Buletin informativ despre diferite cărţi. Se distribuie prin email la 300 de adrese în data de 6 a fiecărei luni.

Pentru abonament gratuit, trimiteţi un mesaj cu titlul “biblioteca” la alincristea@thymos.ro

Pentru renunţare la abonament trimiteţi un mesaj cu titlul “sfîrşit biblioteca”

Colin Duriez, O călăuză prin Narnia şi prin întreaga operă a lui C.S. Lewis, Editura Aqua Forte, Cluj-Napoca, 2008

“Asemeni prietenului său apropiat J.R.R. Tolkien, şi având susţinerea clubului literar The Inklings, Lewis şi-a scris povestirile, inclusiv Cronicile, ca parte a unei strategii de reabilitare a valorilor umane funudamentale şi i s-a părut firesc să se folosească de resursele imaginative şi de limbajele simbolice ale perioadei timpurii, premoderne. Lewis credea că, de la Homer şi Platon, până la Jane Austin şi William Wordsworth, legendele şi simbolistica acestei vaste dar coerente epoci istorice afirmau valori şi atitudini ale umanităţii într-o manieră strălucită. În lipsa lor, el şi prietenii săi au prezis un viitor sumbru civilizaţiei occidentale contemporane.”

“O contribuţie importantă pe care Lewis a adus-o în domeniul teologic se referă la natura limbajului şi la modul în care limba reprezintă realitatea, inclusiv realitatea profundă a lumii care, cel mai adesea, ne rămâne ascunsă. Lewis credea că Biblia este relevată de către Dumnezeu şi conţine adevăruri unice exprimate în forme narative specifice lumii antice, cum ar fi povestirea istorică, poemul, alegoria, parabola şi discursul apocaliptic. Combinând calităţile unor bune povestiri şi caracterul factual, cele patru Evanghelii dezvăluie semnificaţia naturii lui Dumnezeu, a păcatului, a mântuirii şi a răscumpărrăii. Lewis a profesat un anglicanism tradiţionalist şi, la fel ca Dorothy L. Sayers şi G.K. Chesterton, a apreciat profunzimea dogmelor creştine.

În centrul teologiei narniene se află, bineînţeles, Aslan – întruchipare a divinului în materie (în cazul nostru, sub înfăţişarea unui leu cuvântător). Pentru Lewis, întruparea reprezintă doctrina esenţială a credinţei creştine, căreia i-a consacrat pagini remarcabile în cartea sa Despre minuni. ‘Toate celelalte miracole sunt o pregătire pentru aceasta, o manifestare sau un rezultat al ei’, scria Lewis. ‘Întocmai cum fiecare eveniment natural este manifestarea într-un loc şi într-un moment particular al carcterului total al Naturii, la fel şi fiecare minune creştină particulară manifestă într-un loc şi într-un moment particular caracterul şi semnificaţia Întrupării.’ În Narnia, toate întâmplările trimit la Aslan, care se află în spatele fiecărei povestiri în parte.”

Gene Veith, The Soul of The Lion, the Witch, & the Wardrobe, Victor (Cook Communications Ministries), Colorado Springs, 2005

The Soul of the Lion, the Witch and the Wardrobe will transport readers into the heart of The Chronicles of Narnia. Readers will discover that Narnia is more than just a magical place - it is a story reflective of the world we live in, our human condition and a need for a Savior. Written in a popular style for a broad audience of Christians and non-Christians, youthful and old, this book will answer the soul-stirring question raised by the movie and the novel. (www.christianbook.com)

“Lewis said that a key event in his own journey from atheism to faith was happening to pick up a book that caught his eye in a bookstall at a train station. Titled Phantastes, it was written by a ninetheenth-century Christian author George MacDonald. Some readers today find it captivating, while others are totally bewildered by it. But for Lewis, this work of fantasy had a dramatic effect. He said that reading that book gave him a glimpse of something beyond the train station and his own grubby life, a sense of something good and mysterious and powerful, and, without his knowing what it was, the book made him yearn for it. Later, he said, he realized that the book made him his first experience of a sense of holiness. As he put it, Phantases baptized his imagination.

It would be years years later before Lewis came to believe that Jesus was the Son of God and trusted Christ as his Savior. This happened in large measure thanks to the witnessing of his good friend J.R.R. Tolkien, another great fantasy writer and the author of The Lord of the Rings, But Lewis believed that reading the fairy tale by George MacDonald that he just happened to pick up in a train station long ago played a role in his spiritual pilgrimage.

