
Plictisit în epoca divertismentului – Richard Winter, Editura Scriptum, Oradea, 2011, 190 p.
“Psihologii recomandă tinerilor drept antidot împotriva plictiselii și violenței să-și cultive un interes pentru ceva anume și o pasiune. O pasiune pentru artă, muzică, știință, sport, călărie (altceva decât jocuri video, televizor și calculator) dezvoltă deprinderi de autocontrol și amânarea împlinirii dorințelor. Adesea implică i relație cu un profesor, antrenor sau mentor, ca de altfel cu prieteni care să nu aibă ceea ce psihologii numesc “valorile celei de-a doua familii”. Pentru mulți adolescenți, valorile prietenilor și valorile promovate de mass-media (valorile celei de-a doua familii) devin mult mai importante pentru ei decât valorile de acasă și ale părinților, “valorile primei familii”.” (p. 158-159)
“În creația lui Dumnezeu sunt atâtea lucruri în care ne-am putea găsi delectarea, însă e nevoie de efort și de disciplină personală pentru a ne putea opri suficient de mult ca să ne minunăm de structura unei flori sau a unei frunze, să ne întrebăm cam în cât timp s-au format munții, să vedem reflecții în cea mai mică baltă, să urmărim vântul care duce la plimbare semințele unei flori, să ne dorim să știm cum arată fiecare fulg de zăpadă, să ne minunăm că unghiile și părul nostru cresc în mod constant, să învățăm numele păsărelelor și copacilor sau să ascultăm cântecele păsărilor. Elizabeth Barrett Browning are un poem, “Aurora Leigh, Cartea a șaptea”, care exprimă ceva din această atitudine: (mai mult…)