Cristian Pătrășconiu: După preludiul pro-Arafat, febra mitingurilor care a cuprins România e despre cu totul altceva

“Să nu fim nici naivi şi să nu observăm că, după preludiul pro-Arafat, febra mitingurilor (la care nu au participat zeci de mii de oameni, cum spune recent un om care nu ar trebui să ocolească un oculist bun – Victor Ponta!) care a cuprins România e despre cu totul altceva. Păstrînd în continuare anumite note de autenticitate şi de insolit (despre ele ar merita scris un text distinct), protestele cărora le suntem martori sunt, în chip tot mai evident, încălecate politico-mediatic. Lucrurile se întîmplă aşa pentru că ele trebuiau să se întîmple aşa, pentru că sunt parte din scenariul sugerat, generos, de Adrian Năstase la finele anului trecut.”

http://hydepark.ro/articol/articol/absmurdistan-si-suspendarea-lui-traian-basescu-440.html

7 Răspunsuri la “Cristian Pătrășconiu: După preludiul pro-Arafat, febra mitingurilor care a cuprins România e despre cu totul altceva” r r

  1. Agnusstick spune:

    Ar fi minunat, vorbesc sincer, dacă aţi găsi şi articole care să se preocupe fără politicianism de soarta celor care protestează. Nu totul este politică în ceea ce se întâmplă, ba e chiar mult prea puţină politică adevărată în jur. Cât despre creştinism şi umanism, ar trebui să ne ajute să vedem şi altceva decât jocuri de putere şi calcule meschine. De ce nu veniţi până aici să vorbiţi cu ei? Sunt proşti, inculţi, isterici, violenţi, dar sunt de plâns, nu de dispreţuit — mai ales dacă sunt masă de manevră. Orice s-ar întâmpla pe plan politic, oamenii ăştia vor avea de trecut prin nişte ani groaznici, fără speranţă de mai bine şi fără să conteze altfel decât ca armă şi bazin electoral.

  2. Alin Cristea spune:

    Exagerați. :)

    Cel puțin în trei chestiuni…

  3. Agnusstick spune:

    Din păcate, nu sunt singurul care exagerează pe aceste meleaguri… O exagerare atrage alta, ne căutăm echilibrul prin balans spre extreme. Așa e, nu trebuie să veniți până aici, pentru că nu e vorba în primul rând de galeriile echipelor de fotbal, puteţi găsi “o anumită doză de autenticitate şi de insolit” şi la Oradea, poate chiar în blocul în care locuiţi. Despre tragedii nu poate fi vorba, e exagerat, eventual sunt nişte dramolete politizate şi amplificate mediatic, prezise pe deasupra de Adrian Năstase, ceea ce dovedeşte că au şi o doză de artă în ele. Apoi, chiar dacă unii îi plâng de-a binelea pe protestatari ca pe câinii eutanasiabili, dumneavoastră nu-i dispreţuiţi, iar pentru unii din cei care stau acasă la TV ei chiar contează ca speranţă de schimbare. Şi e exagerat să nu speri măcar o indexare cu rata inflaţiei. Altfel, cred că nu exagerez spunând că domnul Pătrăşconiu e foarte potrivit în Hyde Park, punct RO. Are un calm englezesc…

  4. Alin Cristea spune:

    Dreptul la exagerare… Iată un subiect de discuție foarte interesant…

    Dar care necesită precizarea unui cadru…

    Imaginați-vă ce ar înseamna dreptul la exagerare într-o predică sau în prelegeri în locuri publice…

    Eu nu trebuie să-mi imaginez prea mult, în ultimii ani m-am trezit pur și simplu că m-am ridicat în picioare și am confruntat public exagerările publice…

    L-am întrebat public pe predicator care sînt fundamentele din Scriptură pe care își bazează afirmațiile din ultimele 3 minute…

