Posts Tagged ‘blog’

Paul Negruţ blogger? (2)

24 august 2009

De 70 de zile Paul Negruț nu a mai scris pe blog.

Iată numărul de postări:

August – 0
Iulie – 0
Iunie – 3
Mai – 2
Aprilie – 1
Martie – 11
Februarie – 27
Ianuarie – 6

Să așteptăm oare Februarie 2010?

Nu e nicidecum singurul dintre pastori care nu sînt grabnici la postare. Vasile Taloș a postat de 5 ori în Ianuarie 2008 (!) și de 3 ori în Februarie 2009. Octavian Baban a postat de 3 ori în 2007, de 16 ori în 2008 și niciodată anul acesta.

Nu pot decît să-mi exprim regretele față de acest fenomen… retrograd.

Iată că s-au adeverit previziunile mele despre dezorientarea rectorului Universității Emanuel în blogosfera evanghelică:

http://romaniaevanghelica.wordpress.com/2009/03/21/paul-negrut-blogger

Rămîn, în continuare, la convingerea că este un mister DE CE și-a făcut blog Paul Negruț.

Cică: “În ultima vreme sunt confruntat cu situația în care unii membri ai Bisericii Emanuel sunt plecați temporar din Oradea și care în mai multe rânduri și-au exprimat dorința de a avea acces la anumite învățături și meditații biblice din partea păstorilor Bisericii. De asemenea, absolvenții Universității Emanuel sunt răspândiți nu numai în toată țara, ci în toate colțurile lumii; unii dintre ei au solicitat posibilitatea de a accesa asemenea meditații. Nu în ultimul rând, așa după cum se știe, de-a lungul anilor am predicat în mai multe părți ale țării și peste hotare și o parte dintre ascultători au cerut să trec peste reținerile mele și să transmit și prin forma aceasta anumite mesaje. Toate acestea, la un loc m-au determinat să mă rog și în cele din urmă să accept să postez anumite meditații sau mesaje.”

Ce mai abureli…

Una bună, două rele (2)

24 august 2009

Un foarte interesant și lung comentariu scrie Virgil Titarenco în 21 august la postarea lui Marius Cruceru intitulată, cu ghilimele, “Pastorului meu nu-i pasă de biserică!”.

Rețin acest comentariu pentru nominalizările la categoria Cel mai bun comentariu – Premiile Thymos pentru bloguri evanghelice, ediția a III-a, dar poate candida, într-un top mult informal dar mult mai amplu, pentru cel mai bun comentariu scris vreodată pe un blog evanghelic.

“Biserica lui Hristos nu este o democrație (nici măcar reprezentativă). Oamenii (inclusiv pastorii) în biserică trebuie judecați (sau evaluați) de către Scriptură – sau mai corect, în lumina exclusivă a Scripturii. Trebuie să existe în sensul acesta o cunoaștere corectă și cît mai completă a Scripturii, o interpretare corectă și cu bun simț (atît intelectual cît și spiritual) și o loialitate (față de literă în spirit) a Scripturii, loialitate care să nu scoată dar nici să nu adauge nimic la ceea ce a vrut să spună Scriptura.”

Fantezia pamfletară a lui Răsvan Cristian Stoica a mai produs încă un articol ridicol, mă refer la cel intitulat, fără ghilimele, “Odă unei scule bune”. Despre faptul că, dintre blogurile evanghelice, Vindecătoru are cel mai ‘strălucitor’ strat de jeg am scris încă de acum un an – Turul blogurilor (10.04.2008) – Straturi de jeg.

Neostoitul Ioan Pop a devenit, pentru un foarte scurt timp, “personaj al blogosferei”, în ceea ce scria recent Emanuel Conțac, încercînd să facă precizări necesare (desigur, necesare, dar nu pot să nu zîmbesc din nou văzînd scrupulozitatea tînărului penticostal, de apreciat, dar nu prea eficientă în fața jegoșilor).

Nu pot decît să-mi exprim satisfacția că i-a schimbat încadrarea – de la personaj al blogosferei la bîntuitor al ei –, în urma comentariului meu:

Cred că “personaj al blogosferei” e o formulă neinspirată, din moment ce personajul respectiv nu știu să dețină vreun blog, ci folosește mai ales emailul.

O mică victorie în lupta mea, în spațiul public, pentru exactitate, acolo unde e necesară.

Recomandate (3)

23 august 2009

Domnule pastor Daniel Brânzei,

Regret enorm că mă puneți în situația să vă spun, public, cum i-am spus și pastorului Marius Cruceru:

Sînteți laș, nu puteți purta o polemică.

Cred că de data asta o să fie clar că nu am deloc de gînd să trec peste acest episod jenant pe care l-ați generat din motive despre care cred că nu vă interesează doar pe dvs., ci și pe noi, cititorii blogului / blogurilor dvs.

Postarea dvs. din 18 august încă poartă titlul: Beniamin Poplăcean a colaborat cu Securitatea.

De asemenea, prima dvs. propoziție e ciudată: “O inițiativă a Uniunii Baptiste de la București ?”

Desigur, nu e atît de ciudată precum cea a lui Mariusc Cruceru:

“Nu se înțelege cînd și de care președinte a fost solicitată cercetarea. Aia este problema.” (comentariu, pe blogul lui, în 19 august, 10:03 pm)

Vă reproșez 3 chestiuni:

1. Titlul postării dvs. nu e titlul știrii inițiale, ci e titlul deformat pus de Ziare.com. Afișînd acest titlu, ați luat locul instanței, care încă nu s-a pronunțat. Ca să nu mai vorbesc de faptul că ați fost indus în eroare și nu văd că ați fi recunoscut încă acest lucru.

(Marius Cruceru însă dă de înțeles că ați fost indus în eroare: “mare este ispita titlurilor.. . cred ca si Daniel a cazut in acesta ispita. Poate ca eu am un pic mai multa experienta. Atit. Dar si eu pot cadea si am cazut alta data la fel de usor.” – comentariu pe blogul lui în 23 august, 7:15 am)

2. Propoziția referitoare la Uniunea Baptistă nu are prea multă legătură cu textul știrii. Ar trebui să avem mai multe detalii despre acțiunea Uniunii Baptiste. Încă nu avem. Dar ce e clar e că este vorba de acțiunea CNSAS.

(Dacă doriți să puneți în discuție acțiunea Uniunii Baptiste, atunci consider că trebuie ALTFEL să procedați, de exemplu scriind o postare în care ridicați această chestune.)

3. La 5 zile de la postarea dvs. încă nu ați indicat sursa știrii pe care ați preluat-o.

Spre deosebire de dvs., CHRIST 4RO, care a preluat același titlu deformat, a afișat comentariul meu:

Sursa este NewsIn, unde titlul este:

CNSAS cere instantei sa constate ca un reprezentant al cultului baptist a colaborat cu Securitatea

Titlul postarii, la fel ca si titlul deformat al articolului (preluat) pe Ziare.com, este problematic, avind in vedere ca instanta nu s-a pronuntat inca.

