Firul stacojiu – Francine Rivers, Editura Scriptum, Oradea, 2011, 431 p.
“Se întoarse și se așeză din nou alături de Alex.
- Lucrurile care s-au întâmplat în viața noastră au fost îngăduite pentru că Domnul vrea să ne atragă la El. Luăm decizii și facem tot felul de lucruri, credem că suntem în control, dar de fapt nu suntem niciodată. Dumnezeu e în control. E o aroganță și o mândrie să credem că noi ne guvernăm singuri viețile. E o iluzie. Nu suntem niciodată capabili să orchestrăm nimic. Dumnezeu deține controlul.
Își puse mâna pe genunchiul lui.
- Credeam că tu ești în controlul vieții mele, Alex. Când m-ai adus în California de sus, m-am simțit lipsită de putere. Eram supărată și speriată. M-am răzvrătit. Nici măcar o clipă nu m-am gândit să mă întorc la Domnul. M-am adresat prietenelor, și viețile lor erau țăndări. M-am adresat mamei mele, și ea mi-a fost luată. Am vrut să mă întorc la tine, dar apoi ai plecat și tu. Dumnezeu a ajuns în sfârșit la mine pe autostrada Hollywoodului. Râse printre lacrimi. Tărâmul sfânt pentru mine a fost o bucată de macadam din Los Angeles County.
El îi șterse lacrimile de pe obraji, privind-o cu tandrețe. Ea-și dorea mai mult ca orice altceva ca el să înțeleagă.
- O, Alex, nu înțelegi? Niciodată n-aș fi avut nevoie de Isus dacă aș fi avut controlul. Tot ce s-a întâmplat – toată durerea – El a preschimbat-o în bine. A slujit scopului Său. M-a adus la El.
Îi acoperi mâna cu a ei.
- Dacă n-ai fi plecat de la mine, schimbarea nu ar fi avut loc niciodată. Îi mulțumesc cu fiecare fibră a ființei mele, Alex. Toată durerea a fost o binecuvântare. Nu m-am îndrăgostit de tine din greșeală. A fost planul lui Dumnezeu. Acum știu că El ne atrage la Sine, toată viața noastră. Dacă-L lăsăm să ne atragă. Unii dintre noi suntem atât de încăpățânați încât e nevoie de mult timp ca să-I vedem planul la lucru.” (p. 421-422)