    Întorcîndu-ne la “soarta celor care protestează”, fiind vorba la început de chestiunea medicală și apoi de chestiuni care pot fi rezolvate DOAR de clasa politică (țin de guvernarea statului), nu ar fi nimic de mirat ca articolele despre fenomenele sociale din aceste zile să aibă accentele politicului. Doar nu discutăm dacă Stăniloae a fost mai mare teolog decît Karl Barth sau dacă, din punct de vedere cultural, muzica contează mai mult decît sculptura…

    Cînd o să apară proteste în Piața Universității despre aceste subiecte, sînt sigur că vom avea parte și de eseuri cultural-pedagogice… :)

    Românii trebuie, cumva, să dobîndească o minimă cultură a politicului, altfel vor fi, de fiecare dată, ghetoizați în cutii gri și negre, cu sticlă pe o parte, cu bandă mișcătoare jos, și chiar sus, cu cuvinte care cică anunță cele mai importante știri ale zilei.

  5. Camix spune:

    Hmmm, se vorbește despre febra mitingurilor ca și cum ar fi o boală, un virus chiar, care s-a prăvălit peste țara României fără ca cineva s-o cheme, s-o dorească, s-o întrețină. A picat aci, gata, ne-am pricopsit cu ea și acum așteptăm să treacă. Doară, doară a trece și ne-om vedea de viața noastră obișnuită de până acum.

    Dacă asta înseamnă pentru autor și pentru alții aceste proteste, too bad, dar eu așteptam să se întâmple asta de cel puțin un an. Se pare că românii se ”trezesc” iarna; probabil și din cauză că e mai greu de făcut față cheltuielilor. Oamenii ăia nu sunt simple previziuni, nu sunt statistici, nu sunt cifre. Sunt suflete care cred ceea ce cer, iar cererile lor sunt, de fapt, ecoul dorințelor tuturor (mai puțin ale pedeleilor). Sunt ecoul dorințelor noastre. Poate nu și ale lui Pătrășconiu, numai atunci poți scrie atât de detașat.

  6. Agnusstick spune:

    Dar avem deja o cultură a politicului! Din păcate, e croită pe calapodul partizan al galeriilor “sportive” — am impresia că poţi cunoaşte o ţară foarte bine dacă studiezi suporterii de fotbal, şoferii în trafic, conţinutul revistelor pentru femei, statistica avorturilor şi comportamentul la cozi. Mai toate analizele noastre politice, publice sau servite doar partenerilor de table, oricât de rafinate în aparenţă, sunt manipulare curată şi au în subtext perechea Hai!Huo! Culmea e că ne manipulăm pe noi înşine ca să ne convingem de câte ceva ce simţim atavic, atât de bine încât devenim opaci la argumente şi observaţii elementare de bun simţ. Şi în general ne înghesuim să ţinem cu echipa cea mai tare, care are şansele cele mai mari de victorie finală, cu echipa cea mai oropsită sau cu echipa lângă care ne-am nimerit şi de fanii căreia ne e cam frică. Cam asta ne e cultura politică, cred, şi oricât de multe articole ale aborigenilor haihuo vom citi, nu vom reuşi să trecem la nivelul următor, decât dacă reuşim să ne privim din afară. Cam ce ne-a învăţat Isus, aş zice… În mod normal, creştinii ar trebui să judece totul, inclusiv viaţa cetăţii, într-un anumit fel. Poate că nu sunt destui creştini în România…

  7. Alin Cristea spune:

    Desigur, eu nu cred că “mai toate analizele noastre politice…. sunt manipulare curată”.

    Iar activitatea mea publică pe Internet de 10 ani are destule exemple care indică faptul că sînt interesat de două paliere: informația și dezbaterea.

    Nu intenționez să intru în jocul unor astfel de comentarii sterile.

    Chiar sînt ocupat cu alte chestiuni mult mai importante.

    În ce măsură creștinii participă la viața cetății, ăsta este deja alt subiect. Important, desigur. Care e tratat de obicei cu aceeași atitudine defetistă.

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 60 other followers