Cu dezamagire,

Alin Cristea

DAR nu și-a cerut scuze cititorilor pentru titlul deformat și pentru că nu a indicat sursa știrii, nu a schimbat titlul, nu a avut nici un demers reparatoriu.

Pentru cei care își folosesc mintea mai degrabă pentru suspiciuni și prejudecăți decît pentru a trudi pentru aflarea adevărului, precizez că nu am nici un fel de legături cu Beniamin Poplăcean. De asemenea, nu mă interesează acum dacă, cînd, cît și de ce ar fi colaborat cu Securitatea.

Acum mă interesează atitudinea față de știrile pe care le citim, adică: (1) Trebuie să acordăm o minimă încredere demersului jurnalistic și (2) în același timp trebuie să avem la dispoziție date care să ne permită să verificăm măcar o bună parte a știrilor, dacă nu chiar pe toate. Aici intervine, desigur, și chestiunea credibilității. Unele instituții și publicații au credibilitate, altele mai puțină.

Acum mă interesează ca dvs., ca pastor, să dați dovadă de curaj și să vă recunoașteți greșelile pe care le-ați făcut în chestiunea amintită. Dacă nu veți face asta, și dacă Marius Cruceru nu face asta, atunci pun în discuție legitimitatea demersurilor dvs. și ale lui Marius Cruceru cu privire la chestiunea colaborării.

Cu alte cuvinte, dacă pînă și Daniel Brânzei și Marius Cruceru sînt așa de confuzi și lași (referitor la faptul că nu pot purta o polemică în public), atunci la ce mai folosește, pentru mediul confesional evanghelic, să se afle care pastori au colaborat (și de ce) cu Securitatea?

Ce speranțe le mai putem da generațiilor care acum sînt la vîrsta adolescenței și tinereții?

Mare miză, nu-i așa?

Asta e declarația mea de “necolaborare” cu dezinformațiile: Aici stau, şi nu pot face altfel.

Mogulii blogosferei evanghelice

22 august 2009

marius100 daniel100 vasile100 alin100

Cu 2 bloguri cu cel puțin 100.000 de accesări:

Marius Cruceru

La patratosu – 979.000
Marius Cruceru – 307.000

Daniel Brânzei

Barzilai-en-Dan – 470.000
Dezvăluiri – 106.000

Vasile Tomoiagă

Clujul Evanghelic – 257.000
Sunt discromat și vreau șofer – 111.000

Alin Cristea

La Rotundu – 137.000
România Evanghelică – 100.000

Una bună, două rele (1)

21 august 2009

Felicitări lui Sali Sabri pentru un ALT FEL de ton la adresa musulmanilor (care, în Medgidia noastră mioritică, încă nu au ținte strategice de distrus), într-un comentariu pe blogul pastorului Ted Doru Pope, aflat în continuare în cantonament ideologic. E adevărat că în comentariul lui Sali am găsit mostre pentru colecția Fascinația cratimei, dar ce mai conteză o liniuță, două, în plus cînd vorbești cu turcii…

Răspunsul lui Ted Doru Pope îmi oferă o confirmare a unei observații pe care blogosfera evanghelică mi-o arată zilnic, mă refer la faptul că e mai comod să ai opinii decît… informații.

Pastorul, cu blogul în evidentă eclipsă calitativă în ultimele luni, scrie, probabil fără să-și dea seama de ridicolul în care se pune: “Rolul postării mele nu a fost de a da prea multe informaţii, pentru că cititorul meu obişnuit nu este interesat de ele.”

Păi da, așa își învață unii bloggeri (și pastori pe deasupra) “cititorii obișnuiți”, fără prea multe informații.

Felicitări Rodicăi Boțan (încă novice, de altfel, în virtualul No Man’s Land, unde Marius Cruceru a și prins-o că a scris comentariul sub un alt nume) pentru un ALT FEL de ton în mijlocul dejecțiilor ‘miloșilor’ pătrățoși.

Postarea asta cu iertarea, la pachet cu comentariile, ar trebui folosită ca material didactic pentru diverse discipline ‘academice’: Evitarea subiectului, Hermeneutica pătrățoasă, Anatemizarea baptistă, Ridicolul public, Masteratul în ipocrizie, Resemantizarea ‘flegmei creștine’.

Felicitări lui Dănuț Mănăstireanu pentru această ultimă sintagmă (care îmi și dă imboldul de a iniția rubrica “Expresii celebre” din blogosfera evanghelică și, de ce nu?, din folclorul confesional). Renumitul blogger ieșean e și autorul expresiei “secta pătrățoșilor”, mai inspirată decît expresia mea – “haita pătrățoșilor”, aceasta din urmă făcînd însă carieră pe la mesele consumatorilor de blogoevanghelicism.

După ridicolele intervenții ale Cristinei la dezbaterea, pe blogul Mănăstireanului, despre reforma sistemului american de sănătate, prilej cu care dragul de Dănuț a mai scos o perlă (de fapt mai multe), răspunzîndu-i, PE BUNĂ DREPTATE, “nu cred că dvs. sunteţi interesată în dialog, ci în afişarea propriilor convingeri” (memorabilă replică, nu?), această Cristină ridică culmea stupidității la un alt nivel pe blogul Enjoying homeschooling (care, după articolele afișate, mai bine s-ar numi Enjoying without thinking): afișează o listă de 17 titluri de articole (probabil alese după criteriul ideologic: care-s cu mine) și cică: “Dacă sîntem oameni inteligenți, care dintre noi ar vrea să treacă prin ceea ce, în miniatură, scrie mai jos? Aștept răspuns.”

De la cine?

Vă rog, stimate cititoare, faceți un efort de empatie față de mine dacă mărturisesc că m-am surprins exclamînd:

Thank God I’m a man!

Paul Negruţ blogger?

21 martie 2009

Că Paul Negruţ nu agreează spaţiul virtual, pe care nu doar că nu îl poate controla / manipula / sistematiza, dar nici nu pare că îl înţelege (spre deosebire de el, Iosif Ţon cel puţin a menţionat public că o persoană importantă l-a convins de influenţa pe care o are Internetul în luarea unor decizii majore) se ştie cel puţin de acum 2 ani, cînd pastorul-rector-expreşedinte a făcut imensa gafă de a răspunde, pe blogul lui Marius Cruceru, unei provocări a lui Ioan Pop, care în data de 6 ianuarie 2007 a difuzat pe internet acuzaţia de plagiat, a unor anonimi, la adresa cursului de etică al lui Paul Negruţ.

Documentul “Răspuns domnului Ioan Pop din partea lui Paul Negruţ” din 3 martie 2007 NU mai este disponibil pe blogul lui Marius Cruceru la adresa:

http://patratosu.files.wordpress.com/2007/03/raspuns-domnului-ioan-pop-din-partea-lui-paul-negrut.pdf

Această scrisoare, una dintre puţinele scrise de Paul Negruţ pe Internet, începe astfel:

“Stimate Domnule Ioan Pop,

Ca mod de viaţă am evitat să discut problemele personale ale oamenilor sau ale bisericilor în spaţiul virtual. Cu toate că internetul este o unealtă foarte utilă pentru a disemina informaţii, el nu poate înlocui principiile biblice de rezolvare a problemelor inter-personale, de familie sau biserică.