Many readers could say the same about The Lion, the Witch and the Wardrobe. Lewis’s books have helped bring untold numbers of people to faith and have helped even more to hold on to that faith and to grow spiritually. Some cite his apologetic books (besides Mere Christianity, titles such as The Problem of Pain, Miracles, God in the Dock) as having had a profound impact on their lives. Others cite the influence of his fiction, including his most popular, biggest-selling books of all, The Chronicles of Narnia.”

Lista cu 150 de cărţi prezentate în newsletterul lunar: bibliotec@ 2003-2008

6 iulie 2008, 09.00

5. romaniaevanghelica
24. cllodvl
42. ambasadorul
44. amintiricusfinti
50. stiricrestine
55. brasovulevanghelic
62. clujulevanghelic
65. valceaevanghelica
69. rotundu
70. adamaica
77. simplulgand
90. danutm

Articolul a fost scris de Mihai Ciucă pe
Mersul vremurilor, think tank al evanghelicilor români.

Mărturisesc că nu aş fi scris aceste rânduri dacă nu aş fi fost ‘provocat’ în sensul bun al cuvântului, printr-un telefon primit în urmă cu câteva ore. Am avut o discuţie plăcută care a generat câteva incursiuni în amintiri, cu sugestia că ar fi bine să lăsăm undeva o mărturie scrisă despre lucrurile la care am fost cumva martori.

A debutat ieri la Timişoara Festivalul Speranţei, eveniment care, cel puţin prin amploare, pare a concura pentru poziţia de cel mai marcant eveniment al deceniului pentru credincioşii evanghelici români. Desigur că nu mă aştept să existe unanimitate în aprecierea acestui lucru, dar contemplarea de la distanţă a evanghelizării de la Timişoara îmi provoacă reverberaţii ale unor evenimente trecute.

În septembrie 1985 mă aflam ţintuit de un pat de spital la Agigea, imobilizat în ghips în urma unei crase erori medicale. Am stat acolo vreme de patru luni, departe de familie, de prieteni, de viaţa cea de toate zilele, de Facultatea de Mecanică al cărei student îi eram şi, evident, departe de biserică. Singura legătură cu lumea consta în aparatul meu de radio Gloria, vârf de lance al tehnologiei româneşti de atunci, la care ascultam cu fidelitate postul de radio Europa Liberă (cel care îşi încheie zilele astea transmisiunea în limba română), fără a mă sinchisi prea tare de lipsa unui cadru privat. De fapt starea sănătăţii mele era atât de jalnică încât nu prea mă sinchiseam de nimic la ora respectivă. Mare emoţie mi-a trezit în acea vreme vizita în România a evanghelistului Billy Graham. Pentru evanghelicii români în acea perioadă Billy Graham era cam de aceeaşi statură cu cea a papei de la Roma pentru credincioşii romano-catolici. Sorbeam fiecare cuvânt, fiecare reportaj, fiecare ştire care însoţea peripluul românesc al acestui om al lui Dumnezeu. Vizita lui în acele momente părea o minune de-a lui Dumnezeu şi cu siguranţă că aşa a şi fost. Suceava, Oradea, Cluj, Arad, Timişoara, Sibiu şi Bucureşti s-au transformat peste noapte în borne importante în economia lucrării lui Dumnezeu şi mulţimi avide se adunau cu miile sau mai degrabă cu zecile de mii să îl asculte pe acest predicator venit providenţial într-o Românie aflată la acea vreme sub cea mai acută opresiune politică şi spirituală. Nu conta pentru nimeni că invitaţia de a veni în Româna fusese dată de un prelat ortodox, nici faptul că Billy Graham a predicat deopotrivă la ortodocşi, baptişti sau penticostali, nici măcar faptul că s-a dus să-i dea bineţe şi lui Ceauşescu. Pentru noi, cei prezenţi în trup sau măcar în spirit, a fost cu adevărat un eveniment mare. Din păcate mulţi dintre cei care reacţionează visceral la Festivalul Speranţei ori nu au trăit acele vremuri, ori le-au uitat cu desăvârşire, altfel nu îmi explic modul lor de a se raporta la ceea ce se întâmplă la Timişoara zilele acestea.

