Vasilică Croitor: “Într-adevăr, se insistă foarte mult pe 8 pagini din carte, în loc să fie evaluat întregul.” (27 august 2010)
Cele 8 pagini din cartea “Răscumpărarea memoriei. Cultul penticostal în perioada comunismului” sînt: 220-227.
Nu pot să nu mă întreb: Dacă există acest interes pentru cele 8 pagini, de ce nu sînt oferite pentru lectură pe blogul Răscumpărarea memoriei?
Ba chiar s-ar putea tipări o broșură cu cele 8 pagini, astfel încît oamenii să știe despre ce este vorba.
Cele 8 pagini fac parte din capitolul 6:
a) Gheorghe Bradin, alias “SCORȚARU” (1895-1962)……………171
b) Pavel Bochian, alias “LUCA” / “LUCESCU”……………………..181
c) Eugen Bodor, alias “OLARU” / “FAGUR BUCOVINEANU”……….188
d) Trandafir Șandru, alias “PETRU”………………………………..198
e) Constantin Gross, alias “DUMITRIU VIRGIL” / “VRÂNCEANU”…209
f) Nicky Pop, alias “PICU EMIL”, “POPESCU”………………………227
La începutul celor 8 pagini, autorul afirmă:
“Conform documentelor consultate în arhiva CNSAS, păstorul Pop a deținut un statut dublu, confecționat chiar de Securitatea Română: persecutat religios și agent secret.”
Pe parcursul celor 8 pagini este menționată înregistrarea pe bandă magnetică a discuțiilor lui Nicky Pop la Securitate în 27 august 1980 (în 15 august revenise în România), “transcrierea discuțiilor umplând 18 pagini”.
La încheierea celor 8 pagini, autorul face următoarea precizare:
“Neavând la dispoziție toate documentele din dosarul de informator al lui Nicky Pop, este imposibil să oferim răspuns la câteva întrebări din graficul de evaluare.”
Așadar, se înțelege că Vasilică Croitor a avut acces la cele 18 pagini ale înregistrării, dar nu și la alte documente.
Consider că aici ar fi necesară o precizare din partea lui Vasilică Croitor. Mai ales că o astfel de situație este precizată și în cazul lui Trandafir Șandru: “La momentul scrierii acestei lucrări dosarul de informator al lui Șandru nu a fost pus la dispoziția cercetătorilor.” (p. 198)
Probabil cel mai interesant paragraf din cele 8 pagini este următorul:
“Cu timpul, implicarea lui Nicky Pop în susținerea imigranților a luat amploare, astfel că relația cu Securitatea s-a modificat. Când Securitatea a coroborat informațiile obținute pe toate sursele (telefoane ascultate, filaj, informatori etc.), a constat că Nicky Pop nu era sincer, ci în acțiunile în care el era implicat, dădea informații eronate și superficiale, pentru a câștiga încrederea Securității. După ce a mai vizitat încă o dată România, în 1984, pentru doar 10 zile, Securitatea a considerat că duce o activitate ostilă țării și l-a înscris în lista persoanelor indezirabile, pentru 5 ani.”
Comentatorul Nutzu scrie în 26 august, pe blogul Răscumpărarea memoriei:
“Pastorul V. Croitor mentioneaza si citeaza, in subsolul celor 12 pagini ale capitolului NICKY POP, zeci de DOCUMENTE oficiale si declaratii ale informatorului agent al Securitatii comuniste Nicolae Nicky Pop.”
- Nu e vorba de 12 pagini, ci de 8 pagini.
- Cînd e folosită expresia “zeci de documente…”, oare cît înseamnă asta? 20, 50, 90?
Cele 8 pagini au 37 de note de subsol: de la 175 la 211.
Așadar, aici “zeci de documente…” înseamnă sub 40, nu peste 90.
Din cele 8 pagini, 3 conțin foile 305-307 ale documentului ACNSAS, D 12390 / vol.5.
Așadar, e vorba de un singur document cu 3 pagini.
La fel, cele sub 40 de documente indicate sînt, aproape cu siguranță, într-un număr mai mic, întrucît notele de subsol indică foi apropiate: 280, 281, 282, 282v, 291, 292, 302, 303, 303v, 305, 307, 308, 310, 310 bis, 311, 312, 313, 314, 316, 317, 319, 322, 323, 325, 329, 334, 390.
Din cele enumerate mai sus, rezultă că ar fi vorba de cel mult 27 de documente.
Dacă un document are mai multe foi, nu m-aș mira să ajungem la circa 10 documente. Ceea ce nu mai poate fi exprimat prin expresia “zeci de documente”.
Același comentator Nutzu amintește faptul că Avram Mihuț, colonel la M.A.I. Hunedoara, Serv. Pașapoarte, notifică superiorilor săi, în scris, că ultima și lunga întrevedere și discuție avută cu pastorul Nicolae Nicky Pop a fost înregistrată pe BANDA MAGNETICĂ, colonelul Mihuț făcînd doar un rezumat.
Aici iar ar trebui să facă precizări Vasilică Croitor, care scrie că Nicky Pop a cerut să fie primit de Securitate în 27 august 1980.
Dar documentul prezentat are data de 11 septembrie 1980 la începutul (rezumatului?) declarațiilor lui Nicky Pop, respectiv 12 septembrie 1980 la sfîrșitul precizărilor colonelului Avram Mihuț.
Așadar, Nicky Pop a cerut în 27 august să fie primit, dar a fost primit în 11 septembrie?
Sau e vorba de două întîlniri?
Dacă e vorba de două întîlniri, care dintre cele două a fost cea lungă, de au reieșit 18 pagini atunci cînd a fost transcrisă înregistrarea pe bandă magnetică?
Autorul cărții scrie că Nicky Pop a primit acceptul de a veni în țară pentru 10 zile. Pastorul penticostal a venit în 15 august. Dacă a stat 10 zile, înseamnă că documentul din 11/12 septembrie indică informații dintr-o întîlnire din perioada 15-24 august?
Dar, conform celor scrise de Vasilică Croitor, Nicky Pop a cerut să fie primit la Securitate în… 27 august!
A stat în România mai mult de… 10 zile?
Încă o chestiune care trebuie lămurită: În ce an a fost Nicky Pop inclus pe lista persoanelor indezirabile?
La pagina 221, Vasilică Croitor scrie că în 1980. La pagina 226 scrie că în 1984.