Datorită faptului că vă cunosc personal, voi răspunde de această dată la acuzaţia care mi se aduce şi pe care dumneavoastră aţi difuzat-o.”

Formula referitoare la Internet a fost reluată în mesajul adresat de Paul Negruţ, conform precizării lui Marius Cruceru, “mai multor pastori din ţară şi din străinătate ca reacţie publică la declaraţii publice”, referitor la Iosif Ţon, în 18 octombrie 2007:

“Cunoaşteţi faptul că nu sunt un adept al internetului ca mijloc şi mediu al clarificărilor teologice sau ecclesiale”.

Nici postarea “Reacţia pastorului Paul Negruţ faţă de mărturisirea pastorului Iosif Ţon” din 18 octombrie 2007 NU mai este disponibilă pe blogul La Pătrăţosu.

Dar a fost preluată de site-ul Vox Vocis:

Că Paul Negruţ nu înţelege cum pot fi prezenţi evanghelicii pe Internet (Otniel Bunaciu, actualul preşedinte al Uniunii Baptiste, pare a fi la fel de ne-înţelegător) reiese şi din faptul că renumita biserică Emanuel, unde este pastor, nu are un site (într-o vreme cînd există numeroase site-uri şi bloguri ale bisericilor şi grupărilor evanghelice), iar site-ul Universităţii Emanuel, unde este rector, s-a pornit (şi repornit) cu greutate, nici acum nu mi se pare a fi un site adecvat instituţiei pe care o prezintă: de exemplu, nu am găsit informaţii despre Sesiunea de comunicări ştiinţifice din 13 martie 2009, deşi promisiuni au fost:

“Programul sesiunii de comunicări științifice, precum și toate alte detalii necesare vor fi comunicate ulterior pe pagina de internet a Universității Emanuel.”

Faptul că Paul Negruţ şi-a făcut blog a fost deja receptat în blogosfera evanghelică, dar DE CE şi-a făcut rămîne în continuare un mister.

Să vedem mai întîi care sînt parametrii tehnici ai bloggerului Paul Negruţ.

Blogul negrutpaul.wordpress.com (domeniul paulnegrut este liber pe WordPress) a fost lansat în 25 ianuarie 2009 (ziua de naştere a lui Paul Negruţ este în 16 martie). Primul articol: A fost o seara si apoi a fost o dimineata.

Din 9 martie nu a mai fost postat nici un articol.

În cele 6 săptămîni au fost postate 54 de articole încadrate la 4 categorii:

Cine sînt şi ce cred baptiştii? (20)
Fragmente din cărţi (18)
Meditatii (11)
Reactii biblice (4)

Se poate observa că titlurile a două categorii conţin diacritice, celelalte două titluri sînt fără diacritice. Această inadvertenţă se repetă şi în cazul articolelor.

Nu există o imagine pe frontiscipiul blogului. Nu există NICI O imagine niciunde! Cu excepţia pozei bloggerului pe pagina de prezentare.

De fapt avem de înfruntat un cearşaf de litere, exact ceea ce se recomandă a NU se face în jurnalism. Cu atît mai mult în blogging!

La Blogroll sînt DOAR 2 linkuri!

Coloana din dreapta este nefolosită (chestiune întîlnită la mulţi bloggeri), ar fi putut exista Calendar, dar şi o listă cu site-uri creştine în limba engleză – de exemplu ale unor baptişti de Sud din SUA.

Aşadar, din punct de vedere al structurii, al esteticii şi al prospeţimii, blogul lui Paul Negruţ nu este unul care merită a fi băgat în seamă.

În 21 februarie, Marius Cruceru scria despre blogul lui Paul Negruţ: “Se pare că blogul cu pricina nu merge foarte rău, dacă ar fi să ne luăm după prospeţimea lui şi după topuri, nu?”

Neinspirată formulă (pătrăţoasă). Prospeţime nu este, iar acum blogul lui Paul Negruţ ba este ba nu mai este în Top 100 WordPress (dar parcă pentru Marius Cruceru nu erau relevante topurile, iată că de data asta le ia în considerare).

În Topul ZeList, blogul lui Paul Negruţ (la începutul lunii februarie pornea de pe locul 3.247) are o poziţie relativ bună: 2.466 (din 30.745 de bloguri româneşti), al 65-lea din 500 bloguri evanghelice în ZeList, al 11-lea din 50 bloguri orădene evanghelice în ZeList.

În Topul BlogRank, blogul lui Paul Negruţ e pe locul 407, al 31-lea din 215 bloguri evanghelice în ZeList, al 8-lea din 19 bloguri orădene evanghelice în BlogRank.

ZeList şi BlogRank arată că sînt 25 de site-uri cu link spre blogul lui Paul Negruţ, ceea ce este puţin. E vorba, totuşi, de o personalitate, o persoană foarte bine cunoscută, cu subiecte serioase pe blog, dar care nu a intrat (încă) în circuitul natural al blogging-ului evanghelic.

O chestiune deosebită este cea legată de absenţa comentariilor.

Atunci cînd Marius Cruceru a anunţatat: Believe it or not: Paul Negruţ are blog (“a fost greu de convins” – ne atrage atenţia remarca lui Marius Cruceru, la comentarii), la postarea respectivă s-au iscat imediat comentarii despre faptul că pe blogul lui Paul Negruţ nu sînt permise comentarii. Chestiunile atinse de această minidezbatere sînt instructive. Iată cîteva selecţii:

1. Blogul fratelui Negrut, deja are ceva mai deosebit fata de cele mai multe bloguri: nu permite comentarii. O fi de bine?

2. Îi spun din toată inima bun venit fratelui Paul în blogosferă. Aştept cu nerăbdare şi următoarele postări şi cred că fratele Paul are ceva de spus!

3. foarte buna ideea. Ma bucur ca fratele Negrut si-a deschis blog. Inteleg de ce nu are comentarii, dar m-as bucura daca ar avea o rubrica de intrebari, unde sa raspunda ciitorilor care ar avea nevoie de un sfat, de un cuvant, un fel de consiliere on-line, pt ca are de unde da.

4. Pai si daca fr. Paul dadea voie la comentarii , cine putea sa-i stea impotriva :) ?

5. Salut si eu aici aparitia blogului lui Paul. Sper ca prin continutul lui sa fie un folos spiritual pentru cei care-l citesc. Cunoscindu-l, nu sunt surprins de faptul ca nu permite comentarii. Existenta in sine a blogului este insa deja un progres.

