“Povestea maltratării, dezamăgirii și abandonării lui Iosif are ecou în inima fiecăruia dintre noi. Soții fără soți, soți fără soții, copii fără părinți, părinți fără copii, bărbați și femei fără locuri de muncă, pastori fără biserici, soții de foști pastori nedorite sau chiar nerespectate. Întemnițați pe viață, bântuiți de amintirea crimelor comise (sau necomise!), apăsați de singurătate și abandon. Această poveste este cât se poate de relevanță.
Tratamentul nedrept și maltratarea îmbracă multe forme, dar cele mai multe pot fi încadrate în una din patru categorii. Prima este tratamentul nedrept din partea familiei. [...]
A doua categorie de maltratare este restricționarea neașteptată a orizonturilor. Aceasta se întâmplă atunci când ești dintr-odată restricționat emoțional sau fizic. [...]
Al treilea tip de maltratare îl reprezintă acuzațiile neadevărate. Nu e nevoie să trăiești foarte mult pe acest pământ înainte ca oamenii să înceapă să spună lucruri neadevărate despre tine. [...]
A patra categorie de maltratare este abandonul nedrept. S-ar putea ca acesta să fie cel mai dureros dintre toate.” (p. 49-51)