Şase ani mai târziu, în vara anului 1991, mă aflam în concediu la tratament la Băile Felix. Taman atunci era prevăzută în Oradea o evanghelizare pe stadion cu Luis Palau. Mi-aduc aminte că am venit în oraş pentru a face joncţiunea cu Ionatan Piroşcă, colaboratorul meu de la Revista Mesaj, pentru a profita de acel prilej şi a promova publicaţia noastră, evident că nu pe căi oficiale, deşi ne cunoşteam cu o parte dintre mai marii vremii de la Emanuel totuşi aceştia dintr-odată deveniseră prea mari ca să mai poată fi abordabili, aşa că ne mulţumeam să facem pe distribuitorii ambulanţi pentru cei care veneau sau plecau de la stadion. În ciuda acestei misiuni destul de ingrate am fost marcat de participarea la o evanghelizar pe stadion, lucru pe care nu mi l-aş fi imaginat posibil doar cu câţiva ani mai devreme. Nu îmi aduc aminte de prea multe lucruri, ştiu doar că mi se părea ciudat că ceea ce se făcea pe stadion copia cu fidelitate ceea ce se făcea în biserică şi, instinctiv simţeam că ar fi fost necesară o abordare puţin diferită.

Undeva tot prin acei ani, nu-mi amintesc exact când, a avut loc şi o mega-evanghelizare prin satelit cu Billy Graham. Rememorez că am participat în Sala Sporturilor din Brăila la câteva întâlniri şi am avut şansa să-l ascult pe marele evanghelist, desigur prin intermediul unui videoproiector conectat la instalaţia de recepţie prin satelit. Era cumva o ciudăţene să participi la un asemenea eveniment transmis la nivel mondial şi ţin minte că era destul de dificil să înţeleg ce spunea traducătorul, din cauza unei acustici extrem de deficitare. Mai ţin minte însă că au fost şi pocăiţi care au boicotat întâlnirile, pe motiv că Dumnezeu este incompatibil cu Sala Sporturilor. Mega-evanghelizarea de atunci îmi aminteşte de mega-conferinţa ce va avea loc în premieră şi în România în această toamnă, la Sovata, eveniment în care 250 de oraşe din lume vor găzdui cel mai mare eveniment de instruire în conducere din toate timpurile, anume “Global Leadership Summit” organizat de Willow Creek Association, partenerul din România fiind Big Impact. Cei ce doresc mai multe informaţii le pot găsi
aici.

Având în vedere acceptarea unanimă a unui Billy Graham venit în România la invitaţia unui prelat ortodox să predice inclusiv în biserici ortodoxe, experienţa avută deja în evanghelizări de amploare în locuri publice, cu Luis Palau, cu Billy Graham prin satelit sau cele de la Sala Palatului din Bucureşti de-a lungul anilor, mă aşteptam ca evanghelicii români să adopte o poziţie matură şi responsabilă faţă de iniţiativa lui Franklin Graham şi a echipei sale. Este drept că unii au făcut-o şi merită toată aprecierea noastră, fiind sigur că rodul muncii lor va fi o răsplată binemeritată. Din păcate un segment destul de proeminent, atât prin reprezentare cât şi prin reprezentaţie, dă dovadă de un gică contra atât normal melagurilor balcanice, dar străin de spiritul Scripturii. Desigur că putem avea opinii diferite asupra unor lucruri, ferească Dumnezeu de dictatura unui singur punct de vedere, totuşi cred că se cuvine să învăţăm de la Pavel care, într-o situaţie destul de dificilă a putut să afirme tranşant:

Ce ne pasă ? Oricum: fie de ochii lumii, fie din toată inima, Hristos este propovăduit. Eu mă bucur de lucrul acesta şi mă voi bucura.

Şi, cu siguranţă că situaţia de care vorbeşte Pavel în niciun caz nu este similară cu Festivalul Speranţei. În ciuda lipsei de înţelegere dovedită de unii, acesta este un eveniment cu adevărat aducător de speranţă.