6. …postarile par a fi copy/paste-uri din carti deja publicate. What’s the point? Online-ul castiga teren in fata printului si totul e doar o strategie de marketing? Macar de-ar fi elemente de noutate. Blogul e totusi altceva. Si in nici un caz nu e cu sens unic. Comentariile isi au rostul lor. Sunt de acord ca trebuie evitate rautatile, ironiile si lipsa de bun simt, dar exista alte metode. Cat despre timpul necesar administrarii unui blog, cu tot cu primit feedback si raspuns la comentarii…asta e. Ori faci o treba cum trebuie, ori reinventam strutocamila. Parere strict personala: daca mentine actualul format/stil nu va fi nici macar un instrument de marketing eficient.

7. Trebuie sa intelegem ca este un altfel de blog cel al fratelui Paul. Asa ca ironia la adresa acestui blog ori este rea-credinta ori este prostie curata. Felicitari fratelui Paul pentru ca stie scopul blogului sau!

Cîteva observaţii:

1. Faptul că Paul Negruţ nu permite comentarii pe blogul lui trebuie privit din mai multe puncte de vedere. Fiind persoană publică, care reprezintă instituţii şi care este foarte ocupată, e de înţeles decizia (de pînă acum) de a nu permite comentarii. Blogul lui Paul Negruţ nu este însă decît o colecţie de articole. Nu este vorba de prospeţime, cum s-a pripit Marius Cruceru să afirme. În urma fenomenului de amploare pe care l-a constituit blogul Pătrăţosului, am întîlnit multe persoane care sînt rezervate în a iniţia un blog deoarece sînt dezgustate de posibilitatea comentariilor grosolane şi de faptul că un blog necesită timp.

Aceste chestiuni trebuie tratate nuanţat. Într-o vreme în care apare în lume un blog la fiecare secundă, ar fi de aşteptat ca mulţi evanghelici să îşi facă blog. Fiecare îşi poate pune deoparte o oră pe săptămînă pentru a posta un articol scurt (şi interesant, de preferat). Iar în ceea ce priveşte comentariile, şi acestea pot fi administrate cu eficienţă, adică pot fi aprobate DOAR cele care sînt, din diverse motive, agreate de către blogger.

Aşadar, nu este semnificativ faptul că Paul Negruţ ar lăsa sau nu ar lăsa comentarii pe blog, ci modul în care comentariile ar conferi prospeţime blogului. Iar dacă nu are comentarii, rămîne aceeaşi problemă: cum să devină un blog dinamic, proaspăt, interesant (pentru diverse categorii de cititori).

Nu cred că este bine că Paul Negruţ nu permite comentarii, dar probabil o face din PRECAUŢIE. Cum, tot din precauţie, s-a ferit să aibă o prezenţă publică (polemică) pe Internet sau în societatea orădeană.

Se poate (intui şi) observa că cititorii ar dori să lase un mesaj pe blogul pastorului Paul Negruţ. Dacă şi-ar face puţin timp pentru conversaţie, blogul ar putea deveni un fenomen. Însă opinia mea, referitoare la mediul confesional baptist orădean, pe care am mai exprimat-o cu alte ocazii, este că acest mediu şi-a pierdut din dinamica anilor trecuţi, pre- sau post-decembrişti, a pierdut reflexul natural de a da naştere la fenomene. Da, Pătrăţosu a fost un fenomen, dar şi cu consecinţe discutabile care se observă încă şi acum.

Dacă Paul Negruţ (şi alţi pastori) ar monitoriza pentru o vreme blogurile pastorilor evanghelici americani, ar descoperi şi alte modele de blogging, în care conversaţia cu cititorii, fie cît de succintă, face parte din relaţia naturală cu cititorii.

2. Paul Negruţ are ceva de spus! Iată o chestiune clară pentru toată lumea. Ceea ce e neclar e modul în care comunică. Sau, ca să fiu mai incisiv: omul ăsta vrea ŞI să comunice?

3. O variantă care a fost propusă la un comentariu pare a fi o soluţie excelentă: cititorii să pună întrebări (care nu trebuie afişate neapărat), iar bloggerul să aleagă la care dintre ele să răspundă. Blogul Moldova Creştină e un blog dinamic ŞI datorită faptului că o parte din articole se nasc tocmai care răspuns la întrebările primite.

4. “Pai si daca fr. Paul dadea voie la comentarii , cine putea sa-i stea impotriva :) ?” – iată un comentariu hazardat, care ne iscă zîmbete în COLŢUL gurii. Ca să nu lungesc vorba, iată, eu îii stau împotrivă (în unele chestiuni de ordin public), chiar şi fără comentarii aprobate pe blogul său.

5. “Existenta in sine a blogului este insa deja un progres.” – Destul de greu de înghiţit această apreciere. Despre ce înseamnă existenţa / influenţa unui blog ar merita discutat mai pe larg, mă rezum acum să observ că un blog (evanghelic) are diverse moduri de existenţă / influenţă. Din perspectiva existenţei, da, s-a remarcat faptul că pînă şi Paul Negruţ şi-a făcut blog. Din perspectiva influenţei, blogul lui Paul Negruţ nu este (încă) semnificativ. Din perspectiva bloggingului, 12 zile de inactivitate înseamnă, ca să vorbesc în limbaj pocăiesc, cît un an fără evanghelizare şi botez pentru o biserică.

6. Da, actualul format al blogului lui Paul Negruţ e jalnic. (Ce mă bucur că n-a trebuit să o zic eu primul.)

7. “Ironia la adresa acestui blog ori este rea-credinta ori este prostie curata.” – Afirmaţia asta e PROSTIE! Curată! Neîntinată de vreo umbră de inteligenţă sau spirit critic! Ţineţi-o tot aşa, românilor! Nu e de mirare că avem aşa mizerie pe stradă şi în suflete! Noi trăim, noi nu gîndim!

Pe lîngă faptul că nu a udat blogul, nu l-a pieptănat şi nu l-a împrimăvărat, Paul Negruţ a făcut cîteva gafe în ultimul articol, intitulat, neinspirat, Postmodernismul şi poporul condus de femei si copii.

1). “In bisericile din Occident este tot mai pronuntata tendinta de a avea organizatii de copiii, tineret si femei. Aceasta orientare a patruns si in bisericile din Romania dupa Revolutia din 1989.”

Aşa să fie, DOAR după 1989 a pătruns în România o astfel de tendinţă?

Iată ce scrie, pe ultimele pagini, 935-936, în Istoria baptiştilor 1856-1989 de Alexa Popovici, despre Congresul al XX-lea al Cultului Baptist din 27-28 octombrie 1945:

“e). Alegerea unei comisii pentru reorganizarea femeilor.”

