“Orbirea restului lumii a încurajat regimul la putere să încerce să elimine revoluția pașnică din Siria, cu o forță represivă nemaiîntîlnită. Sprijinul Rusiei, Chinei, Iranului și tăcerea restului lumii în fața crimelor comise la lumina zilei au permis ca regimul să distrugă poporul sirian în ultimele 11 luni. Dar în ultimele două săptămîni, din 2 februarie încoace, dimensiunile masacrului au devenit clare. Scena cu sute de mii de sirieni care au umplut străzile din orașele și satele lor în noaptea masacrului de la Khalidiya, noaptea dinspre vineri spre sîmbătă, cu oameni care își ridicau brațele în rugăciune și cu ochii în lacrimi, a impresionat inimile tuturor și a pus tragedia umanitară a Siriei în centrul atenției lumii.
Sentimentul nostru de orfani vine din abandonul lumii din afară care e mulțumită cu sancțiunile politice și economice care însă nu opresc criminalii să folosească tancurile lor pline de sînge împotriva oamenilor neajutorați.”
