Articolul lui Dănuț Mănăstireanu a fost publicat de autor pe blogul Persona în 29 septembrie 2009.
La final voi face cîteva comentarii.
Din cele ce s-au intimplat in ultimele saptamini in blogosfera evanghelica, este destul de clar ca unele dintre evaluarile si sperantele exprimate de mine in aceasta serie de articole au fost naive si infirmate de evolutiile ulterioare.
In lumina acestei convingeri, atasez aici un mesaj public adresat lui Alin Cristea, pe blogul Romania Evanghelica, la ultima sa dizgratioasa ‘dezvaluire’ a unei convorbiri private cu Marius Cruceru.
Asa cum am protestat atunci cind Alin a fost atacat, soocotesc eu, mai departe, in mod necavaleresc si exagerat, protestez si acum, cind Alin il ataca pe Marius Cruceru intr-un mod, eufemistic vorbind, lipsit de spirit cavaleresc.
Iata mesajul meu catre Alin:
Draga Alin,
Inteleg din cele de mai sus ca esti obosit si se poate sa nu-ti mai pese daca pierzi sau cistigi in toata aceasta urita poveste.
Si totusi, aici nu este vorba doar despre Alin Cristea (oricit de importanta este persoana sa; importanta, caci pentru ea s-a dat viata Fiului lui Dumnezeu), si nici macar despre Marius Cruceru, ci de… Romania evanghelica.
Poate ca macar de ea ar trebui sa-ti pese, oricit de obosit ai fi.
Caci intr-o zi va fi s’a dam socoteala de orice cuvint nefolositor ce ne va fi iesit din gura’, sau tastatura.
Iar aici este mult mai mult decit atit.
Este vorba, de fapt, dupa parerea mea:
- de promsiuni nerespectate neelegant
- de dezvaluirea publica, impudica, a unor discutii private, fara permisiunea interlocutorului (un soi de ridicare a poalelor in cap)
- de un act de nedreptate, prin expunerea publica a unor informatii care pot face rau unor oameni nevinovati (altii decit interlocutorii)
- de exacerbarea, pina la naucire, a unor dispute fara miza
- de obsesia preciziunii cu privire la detalii fara importanta.
Toate acestea frizeaza nu numai patologicul (cel putin cel relational), ci insasi etica elementara.
Iar eu, naivul de mine, imi faceam iluzii de cavalerism. Se vede ca iarasi m-am inselat. Este clar ca sunt incorigibil.
Comentarii
1. Acest ultim episod, neintenționat inițial de către Dănuț Mănăstireanu, are de a face cu o discuție în privat dintre Marius Cruceru și Dănuț Mănăstireanu. Nu cunosc detalii despre acea intervenție a lui Marius Cruceru (în contextul publicării celor 4 articole) și nici despre chestiunile discutate.
2. Din nefericire, această anexă pe care Dănuț Mănăstireanu o adaugă seriei de 4 episoade “Cazul” Alin Cristea nu aduce nici un fel de clarificări. Dănuț Mănăstireanu nu precizează la care “evaluări” se referă.
3. Acum un an, cînd au fost afișate cele 5 articole, nu am făcut comentarii acolo, cu excepția unui singur comentariu, scurt, la Addendum, care nu era în legătură cu conținutul articolului, ci cu un anumit comentariu al cuiva.
4. Dănuț Mănăstireanu începe mesajul său public cu cuvintele: “Înțeleg din cele de mai sus că ești obosit…”
Care sînt… “cele de mai sus”? La ce se referă? Cititorii nu știu la ce se referă, întrucît “cele de mai sus” nu apar undeva public, ci fac parte din corespondența mea cu Dănuț Mănăstireanu, pe care acesta ar numi-o… privată!
5. În ceea ce mă privește, de cîțiva ani am menționat public (și în privat), mai ales față de Marius Cruceru, că eu nu acord (de obicei) confidențialitate în discuții. Singurul motiv pentru care nu am mai publicat din corespondența mea cu Marius Cruceru e faptul că trebuie să îmi fac o evidență a ceea ce public. (Pe blogul România Evanghelică am pus peste 5.000 de postări, iar pe blogul La Rotundu am pus aproape 3.000 de postări.) Deocamdată am alte priorități.
6. Dănuț Mănăstireanu (precum Marius Cruceru și alții) exagerează semnificația unor concepte care sînt importante pentru el, dar mai puțin pentru mine, mai ales dacă e vorba de anumite contexte.
Nu consider că m-am făcut vinovat de cele 5 chestiuni pe care le amintește Dănuț Mănăstireanu.