Iar la pagina 545:

“În anul 1926 a fost constituită Uniunea Femeilor Baptiste din România. Ca preşedintă a fost aleasă Herta Bale, secretară Anuţa T. Costin şi casieră Iuliana Ungureanu. O asemenea organizaţie a femeilor baptiste aveau şi bisericile baptiste maghiare şi cele germane, în anul 1929; cu ocazia Conferinţei Uniunii Femeilor Baptiste Române, ţinută la Oradea în 2 aprilie 1929, cu peste 400 de delegate, s-a făcut fuziunea cu organizaţiile similare maghiare şi germane, iar în comitetul de conducere al Uniunii Femeilor au intrat patru delegate maghiare şi una germană. Din partea femeilor maghiare au fost: Piroşca Ioan Popa, Karoly Popp din Cluj, Carol Molnar din Timişoara şi A. Todory, iar din partea celor germane George Teutsch. După anul 1933, din pricina sciziunii, Uniunea Femeilor Baptiste n-a mai organizat conferinţe şi de aceea nici nu s-au mai făcut alegeri, iar activitatrea s-a desfăşurat numai în biserici.”

Şi la pagina 542:

“În zilele de 20-22 septembrie 1925 a fost constituită Uniunea Tineretului Baptist din România.”

De ce, atunci, Paul Negruţ (care a fost 8 ani preşedintele Uniunii Baptiste) a făcut această afirmaţie neclară? Să fi vrut să spună că tendinţa de organizare pe categorii (copii, tineret, femei) a luat amploare în România după 1989? Atunci cînd a folosit termenul “orientarea” s-a referit nu la tendinţa de organizare pe categorii ci la faptul că această tendinţă este TOT MAI PRONUNŢATĂ după 1989?

2. “Motivatia de suprafata a acestei fragmentari a bisericilor ar fi nevoia de a avea programe/studii adecvate nevoilor specifice acestor grupari. Cauzele de profunzime, dupa parerea mea, sunt izvorate dintr-o revolta mai larga a intregii societati impotriva randuielilor stabilite de Dumnezeu in familie, biserica si societate. Aceasta revolta este clar articulata in asa numitul curent filosofico-cultural, denumit generic Postmodernism.”

POMO este unul dintre caii de bătaie ai lui Paul Negruţ. Tot ce nu e adevărat, tot ce nu e vrednic de cinste, tot ce nu este drept, tot ce nu este curat, tot ce nu este vrednic de iubit, tot ce nu este vrednic de primit, orice faptă rea, toate sînt înghesuite în Postmodernism. De parcă păcatul şi nebunia umană nu ar fi existat ŞI în modernism ŞI în premodernism şi pînă înainte de Noe!

Sînt de acord cu ideea sugerată de Paul Negruţ, pe care am găsit-o exprimată clar, de exemplu, în cartea “Arta de a cumpăra: De ce ne place shopping-ul”:

“Fără îndoială, schimbarea socială majoră, care a avut loc în decursul vieţii noastre a fost schimbarea modului de viaţă al femeilor. În alocuţiunile ţinute, Watts Wacker (autorul bestsellerului The 500 ZearDelta; a fost plasat de Financial Times în primii 50 de gânditori ai lumii) face o remarcă, şi anume că bărbaţii mai au puţin şi vor deveni nişte simple marionete în gospodării. Comercianţii trebuie să fie foarte atenţi la modul în care doresc femeile să trăiască, la dorinţele şi nevoile lor, dacă nu, vor rămâne în urmă. Chiar schimbările majore care au avut loc în viaţa copiilor şi a bărbaţilor sunt doar o reacţie la faptul că femeile au preluat controlul.” (p.300)

Dar nu sînt de acord cu exprimarea folosită de Paul Negruţ, mai ales în cele ce urmează:

3. “Una dintre trasaturile de baza ale postmodernismului este ruptura totala cu gandirea, institutiile si stilul de viata din trecut. Asa numita deconstructie a trecutului promovata de postmodernism se refera la demolarea totala a oricarei conceptii despre lume si viata (metanaratiune), a oricarei institutii si a oricaror norme morale si sociale ale trecutului.”

Gîndirea de tip ideologic a lui Paul Negruţ are ca rezultat reflexul teologului baptist de a susţine o idee prin contradicţie cu alta. Astfel, aici postmodernismul este văzut în contradicţie cu modernismul, ceea ce e o idee brută, fără nuanţele necesare. Chiar bădărană de-a binelea!

Este de ajuns să amintesc că mulţi eseişti subliniază faptul că postmodernismul are de a face cu modernismul. Unii folosesc, pentru a denumi postmodernismul, concepte precum: hipermodernitate, modernitate tîrzie, modernitate radicală, al doilea modernism. Postmodernismul are şi alte “trăsături de bază” decît cea pe care o accentuează, neacademic, dar agresiv-ideologic, Paul Negruţ.

Gilles Lipovetsky: “Postmodernitatea a fost un termen la modă. Însă mi-am dat seama că acest concept nu mai acoperea întru totul realitatea în care trăiam. Există trei principii fundamentale ale modernităţii: tehno-ştiinţa, piaţa liberă, democraţia şi drepturile omului. Aceste trei principii au devenit planetare; ele structurează funcţionarea lumii contemporane. Altfel spus, ceea ce modernitatea a inventat în Europa se generalizează acum, ba chiar a devenit un principiu organizator al lumii contemporane. Iată de ce cred că trebuie să vorbim nu de postmodernitate, ci de hipermodernitate. Adică de o exacerbare a principiilor fundamentale, congenitale, ale modernităţii.” (Dilema veche, Nr. 253, 22 decembrie 2008)

“Modern şi postmodern sînt termeni care definesc mai curînd stări de spirit complementare, aflate în acelaşi timp în relaţii de ruptură, continuitate şi întrepătrundere.” (Mircea Cărtărescu, Postmodernismul românesc)

“În cursul primei jumătăţi a secolului al XIX-lea, a apărut o sciziune ireversibilă între modernitate în sens de etapă în istoria civilizaţiei occidentale – rod al progresului ştiinţific şi tehnologic, al revoluţiei industriale, al valului de schimbări economice şi sociale produse de capitalism – şi modernitate în sens de concept estetic. De atunci, relaţiile dintre cele două modernităţi au fost în mod ireductibil ostile, permiţînd însă şi chiar stimulînd o diversitate de influenţe reciproce, cu toată furia lor de a se distruge una pe cealaltă.” (Matei Călinescu, Cinci feţe ale modernităţii)

Cartea lui Matei Călinescu are subtitlul: Modernism, avangardă, decadenţă, kitsch, postmodernism.

Tot încerc să pricep ce a vrut să spună Paul Negruţ prin “demolarea oricărei instituţii”! Probabil s-a inspirat din atitudinea de suspiciune a postmoderniştilor faţă de legitimitatea unei instituţii sau a alteia. Dar a vorbi despre demolarea ORICĂREI instituţii e totală exagerare!

De asemenea, s-ar putea ca Paul Negruţ să nu facă distincţie între conceptele de postmodernitate (fenomenele care au succedat modernitatea) şi postmodernism (un set de răspunsuri, de ordin intelectual, cultural, artistic, academic, sau filosofic la condiţia postmodernităţii).