5 iulie 2008, 22.00

6. romaniaevanghelica
24. cllodvl
36. amintiricusfinti
48. brasovulevanghelic
49. rotundu
61. stiricrestine
63. valceaevanghelica
76. clujulevanghelic
90. addsalu
92. simplulgand

http://www.banateanul.ro/galerie/ultima-ora/miracolul-mantuirii-la-festivalul-sperantei-2759986#foto

Ce este Festivalul Speranţei: un eveniment spiritual sau unul cultural? Unei astfel de întrebări Ionel Tuţac a dat următorul răspuns: Festivalul Speranţei este un festival spiritual, dar cu profunde valenţe culturale, prin care se urmăreşte promovarea valorilor creştine într-o societate tot mai secularizată.

Dacă în prima seară Franklin Graham a folosit personajul biblic Zaheu pentru imaginea omului care vrea să-l vadă pe Isus, în a doua seară un tînăr nerăbdător, fără maturitatea care acceptă responsabilităţile vieţii, a constituit, în mesajul predicatorului, imaginea unei generaţii moderne: fiul risipitor.

Cu toţii căutăm semnificaţia vieţii, iar golul pe care îl simţim nu poate fi umplut decît de către Dumnezeu – un acelaşi mesaj nespectaculos, dar provocator, a avut Franklin Graham şi în a doua seară. Ritmul retoric a fost la fel de susţinut, fără pauze de reflecţie, şi ascultătorii au avut parte de aceleaşi clişee evanghelistice.

În prima parte a serii, un acelaşi ton evanghelistic a putut fi recunoscut şi în mărturia fostului boxer Vasile Tofan, dar care, conţinînd elemente biografice, precum rezultatele obţinute în cariera de boxer şi convertirea sa într-un penitenciar din Germania, probabil va rămîne în memoria ascultătorilor pentru mult timp.

Desigur, au fost multe momente muzicale care au precedat mesajul lui Franklin Graham, care le-a mulţumit tuturor participanţilor pentru efortul depus în organizarea festivalului.

Festivalul Speranţei nu a scăpat de virusul dezinformării, iată cîteva cazuri pe care le-am descoperit:

1. Cică Festivalul Speranţei ar fi organizat de Biserica Baptistă.

“Alte invitaţii au fost declinate, la cererea Sony. În cazul unui singur angajament se pare că Busuioc şi-a impus voinţa: e vorba de ‘Festivalul Speranţei’, din luna iulie, care va fi organizat la Timişoara de Biserica Baptistă.”

www.atac-online.ro - 14 aprilie 2008

Festivalul Speranţei e organizat de Centrul Creştin Renaşterea Timişoara, Asociaţia Billy Graham SUA, cu sprijinul bisericilor evanghelice din zona de vest a ţării, al autorităţilor locale, al unor organizaţii nonprofit şi cu participarea a mii de voluntari.

2. Cică Biserica Elim s-ar fi retras din organizarea Festivalului Speranţei.

“Festivalul are forma unei mari salate din care nu se mai înţelege nimic. Biserica Penticostală Elim din Timişoara s-a retras din acest eveniment.”

ambasadorul.wordpress.com - 31 mai 2008

Biserica Elim nu s-a retras din organizarea Festivalului Speranţei. Nici pastorul baptist care a făcut o asemenea declaraţie aiuritoare nu ştiu să-şi fi cerut scuze pentru dezinformare.

3. Cică Paul Negruţ şi-ar fi prezentat pe site-ul Universităţii Emanuel motivele pentru care s-a retras din organizarea Festivalului Speranţei.

“…demisia din acel consiliu pregatitor cu motivaţiile date pe UEO a lui Paul Negruţ…” (comentatorul Vlad L, La Pătrăţosu - 29 mai 2008 )

Iată comunicatul din luna mai (care nu mai e disponibil pe site-ul Universităţii Emanuel):

“Rectorul Universităţii Emanuel din Oradea, pastorul Paul Negruţ, s-a retras din orice fel de activitate legată de Festivalul Speranţei care se va desfăşura la Timişoara.

De asemenea, conducerea UEO se delimitează faţă de evenimentele desfăşurate în ultimul timp pe teritoriul ţării noastre, evenimente la care participă foşti colaboratori sau urmaşi ai acestora: Conferinţele cu Josh McDowell şi BucharestFest cu Andrew Palau.”

http://romaniaevanghelica.wordpress.com/2008/06/01/comunicat-al-universitatii-emanuel-din-oradea

Comunicatul nu prezintă motivaţiile pentru care s-a retras Paul Negruţ din organizarea Festivalului Speranţei.

