În 24 decembrie 2011, Marius Cruceru a scris într-un comentariu: “Mie îmi scapă motivul pentru care sînt comparat cu Alin Cristea, el are limbaj dur, eu am idei dure, ceea ce în sine poate fi o diferenţă care să ne scoată din aceeaşi oală.”
Chestiunea amplitudinii durității limbajului lui Marius Cruceru și al lui Alin Cristea, dar și al altor (pastori) evanghelici prezenți în spațiul public pe Internet, rămîne o chestiune DESCHISĂ. Deocamdată, sînt cam singurul care am indicat exemple relevante de “limbaj dur” din Mahalaua Evanghelică – blogurile lui Marius Cruceru, Cristian Ionescu, Petru Lascău, Răsvan Cristian Stoica.
Bunăoară, un comentator îl acuza pe Marius Cruceru de “limbaj dur”:
“Genul acesta de limbaj folosit in acest text cred că e cel care poate distruge cu uşurinţă dorinţa pe care autorul o poate avea cu privire la felul in care cititorii se schimbă in urma lecturii. Este, după părerea mea, un limbaj prea de Talk Shaw, asemănător cu cel din emisiunile de stiri, asemănător celui folosit de ziaristul care tot timpul pare supărat C T P…. Eu cred că un astfel de limbaj face atât de rău ţării şi creştinilor azi. Cred că acest limbaj colorat – folosit de Becali, oamenii de stiri, parlamentari, şi chiar de oameni de cultură deplasează accentul de la ce spune omul la cum spune omul. ce părere aveţi dvs. (păstor) Marius David Cruceru?”
Iată ce părere are (păstorul) Marius David Cruceru:
“Să nu exagerăm.. acest limbaj face rău “ţării”.
Ţării noastre nu are ce rău să-i facă, că înjură de cruci, cristoşi şi anafură. Aşa că staţi liniştit. Aici este limbaj de pension.”
Argumentul (păstorului) Marius David Cruceru este, așadar, că “limbajul dur” pe care îl folosește UNEORI e departe de înjurăturile neoașe cu cruci, cristoși și anafură.
Cel puțin la acest nivel al discuției, mă pot folosi și eu de același argument: Nu am folosit “limbaj dur” cu cruci, cristoși și anafură.
Dar întrebarea întrebăcioasă care se ridică din contextul comentariului lui Marius Cruceru nu are de a face în primul rînd cu “limbajul dur”, ci cu… “IDEILE dure”.
E o interogație asupra căreia am atras atenția cu altă ocazie (ba i-am dat și un răspuns):
Vom fi judecați după CUVINTELE nostre sau după IDEILE noastre?
Versetele folosite ca argument pentru prima variantă sînt:
Matei 12:36-37
Vă spun că, în ziua judecății, oamenii vor da socoteală de orice cuvînt nefolositor, pe care-l vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, și din cuvintele tale vei fi osîndit.
Efeseni 4:29
Nici un cuvînt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.
Matei 5:22
Oricine va zice fratelui său: “Prostule!” va cădea sub pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: “Nebunule!” va cădea sub pedeapsa focului gheenei.
Versetele folosite ca argument pentru a doua variantă sînt:
Marcu 7:21-22
Dinlăuntru, din inima oamenilor, ies gîndurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtișagurile, lăcomiile, vicleșugurile, înșelăciunile, faptele de rușine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia.
Ieremia 17:9-10
Inima este nespus de înșelătoare și de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască? “Eu, Domnul, cercetez inima, și cerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui.”
Matei 5:28
Oricine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a și preacurvit cu ea în inima lui.
Așadar, păcatul cu VORBA se include într-o listă mai lungă de păcate cu FAPTA.
Dar atît păcatele cu vorba cît și păcatele cu fapta au originea în INIMĂ.
Vom fi judecați după cuvinte și după fapte, dar MAI ALES după inimă, cea care a generat cuvintele și faptele.
Se poate observa o anumită tendință la (bloggerii) evanghelici de a focaliza discuția asupra păcatelor cu vorba în detrimentul ALTOR păcate cu fapta!
Mai grav, se poate observa o anumită tendință la (bloggerii) evanghelici de a comenta excesiv de mult despre aspectul exterior al fenomenului religios (îmbrăcăminte, muzică, afirmații verbale) în detrimentul abordării fenomenului religios din perspectiva interioară – adică, ar trebui să fim interesați mult mai mult ca discursul nostru public să aibă de a face cu originea faptelor bune sau rău, care este INIMA (Thymos e motorul motivației umane de a săvîrși fapte bune sau fapte rele).
Schimbarea caracterului INIMII duce la schimbarea caracterului faptelor generate de INIMĂ, nu invers!
Cuvintele, precum faptele, sînt, așadar, rezultat al… IDEILOR.
Tocmai afirmația lui Marius Cruceru sugerează că IDEILE sînt de prim rang: “Alin Cristea are limbaj dur, eu am idei dure.”
Dar intenția lui Marius Cruceru a fost să sancționeze “limbajul dur”…
Formula care aduce împreună conceptele “LIMBAJ dur” și “IDEI dure” este… ambiguă!
O variantă de interpretare a formulei cruceriene ar putea fi: IDEILE contează în primul rînd, nu cuvintele!
O astfel de interpretare susține ceea ce am arătat pînă acum: vom fi judecați după INIMĂ – după intențiile, gîndurile, cuvintele și FAPTELE noastre. În planul terestru, a zice că îl omori pe un om și a nu te ține de cuvînt nu implică infracțiunea de crimă. Dar în economia divină, intenția contează! La fel ca și renunțarea la punerea în practică a intenției! La fel ca și părerea de rău că ai omorît!…
Dacă Marius Cruceru folosește sintagma “IDEI dure” fără conotație negativă, atunci lesne s-ar putea interpreta și sintagma “LIMBAJ dur” tot fără conotație negativă, ceea ce, din context, se înțelege că nu intenționa bloggerul orădean. Dimpotrivă, intenția lui Marius Cruceru a fost, evident, să sancționeze “LIMBAJUL dur”.
Dar dacă sancționează “LIMBAJUL dur”, atunci și “IDEILE dure” trebuie sancționate!
Dacă “dur” înseamnă aici “RĂU, URÎT”, atunci semnificația aceasta, în cadrul formulei, se aplică și limbajului și ideilor?…
Iar dacă “dur” înseamnă, dimpotrivă, ceva de genul “consistent, provocator, bărbătesc”, atunci semnificația aceasta, în cadrul formulei, se aplică și ideilor și limbajului?…
Cine știe ce o fi fost în mintea Pătrățosului (în afară de dorința expresă de a se delimita de rotunjimi) cînd a produs o astfel de formulă?…
Păi nu ziceam eu, de atîtea ori, că limbajul exprimă IDEI? Că la IDEI trebuie să fim atenți, nu la cuvinte?
Că a drege busuiocul nu are de a face cu vreun busuioc?…
Sau a sta cu morcovul în fund nu are de a face nici cu vreun morcov nici cu vreun fund?…
IDEILE sînt mai mult sau mai puțin “dure”!…
Vom fi judecați după IDEILE noastre (exprimate în cuvinte și în fapte)!…
