“Cea mai solidă confirmare că lucrurile merg totuşi în direcţia bună este chiar numirea lui Ungureanu în fruntea guvernului. Faptul că oamenii care ţin acum în mâini hăţurile României au ales să îşi facă mesager dintr-un absolvent de Oxford, nu de “Spiru Haret”, dintr-un om cu reputaţie, carieră şi nu dintr-un soldăţel de paie, este indiscutabil pozitiv. Ridică standardul de pedigree politic la un nivel la care va fi greu să fie concuraţi de clonele lui Voiculescu.
Oricât i-ar reproşa unii şi alţii noului premier că provine din “structuri”, că a fost pregătit de mic pentru schimbul generaţiilor cu ochi albaştri, din vremurile când devenise membru supleant al CC al UTC, sau că nu este suficient de călit în lupte politice la baionetă, ce va conta în final este inteligenţa, pregătirea, buna sa credinţă şi faptul că a reuşit să se achite de mandatele în fruntea diplomaţiei şi a Serviciului de Informaţii Externe mai mult decât onorabil, în momente de mare încărcătură, cum a fost, de exemplu, intrarea României în Uniunea Europeană.”