Forţe impresionante, angrenate în Festivalul Speranţei
Festivalul Speranţei, care începe astăzi la Timişoara, are o dimensiune socială impresionantă. Aproximativ 80.000 cadouri pentru copii au fost distribuite în aproape 400 de locaţii din Banat. În cele trei zile, zeci de autobuze vor aduce oameni la festival din judeţele: Timiş, Arad, Caraş Severin, Bihor, Hunedoara, dar şi din Serbia şi Ungaria. Festivalul mobilizează impresionante forţe artistice mai ales că sunt aşteptaţi şi peste 35.000 de spectatori. Evenimentul este organizat de Centrul Creştin “Renaşterea” din Timişoara şi Asociaţia “Billy Graham” SUA.
Bănăţeanul – 4 iulie 2008

Mii de români, sârbi şi unguri sunt aşteptaţi la “Festivalul Speranţei” din Timişoara
Mii de români, sârbi şi unguri sunt aşteptaţi să participe, începând de vineri până duminică, la Festivalul Speranţei, care îl aduce pentru prima dată într-un festival la Timişoara pe celebrul evanghelist Franklin Graham, transmite corespondentul NewsIn.
www.pescurt.ro – 4 iulie 2008

Speranţa timişorenilor
Festivalul Speranţei va avea loc la Timişoara în zilele de 4, 5 şi 6 iulie. Accesul publicului la toate manifestările va fi liber. Evenimentul este un dar pentru Timişoara, subliniază organizatorii lui, care speră să strângă pe Stadionul Dan Păltinişanu peste 30.000 de persoane.
24 De Ore – 24 iunie 2008

Festivalul Speranţei, la Timişoara
TIMIŞOARA - Festivalul Speranţei, cel mai amplu eveniment cultural, spiritual şi umanitar al anului în Europa de Est, se va desfăşura la Timişoara în 4, 5 şi 6 iulie şi va aduce pe Stadionul „Dan Păltinişanu” peste 30.000 de spectactori, estimează organizatorii, Centrul Creştin Renaşterea Timişoara şi Asociaţia Billy Graham SUA.
Timiş Online – 14 mai 2008

Festivalul Speranţei cu Franklin Graham la Timişoara, 4-6 Iulie, 2008
În intervalul 04-06 iulie 2008, pe Stadionul Dan Păltinişanu din Timişoara va avea loc “Festivalul Speranţei”, un eveniment evanghelistic de mare anvergură pentru ţara noastră - cu participarea extraordinară a evanghelistului Franklin Graham. Franklin Graham a vizitat România împreună cu tatăl său, Dr. Billy Graham, în luna septembrie 1985.
Clipa – Nr. 849

Festivalul Speranţei
La Festivalul Speranţei şi-au anunţat deja participarea 2010 de biserici. Festivalul işi doreşte să proclame Evanghelia în fiecare universitate şi liceu din oras, şi să organizeze o întâlnire specială de mobilizare a tinerilor în Parcul Rozelor din Timişoara. Sub auspiciile Festivalului, peste 20.000 de cadouri au fost împărţite copiilor din zona Timişoarei.
www.port.ro

Huntley Brown şi Dennis Agajanian la „Festivalul speranţei”
Dennis Agajanian (SUA), artist cu o carieră spectaculoasă de peste 35 de ani, recunoscut drept unul dintre cei mai buni solişti la chitară acustică înscris în Cartea Recordurilor drept cel mai rapid „flat picker”
Opinia Timişoarei

5 iulie 2008, 14.30

http://botd.wordpress.com/top-posts/?lang=ro

Toate cele 6 postări ale bloggerilor evanghelici sînt despre Festivalul Speranţei:

6. Festivalul Speranţei - Transmisie LIVE (România Evanghelică)
8. Festivalul Speranţei (La Rotundu)
16. Festivalul Sperantei - Life la Radio Elim (Vâlcea Evanghelică)
17. Festivalul Speranta Live la Alfa&Omega(Claudiu Niţişor)
24. Festivalul Speranţei (Info Creştin)
57. Festivalul Sperantei - LIVE la Radio Elim (Ştiri Creştine)

Articol scris de Bogdan Pătraşcu pe Mersul vremurilor, think thank al evanghelicilor români.

Astăzi are loc debutul unuia dintre cele mai importante evenimente pentru evanghelicii români din acest an 2008, anume Festivalul Speranţei, organizat la Timişoara cu participarea lui Franklin Graham, cunoscutul fiu al celebrului evanghelist Billy Graham.

