“Nu trebuie să căutăm în Evanghelii o învățătură de sine stătătoare despre Biserică. Mântuitorul nu a intenționat ca în timpul activității Sale să formeze o comunitate cu structuri de organizare, o arhitectură specifică, o constituție proprie și cu o liturghie bine stabilită. El nu a intenționat nici formarea unei reoligii noi. Dar nici nu se poate spune că toate acestea contravin planului Său. Exegeții au căzut de acord asupra faptului că acțiunile și spusele Mântuitorului s-au îndreptat mai degrabă către înființarea unui Israel escatologic înnoit. Chiar dacă a întîmpinat rezistența iudeilor împietriți la inimă, Isus s-a adresat mereu mulțimii, chemând întregul Israel la pocăință. Alegerea celor doisprezece nu reprezintă încercarea de a izola un grup al drepților din Israel, ci dimpotrivă, este metoda Mântuitorului de a chema la Împărăție un grup care să reprezinte întregul popor.” (114)