“Evidenţierea legăturii dintre postmodernism şi postmodernitate este mult mai importantă decît stau lucrurile în modernism.” (Mircea Cărtărescu, Postmodernismul românesc)

Paul Negruţ blogger? Deocamdată este un intrus în blogosferă. Nu ştie (încă) cu ce se mănîncă bloggingul, şi nici postmodernismul.

Totuşi, faptul că Paul Negruţ şi-a făcut blog (la un an după un alt expreşedinte baptist, Vasile Taloş) are, în mediul evanghelic, semnificaţia pe care a avut-o, în mediul politic, faptul că Ion Iliescu şi-a făcut blog.

“Privită din afară ‘blogosfera pare preocuparea unor persoane care îşi caută ocupaţie’, opinam cu ceva timp în urmă. Acum, ÎN CUNOŞTINŢĂ DE CAUZĂ regret aprecierile pe care le-am făcut.” – Aşa îşi începea Ion Iliescu aventura de blogger, recunoscînd faptul că nu a fost în cunoştinţă de cauză cînd a făcut respectiva afirmaţie despre bloggeri. Dă-le, Doamne, multor pastori şi enoriaşi mintea de pe urmă a lui Ion Iliescu! – am mai zis-o, în Anul confesional 2007.

Deşi blogul lui Paul Negruţ nu are o postare iniţială, sau tîrzie, care să explice motivele pentru care şi-a făcut blog, gestul în sine poate fi interpretat (şi) ca o reevaluare a prejudecăţii pe care a avut-o la adresa Internetului.

DE CE şi-a făcut blog Paul Negruţ rămîne însă o chestiune importantă pentru analiza mediului evanghelic românesc. La care nu se poate răspunde nicidecum uşor. Putem însă să plecăm de la o altă întrebare: CÎND şi-a făcut Paul Negruţ blog?

Nu şi-a făcut în timp ce era preşedintele Uniunii Baptiste din România. Nu şi-a făcut de Crăciun sau de Paşte. Nici de ziua lui, nici de ziua României. Nici de 1 octombrie, cînd începe anul academic. Nu şi-a făcut blog în timpul fenomenului Pătrăţosu sau imediat după acest fenomen.

Dar cînd şi-a făcut blog Pătrăţosu? Nici el nu şi-a făcut blog în timp ce Paul Negruţ era preşedintele Uniunii Baptiste, sau cu ocazia vreunei date semnificative.

Pătrăţosu s-a lansat în 19 octombrie 2006, dar ritmul de postare lunar a fost nesemnificativ:

octombrie 2006 (1)
noiembrie 2006 (1)
ianuarie 2007 (1)
februarie 2007 (5)
martie 2007 (31)

Abia în martie 2007 blogul Pătrăţosu a luat avînt.

În lunile anterioare, Marius Cruceru a fost activ pe lista de discuţii Masa Rotundă, coordonată de Iosif Ţon.

În primele patru luni de blogging efectiv (martie-iunie), ritmul de postare a fost de aproape 40 de postări pe lună.

În următoarele 7 luni, ritmul de postare a fost de 80 de postări pe lună!

După care, în ultimele 4 luni (februarie-mai 2008), ritmul de postare a fost din nou de aproape 40 de postări pe lună.

Primul lucru care se poate observa este că Pătrăţosu a pornit DUPĂ ce s-a închis Masa Rotundă.

Al doilea lucru care se poate observa este că Pătrăţosu a pornit cu mai puţin de 3 luni ÎNAINTE de Congresul Baptist.

În acea perioadă mi-am exprimat opinia, faţă de cineva, că Marius Cruceru e în campanie (mă refeream la faptul că grupul emanuelist din Oradea nu avea încă un cap de pod în spaţiul virtual, ceea ce Pătrăţosu le-a oferit. Influenţa emanueliştilor nu era simţită în spaţiul virtual, ci doar la nivelul relaţiilor dintre păstori, biserici, organizaţii etc.). Persoana respectivă mi-a dat dreptate după vreo 6 luni.

Capitalul de vizibilitate pe care l-a adus Pătrăţosu (în noiembrie 2007, cînd şi-a lansat Ion Iliescu blog, pe platforma WordPress de lb. română conduceau Marius Cruceru şi Ion Iliescu) grupului emanuelist este de felul în care gimnasta Nadia Comăneci sau fotbalistul Hagi l-au adus României. ‘Gimnastica’ pătrăţoasă şi ‘driblingul’ pătrăţoşenic au oferit vizibilitate, prin reflexie, grupului emanuelist.

Paul Negruţ performează la alt aparat: ‘şah’ (teologic). Şi-a lansat blogul cu 2 luni ÎNAINTE de Conferinţa Naţională a Uniunii Baptiste.

E greu de spus DE CE şi-au lansat blog Marius Cruceru (blogul actual a fost pus ‘la liber’ în decembrie 2008, cu 3 luni ÎNAINTE de Conferinţa Naţională) şi Paul Negruţ, dar se poate observa CÎND şi-au lansat blogul.

Nu am tras concluzii, am făcut observaţii.

Recent, cu o săptămînă înainte de Conferinţa Naţională, Marius Cruceru reia, într-o postare lungă, un subiect ‘fierbinte’: Internetu pentru lideri.

“Internetul, blogurile în mod special pot fi un bun gardian al lucrării şi lucrătorilor, un bun străjer împotriva predicilor nebiblice, elucubraţiilor de la amvoane, împotriva prostiilor rostite cu mare convingere, fără urmă de îndoială, un gardian împotriva unui comportament de baron local, de director de intreprindere abuziv, de om neobişnuit cu preţul slujirii, dar setos de avantajele pe care le are slujitorul.”

Pe lîngă acest pasaj (despre care intuiţia nu mă anunţă de bine), atenţia mi-a fost atrasă şi de următoarele:

“Vom încerca să îi înghesuim pe blogării din bisericile noastre spunîndu-le că “bîrfesc în public”, atunci cînd au încercat să facă toţi paşii biblici şi au ajuns la limita răbdării cu disperarea?

Îi vom mustra pe cei care ne mustră în public, pentru că în privat nu le-am dat nici o şansă la dialog?

Blogări din toate tările, supravegheaţi-ne! Mustraţi-ne, corectaţi-ne! Cenzuraţi-ne deciziile, scoateţi la iveală prostia, dacă nu ne-am pocăit la vreme şi dacă am refuzat confruntarea directă. Frăţietatea, comunităţile în general, au dreptul şi responsabilitatea să îşi cenzureze liderii pe care i-au ales.”

Hm… Radical discurs, nu-i aşa? Şi ipocrit, din perspectiva mea, avînd în vedere abuzurile săvîrşite de Comunitatea Baptistă din Oradea, în fruntea căreia se află Florin Negruţ, fratele lui Paul Negruţ. Marius Cruceru, care este unul dintre vicepreşedinţi, vede paiul din ochii altora dar nu şi bîrna din ochii lor.

