Drezina – 150.000

În 24 martie 2011 semnalam faptul că 2 bloguri importante au ajuns azi la 50.000 de vizite. E vorba de DYO și DREZINA – Teofil Stanciu (Oradea) și Dionis Bodiu (Sighișoara). Cunoscătorii nu au fost surpinși că cele două bloguri au fost premiate la Categoria “Blogul anului” la Premiile Thymos pentru bloguri evanghelice (2011), ediţia a 5-a.

Numărul mic de vizite în comparație cu milioanele strînse de blogurile unor pastori – Mahalaua lui Ionescu, Mahalaua lui Lascău, Mahalaua lui Cruceru – nu trebuie să ne inducă în eroare. Din punct de vedere valoric, blogurile lui Dyo şi Drezina sînt net superioare celor menționați. Doar faptul că nu au destulă activitate relaţională TEHNICĂ pe care o implică bloggingul nu îi situează în prima grupă valorică, alături de România Evanghelică și Clujul Evanghelic.

Așadar, cei care doresc să citească articole de calitate ar trebui să facă mai multe vizite pe blogurile lui Dyo și Drezina și mult mai puține pe blogurile lui Ionescu și Lascău.

La începutul anului 2013, Teofil Stanciu confirmă încă o dată speranțele pe care ni le-am pus în el, fiind din nou în poziția de cel mai în formă blogger evanghelic român.

Cele 10 articole din ianuarie, majoritatea fiind articole consistente iscate din condeiul bloggerului orădean, sînt indicii clare ale începutului fast de an de care ne face parte Teofil Stanciu. Mai jos sînt titlurile, linkurile și cîte un paragraf din fiecare articol.

Toți suntem istorici (mai mult sau mai puțin onești)

Pe de o parte, se vădește cât de importante sunt convingerile fundamentale ale fiecăruia în momentul în care se analizează pe sine, fiindcă în funcție de acest convingeri își formulează concluziile. E crucial să ai o conștiință cât mai sensibilă și exersată dacă vrei să devii mai bun. Pe de altă parte, istoria pe care ne-o construim ne determină viitorul. Căci omul se duce instictiv către acele lucruri care îi procură satisfacție. Așa că riscul e atât să-ți falsifici trecutul, cât și să-ți compromiți viitorul.

Vorbiți odată, bătrânilor!

Bătrânii sunt singurii care ne pot povesti o viață din celălalt capăt. Ei dețin cea mai cuprinzătoare retrospectivă. Ei pot vorbi numai din experiență, fără să facă presupuneri și prospecțiuni în viitor. Sunt bune și cărțile, ba chiar foarte bune, dar altfel e să dialoghezi cu cineva care a trăit și a dovedit cu viața ceea ce spune.

De ce merită să mergeți la Hobbitul?

În opinia mea, cel mai important e că mai multe milioane de oameni din toată lumea vor avea ocazia să vadă și să audă că în lupta asta perpetuă dintre bine și rău, unii aleg cu orice preț să fie de partea binelui. Socot că e foarte important că spectatorii vor avea dinaintea ochilor aventura unor oameni dezinteresați de beneficii materiale, dar permanent ispitiți să aleagă căi mai ușoare sau mai rentabile.

Profesorul între „dascăl” și „cadru didactic”

S-a ajuns ca dascălul să fie nu cel care are vocație și cunoștințe, ci mai ales cel care are parcurs „modulul pedagogic”. [...] Dascălul nu mai are un statut social, o demnitate a profesiei, ci doar un statut legal. Doar profesorul universitar mai are ceva din respectabilitatea de odinioară, dar și el mai degrabă în virtutea faptului că câștigă bani mulți și, poate că în primul rând, e un factor determinant în producția de diplome universitare.

Omul „necalificat” al Regelui

Cât de bizară a ajuns să fie societatea noastră dacă oamenii buni la suflet și pricepuți nu-și găsesc loc – fără o patalama – decât la periferie, printre „necalificați”? În numele umanității și al bunului ei mers, s-a ajuns ca tocmai omenia și căldura sufletească, tocmai virtuțile care dau coeziunea socială autentică să fie inutilizabile în ierarhia „valorică” ce contează cu adevărat azi în lume. Nu te poate angaja nimeni pentru că te știe om bun sau priceput, ci doar dacă prezinți un „portofoliu” birocratic al bunătății și priceperii tale.

6 mituri ridicole despre Evul Mediu

Din articolul (descoperit via Cristian Voiculescu) pe care-l puteți citi în limba engleză integral aici, am ales să traduc și să adaptez doar miturile, rămânând ca, dacă vă interesează, să citiți și explicația care spulberă mitul. Așadar, tot ceea ce urmează să citiți sunt idei care circulă pe seama Evului Mediu, sunt acceptate pe scară largă și exploatate de media, de indivizi cu influență, dar și de oameni de rând, însă sunt în esență false.

Rutina binefăcătoare

Fără rutină n-ar exista nimic din marile realizări ale omenirii. Orice performanță notabilă (chiar și la cei care câștigă la loto auzi foarte frecvent: „joc de X ani în fiecare săptămână”) presupune o doză consistentă de rutină asumată. Inginerul, sculptorul, scriitorul, profesorul, fierarul, managerul, șoferul, antreprenorul au fiecare rutina necesară. Am putea spune fără să greșim prea mult că rutina e o formă de disciplină. Că numai cine știe cum să stabilească și să urmeze o rutină reușește să atingă vreun țel.

Cum sa faci un eseu academic – cu bibliografie

Un foarte succint și util ghid pentru cine vrea să scrie un eseu ce să respecte niște standarde academice consacrate.

Biserica „trează”

O să ajungem să nu mai putem vorbi despre iubire din pricina celor care i-au deturnat sensul și i-au compromis numele? O să-i schimbăm numele? Ce-i cu nebunia asta? Câtă vreme mai rămâne scris în Biblie „Dumnezeu e dragoste” și marele, înțeleptul, inteligentul și profund credinciosul Augustin are „tupeul” să spună „iubește-l pe Dumnezeu și apoi fă ce vrei” înseamnă că dragostea asta nu-i o treabă ușoară și superficială. [...] Refuz să particip la acest cor de îngrijorați care, în loc să reașeze iubirea în drepturile ei, preferă să conteste „evanghelia dragostei” și s-o înlocuiască cu cea a spaimelor infernului. E drept că Biblia vorbește despre iad, că omul trebuie să se recunoască păcătos, că trebuie să se căiască. Dar toate astea sunt în contextul și în prezența iubirii.

Ecumenism congenital

Nu contează în numele cărei sfințenii sau confesiuni creștine vorbim, dacă ecumenismul nostru congenital e o calitate, dacă e dat de Dumnezeu, atunci trebuie să reevaluăm învățăturile pe care le proclamăm. Creștinismul nu învrăjbește oamenii. Creștinismul nu distruge pornirile bune ale omului, ci le transfigurează și le impune un salt calitativ. Filantropia devine dărnicie, toleranța devine dragoste de oameni, bunăvoința devine bunătate. Acest ecumenism congenital de care beneficiem în virtutea umanității noastre, fără să-l fi educat, fără să-l fi meritat, ar trebui valorificat, amplificat, cultivat, ca să slujească unor scopuri nobile. Ar trebui ancorat în compasiunea cea mai sinceră și mai profundă, în dragostea neprefăcută față de semeni.

About these ads

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 117 other followers

%d bloggers like this: