Așadar, nu Internetul e infernul care distruge generația tînără, acesta e un clișeu care se vîntură pe sub nasurile evanghelicilor ușor de dus de nas.

Un alt scriitor e celebru pentru cartea sa “Eu și tu”, a cărei idee centrală e că EU nu există fără TU.

Așadar, oglindirea EU-lui în TU face parte din natura umană. Internetul e un alt mod în care EU există în relația cu TU.

Nu la conferințe sau seminarii învățăm cum să ne purtăm ca și creștini pe Internet, la fel cum nu la conferințe sau seminarii învățăm cum să ne purtăm ca și creștini în autobuz, la piață sau la rînd la administrația financiară. Ca să nu mai vorbesc că nu la conferințe sau seminarii au învățat cum să se comporte creștinii în închisori.

Sînt și eu mîhnit că trebuie să abordez aceste chestiuni în public. În mai multe cazuri le-am abordat mai întîi în privat.

De asemenea, mai e și aspectul responsabilității. Din perspectiva poziției mele în blogosfera evanghelică (de fapt e vorba de un spațiu mai larg, cel în care sînt prezenți evanghelicii pe Internet), consider că e de datoria mea să semnalez și să sancționez public astfel de proceduri, cu speranța că ele nu se vor înmulți și că tot mai mulți evanghelici vor reflecta la modul în care sînt prezenți pe Internet.

Dacă modul acesta deschis de a discuta “aduce nume rău Domnului” (în unele cazuri eu cred că, dimpotrivă, poate genera onoare numelui Domnului), atunci de ce să apelăm la “codul etic al presei online de la facultate”? Să apelăm la CODUL ETIC al lui Dumnezeu. Iar a fura este interzis de codul etic al lui Dumnezeu.

Aș aprecia comentarii mai puțin bisericoase pe acest blog, dar cred că voi face față și asaltului limbajului de lemn. :)

1. Mi se pare normal ca mai întîi să fim informați cu privire la ce spun semnatarii. Aceasta reprezintă chestiunea priorității INFORMAȚIEI înaintea opiniei.

2. Ceea ce m-au intrigat au fost titlurile fierbinți (ale altor articole), precum cel de pe NewsMax.com și cel preluat de Daniel Brânzei.

3. De asemenea, este strigător la cer să traduci un articol fără să indici autorul și sursa, precum a făcut Rodica Boțan.

4. O astfel de atitudine lejeră față de proprietatea intelectuală se întîlnește și pe alte bloguri evanghelice, tocmai ieri pe blogul Trezire spirituală mi se dădeau replici de neînchipuit:

“Nu obișnuiesc să pun ghilimele decât dacă citez ceva specific și scurt. Dacă ideile autorului sunt amestecate cu ale mele, evit să populez postul cu o sumedenie de ghilimele.”

“Mi-e greu la fiecare expresie să tot introduc ghilimele ca să fac diferența între cuvintele mele și ale autorului original așa că doar le pun sub anumite categorii pentru ca să se cunoască cine a inspirat.

Eu nu fac eseuri aici așa că îmi permit.”

5. Blogul Nazireat4him pur și simplu a luat, adică a furat un articol de pe blogul lui Dănuț Mănăstireanu, în martie. Atunci cînd l-am confruntat, s-a amplificat problema. De asemenea, i-am solicitat cel puțin de 3 ori să nu mai folosească poza cu Vladimir Pustan pe care am făcut-o eu și nu i-am dat acordul să o folosească.

http://romaniaevanghelica.wordpress.com/2009/03/29/rugati-va-pentru-fratele-alexandru

6. Vox Baptist este în aceeași situație, preluînd materiale fără a cere acordul.

Aurel, dacă vorbim de partea plină a paharului, atunci să nu fie cumva despre această lipsă de respect față de proprietatea intelectuală, ceea ce, în cuvinte simple, înseamnă furt.

Ai putea vedea partea plină a paharului în faptul că am dat informații în limba română despre Declarația de la Manhattan, ceea ce a însemnat destul timp consumat și energie depusă. Uită-te cîte linkuri am făcut în primul articol și gîndește-te cît timp mi-au luat, și, fiind vorba de obositoare proceduri de rutină, imaginează-ți cum ți-am umplut eu paharul. Pe jumătate.