Dragi bloggeri, nădăjduiesc că nu veţi lua în serios sfatul pătrăţos. Vă spune baciul Alin Cristea: ăştia nu-şi iartă (foştii) prieteni, darămite nişte scribălăi anonimi din punctul lor de vedere. În alte situaţii, le-am mai spus şi altor tineri să aibă grijă că ăştia-s unşi cu toate uleiurile. Nu m-au ascultat (bine) şi au păţit-o…

De cîţiva ani tot scriu în public următoarea chestiune: nu oricine poate spune orice oricînd oricui oriunde. Gîndiţi-vă bine de tot la asta!

Cînd se adresează blogărilor, oare la cine se gîndeşte Marius Cruceru? Care ar fi 2-3 bloguri care, din punctul de vedere al Pătrăţosului, ar putea să aibă o activitate benefică de genul celei menţionate? Şi oare care ar fi 2-3 lideri care, citind postările blogărilor, se vor pocăi (la vreme)?

Cînd NU a refuzat Marius Cruceru confruntarea directă cu mine în spaţiul public? – Asta e una dintre cele mai triste întrebări pe care le-am pus în viaţa mea.

După 8 luni, Daniel Mitrofan reia postările pe blogul său, menţionînd că i s-au pus piedici în calea cercetării sale referitoare la colaborarea pastorilor cu Securitatea şi a fost nevoit să-şi încheie demersul întrucît nu mai are acces real la date.

Daniel Mitrofan reia postările sale cu o lună ÎNAINTE de Conferinţa Naţională. (În noiembrie 2007 Daniel Mitrofan adresase o Scrisoare deschisă către Conferinţa Naţională pe blogul lui Marius Cruceru (!). Postarea a avut aproape 300 de comentarii, cele mai multe la o postare din 2007.)

Şi face următorul apel:

“Sfătuiesc pe câți mai mulți membri, păstori, copii de păstori să își ceară dreptul de acces la dosarul personal sau al rudelor lor decedate și să facă publice cât mai multe din datele culese. Corelând datele cu atenție se pot descoperi cei care au subminat Biserica lui Christos în vremea comunistă. Nu fiți comozi, se merită expunerea răului care s-a făcut. Colaborarea cu regimul comunist a fost un mare răusă recunoaștem lucrul acesta și să-l condamnăm. Îmi dau seama că majoritatea nu are nici un interes și că, chiar statul român a ales tacit să mușamalizeze lucrurile.

Creați-vă bloguri, afișați dosarele, comunicați datele, corelați și nu vă lăsați intimidați de unii care vorbesc viclean ca să vă descurajeze de la scoaterea la lumină a lucrurilor făcute în întuneric!”

Marius Cruceru scrie: “Scoateţi la iveală prostia”, Daniel Mitrofan vorbeşte despre “scoaterea la lumină a lucrurilor făcute în întuneric”.

“Scoaterea la iveală” a devenit o obsesie în mediul evanghelic românesc! (Şi încă nu am amintit de obsesia asta la penticostali!) Oare va fi una dintre temele Conferinţei Naţionale, dacă nu de la pupitru, atunci pe la colţuri?

Şi Vasile Taloş a revenit cu postare pe blogul său, cu o lună şi ceva ÎNAINTE de Conferinţa Naţională, cu 3 poezii (3, 22, 26 februarie 2009), după 1 an de pauză!

Iar Marius Cruceru a anunţat: V. A. T. A revenit!

“Un blog mult aşteptat şi mult re-aşteptat revine. V.A.T. revine după o perioadă lungă de tăcere cu mai mulţi watti de poezie şi rimă putere! Bun revenit! Semne bune are anul… încă!”

Blog mult aşteptat? Watti de poezie? Semne bune anul are?

Spare me!

Aşadar, observ că Paul Negruţ şi-a lansat blog în apropierea Conferinţei Naţionale, în aceeaşi perioadă cînd Marius Cruceru a revenit pentru marele public, Vasile Taloş a avut o tentativă de revenire, iar Daniel Mitrofan chiar a revenit.

Mi-ar părea bine să mă fi înşelat intuiţia, dar cu siguranţă nu am cum să greşesc în TOT ce am scris aici.

Folosirea bloggingului în stil ideologic nu cred că foloseşte prea mult în România, nici pentru “scoaterea la iveală”, nici pentru “îngrădirea turmei în ţarc”.

“Au ajuns la limita răbdării cu disperarea?” Cine, domnule pastor-decan-vicepreşedinte Marius Cruceru? Nici unul dintre voi nu ştiţi semnificaţia reală a vreunui cuvînt dintre acestea: limită, răbdare, disperare.

Dacă aţi şti MĂCAR unul dintre aceste cuvinte, blogurile voastre ar fi altfel. Ar fi un ALT FEL!

Marius Cruceru: “Cînd mă uit la blogosfera de limbă engleză îmi dau seama că mai avem mult pînă departe. O singură întrebare: sîntem oare pe drumul cel bun?”

Dacă aţi înţelege ce înseamnă să fim cuprinşi într-o citadelă (Saint-Exupery)… Sau măcar ce înseamnă să aveţi răbdare (cu oamenii)… Sau măcar de aţi fi cunoscut disperarea… Încă trăim second-hand în blogosferă…

Paul Negruţ blogger?

Ăsta-i titlul ce-i mai lipsea?

Să trudească atunci pentru el!

Persona – 200.000

30 ianuarie 2009

Blogul lui Dănuţ Mănăstireanu a depăşit pragul de 200.000 de vizite.

Momentul coincide cu Premiile Thymos pentru bloguri evanghelice, ediţia a II-a, în cadrul cărora blogului Persona i se acordă, din partea Asociaţiei Thymos, premiul pentru Blogul Anului (2008).

Postări şi pagini cu peste 1.000 de vizite:

Acest blog – 4.288
Securisti – 3.333
Informatori – 3.163
Urmariti – 2.438
Amintiri cu Liviu Olah – 2.382
Avertizare – 2.370
Argument – 2.061
Dictionar – 1.961
Beniamin Faragau implineste 60 de ani – 1.527
Poveste de groaza cu mafioti romani si sclavi chinezi – 1.524
Drumul spre iad este pavat cu intenţii – 1.161
Barack Obama Presedinte – 1.033
Biserica si abuzul sexual – 1.023

confesional@ 11-12 / 2008

25 decembrie 2008

confesional@ 11-12 – septembrie-octombrie 2008 (25 de pagini), revistă electronică cu informaţii şi comentarii din şi pentru spaţiul confesional neo-protestant, a fost afişată pe site-ul de informaţii şi cultură evanghelică Confesionala:

http://confesionala.ro/confesionala.php

CUPRINS

3 poezii de Crăciun – Ionatan Piroşca
Mana de luni: Crăciunul şi starea de mulţumire – Robert J. Tamasy
Cazanul cu vorbe – Emi Pavel
Cer variabil, mai mult noros – Daniel Brânzei
NEGRU pe ALB – Despre rasism – Daniel Lucescu
Drumul acesta mă duce spre… unde? – Teofil Stanciu
Are Biserica Penticostală un loc în România şi în Iaşi? – Dănuţ Jemna
Egipteni şi canaaniţi – Cristi Jugariu
Conferinţa AMPRENTE 2008 – Impresii rotund rotunjite – Alin Cristea
Turul blogurilor – noiembrie 2008 – Alin Cristea
Dicţionar teologic (2)
Ghid al istoriei creştinismului (1)
Cărţi
Publicitate
Newslettere – Abonament gratuit

Colinde, colinde (2)

23 decembrie 2008

Cînd îţi faci blog?, l-am întrebat pe Vladimir Pustan într-un PS pe email.
Mi-a răspuns: Ne vedem deseară pe blogul meu.

