“Cred că marea noutate a lumii de acum faţă de lumea mea (a bunicilor, părinţilor, prietenilor) este apariţia unei sciziuni vertiginoase între euri. Eul public şi cel privat, empiric şi poetic, cum ne învaţă critica literară. Mass-media încurajează acest fenomen înlocuind eul public, aproape pînă la dispariţia lui totală, cu lumea eului privat. Mă bucur că aceste rînduri apar în această revistă care, în chiar primul său număr de demult, a publicat „Regulile polemicii civilizate“, datate Oxford 1890, unde primejdia fenomenului de mai sus era clar anunţată ca pericol pentru sănătatea intelectuală şi morală a lumii. Mai ales în România, societate aproape în întregime aservită televiziunilor, publicul este sufocat de valuri de ore dedicate alcovului sau în cel mai bun caz budoarului, ca să spun adevărul mai pe ocolite. Cuvîntul rating justifică azi aproape orice. Asta cere publicul – se scuză directorii de programe. Pentru că asta li s-a oferit cu îndărătnicie de 20 de ani.”
Antoaneta Tănăsescu, în Dilema veche, Nr. 366, 17 – 23 februarie 2011
