon, pentru prima oară, cu sora lui Ionatan, îi aminteam că, așa cum de cum spuneau francezii: “Regele a murit, trăiască Regele!”, spunem și noi în aceste momente, cu tristețe dar cu speranță: “Poetul a murit, trăiască Poetul!”

Evanghelicii români au mare nevoie de un monarh al poeziei care să strălucească deasupra mediocritității liricii confesionale.

Azi, după ce m-am trudit să adaptez niște versuri ale lui Ruben pentru o compoziție muzicală “Dunamis – La moartea Poetului”, am avut marea surpriză să găsesc pe blogul lui Ruben un poem dedicat lui Ionatan.

Iată interogația de la începutul poemului:

“… cine mai flacără acum lumina
din toate tainele Împărăţiei ?
şi pe pervazul de fereastră vie
cine ne mai deschide înmulţirea ?”

Am zîmbit larg, cu sufletul, și am răspuns, șoptit, ca o rugăciune de mulțumire: Ruben (care înseamnă: Vedeți fiu – Genesa 29:32).

Ruben – iată poetul care ne va mîngîia de pierderea lui Ionatan.

About these ads