Cu siguranţă că anul 2008 va rămâne unul de referinţă pentru mişcarea evanghelică din România. Parcă niciodată până acum nu am mai fost confruntaţi cu atâtea evenimente care să ne polarizeze. A început cu acea miniconferinţă Fly-By din februarie, cu participarea lui Bill Hybels de la Willow Creek, chiar după ce blogherii noştri trâmbiţaseră cu satisfacţie falimentul modelului de lucrare al acestei biserici(sic!), a continuat cu mult comentata vizită a lui Josh Mc Dowell, asociată intens cu băieţii de la Proconsul, situaţie care a scandalizat pe cei mai neprihăniţi dintre noi, asta deşi evenimentul cu pricina nu era pentru creştini, avea ca temă sexul şi fusese mediatizat prin excelenţă în medii studenţeşti neevanghelice. Evident că BucureştiFest al lui Andrew Palau, alt fiu al unui celebru evanghelist, a mai adăugat un şanţ de despărţire între noi şi ai noştri şi uite că am ajuns la marele eveniment al verii, Festivalul Speranţei. Să nu uităm însă că toamna ne va aduce primul Summit de Conducere Globală, organizat de BIG în colaborare cu Willow Creek, conferinţă la care deja s-a dat liber la înscrieri pe situl www.willowcreek.ro.

Ce aduce bun Festivalul Speranţei? În primul rând a coalizat importante forţe evanghelice întru pregătirea şi organizarea lui. Într-o vreme în care fiecare este interesat doar de pătrăţica lui, în care Alianţa Evanghelică reprezintă niscaiva dosare cu hârtii în vreo arhivă prăfuită, în care evenimentele evanghelicilor încep să se retragă acolo unde se desfăşurau şi înainte de revoluţie, adică între cei patru pereţi ai bisericii, este un lucru bun că apare acest eveniment şi că este organizat la Timişoara.

Din câte am înţeles se pare că el va fi onorat de oficialităţile oraşului şi prin desfăşurarea pe stadionul Dan Păltinişan va oferi posibilitatea unui număr foarte mare de persoane să participe la el. Deşi evanghelizările publice nu reprezintă neapărat cea mai eficace formă de evanghelizare, sunt convins că evaluarea nu trebuie făcută în stil CAP-ist cu numărarea bobocilor rămaşi… misiunea noastră este să semănăm şi, în mod sigur, la anumite persoane nu se poate ajunge cu mesajul decât prin această metodă.
În altă ordine de idei, acel Dumnezeu care este doritor să asculte rugăciunile din cămăruţă este la fel de doritor să-şi vadă copiii implicaţi în evenimente de amploare, mărturie stau “festivalurile” evreieşti. Aşadar, Festivalul Speranţei umple în mod fericit un gol ce este evident în activitatea noastră.

Pe de altă parte este păcat că acest eveniment polarizează şi mai mult pe credincioşi. Am citit lunile trecute atâtea lucruri, unele dintre ele dezinformări grosolane, altele reacţii pe care le consider neavenite… că mi s-a făcut părul măciucă. De exemplu am aflat că Graham tatăl şi fiul ar fi masoni, că Paul Negruţ s-a retras cu valuri din comitetul de organizare, că nu ştiu ce grup de studenţaşi de la Emanuel au făcut o scrisoare de protest pentru participarea cultului lor în acest eveniment… Am auzit tot felul de luări de poziţie… ce caută Isus pe stadion… de ce se vrea atragerea lumii cu divertisment… ce e aia Festival… că organizatorii nu fac altceva decât că lărgesc calea care prin definiţie este strâmtă (mai bine să o blocăm, nu?…) şi multe alte lucruri spuse de oameni care probabil că nu au altă slujbă duhovnicească decât aceea de a critica acţiunle altora.

Sincer să fiu îmi pare rău că nu pot să asist măcar la o parte a acestui eveniment. Aştept însă cu înfrigurare veştile dinspre Timişoara şi mă rog ca toată această revărsare de energie negativă să fie zdrobită de puterea lui Dumnezeu care poate folosi şi o măgăriţă pentru lucrarea lui, darmite câteva mii de oameni care s-au pregătit intens şi cu credincioşie, în aşteptarea binecuvântării Sale.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!