Luni, 22 decembrie, am ascultat de sfatul lui Răzvan (pianistul), care a dat ştire pe Messenger: Oamenilor, să fiţi la 17.15! (dacă vreţi să prindeţi locuri – se înţelegea – pentru întîlnirea care începea la 18.00 la Casa de cultură din Oradea)

Ei bine, abia am mai prins locuri, la ora aceea, doar în a doua secţiune a sălii, sus, pe unde se adună puştanii cu gagicile şi vorbesc, în timpul pieselor (de a trebuit eu, la sacou şi cravată, să le atrag atenţia, aşa, rotunjel-rotunjel). Pînă a început bloggerul să povestească…

Pustan ăsta… E povestitor măiastru… Şi ştie să-ţi intre-n inimă…

Şi-au cîntat Cireşarii…

Ascultaţi o colindă făină: Oradea Evanghelică

ciresarii

Şi-a cîntat şi corul Deo Gloria. Eu aş fi stat încă o oră să-i ascult. Vreo 50 spectatori nu. Stilul canto dramatic nu era pentru ei…

Bloggeri şi bloggeri…

deogloria

Pătrăţosu se întoarce

23 decembrie 2008

Ieri am observat, cu emoţie, că Octavian Baban a mai scris un articol pe blogul lui. Ultimul fusese în… iulie. Despre Liviu Olah. Dar ce articol! L-am reţinut în lista celor mai bune postări pentru Premiile Thymos pentru bloguri evanghelice (ediţia a II-a).

Astăzi, emoţiile au fost de 10 ori mai mari, atunci cînd m-am oprit din editarea revistei confesional@ (numărul 11-12) pentru a deschide Google Reader, cu ajutorul căruia monitorizez blogosfera evanghelică (450 bloguri). M-am frecat la ochi – da, era scris clar în faţa ochilor mei:

mariuscruceru.ro

Va’s’zică, iar e MariusCruceru la liber… Că blogul a fost lansat acum 6 luni, dar era privat, se intra cu parolă (pătrăţoşi au fost, pătrăţoşi sînt încă, şi-or fi fi cît neamul omenesc…).

Am făcut o emisiune de 10 minute aproape aşa cum am vrut să fac dintotdeauna (şi nu am apucat): răsfoind blogurile şi spunînd în cuvinte, în acelaşi timp, ce descopăr pe ele.

Nu am avut timp să-l explorez pe MariusCruceru, dar am văzut că sînt postări cu muzică de chitară (cu luni în urmă apreciam astfel de postări propuse pe blogul Pătrăţosu).

Mi-a reţinut atenţia o serie de postări Paşi exegetici, în care se fac următoarele consideraţii:

“Exegeza este o artă şi o ştiinţă în acelaşi timp. Partea de ştiiţă poate fi teoretizată, arta… ţine de talent, intuiţie, creativitate, puterea de a crea asocieri, sinteze etc. Nu toţi teologii sînt exegeţi, nu toţi pastorii sînt exegeţi (asta se simte imediat în amvoane, nu-i aşa?), dar asta este realitate. Noi la şcoală îi învăţăm pe toţi studenţii cum se face, dar unii nu vor face niciodată pentru că Dumnezeu nu le-a pus talantul în traistă. E simplu. Şi Iacov ne sfătuieşte: Să nu fiţi mulţi învăţători.”

Am apucat să citesc Pasul 6 – Meditaţie şi rugăciune, din care citez:

“De obicei astfel de chestiuni lipsesc din manualele de exegeză. Părerea mea este că o predică ar trebui terminată joi seara. Vineri este zi de post, zi în care te rogi, te smereşti, îţi pomeneşti comunitatea pe nume înaintea Domnului, gîndindu-te la destinatari.”

Şi Pasul 7 – Împărtăşirea, din care citez:

“Cred că majoritatea manualelor de exegeză se opresc înainte de acest pas. […] Lectura mea asupra textului din 1 Impăraţi 19 creează un alt text, schimbă peisajul şi personajul. Propun o lectură diferită, iar prin lectura diferită textul vechi în care Ilie este personajul pozitiv, care are o revelaţie pe munte, devine un text nou în care Ilie este personajul negativ, iar ‘revelaţia’ este o ‘acoperire’ de fapt.”

Aşadar, o să am şi mai mult de lucru… Întrebîndu-mă: Pătrăţosu se întoarce? Sau despătrăţoşenizarea Crucerianului?, ipoteza de lucru cu care aş porni în anul 2009 – la adresa autorului cărţii “Întoarcea din Oglindă” –, este:

ecraotnî es usoţărtăP

Din blogosfera evanghelică – decembrie (4)

21 decembrie 2008

Blogul lunii: Clujul Evanghelic

Clujul Evanghelic a fost lansat la 1 octombrie 2007 de Vasile Tomoiagă, fiind primul blog apărut din Reţeaua România Evanghelică, care acum a ajuns la 19 bloguri. Luna aceasta Clujul Evanghelic a depăşit 100.000 de vizite dar a şi ajuns pe o poziţie foarte bună în Top 100 WordPress: 24.

Braşovul Evanghelic este al doilea blog din Reţeaua România Evanghelică care a depăşit 100.000 de vizite, acum 2 zile. Blogul administrat de Dan Surducan (care administrează şi blogurile Revista Impuls şi Biblia prin Obiectiv) se află în primele 1.000 de poziţii ale Topului ZeList (23.000 de bloguri româneşti).

Din blogosfera evanghelică – decembrie (1)

20 decembrie 2008

Trei bloguri pe care mi-aş dori să le citesc mai des (în fiecare zi):

Blog.punctul.com – blog interesant, reflexiv, ludic
Moldovacrestina.net – blog pragmatic, concis, lucid
Vaisamar. wordpress.com – blog intelectual, elaborat, ductil

Blog.punctul.com

Citesc zilele trecute pe blogul lui Emi Pavel (acum cîţiva ani redactor-şef la RVE Bucureşti): “Acest articol n-ar fi existat dacă nu m-ar fi zgândărit Alin Cristea”.

Ţin să precizez că e vorba de zgîndărit în sens pozitiv – i-am propus lui Emi Pavel să scrie un articol despre alegerile din SUA pentru revista confesional@. A rezultat un articol postat în 2 episoade (9 şi 10 decembrie).

Cazanul cu vorbe

“Pentru evanghelici votul nu a fost uşor. Pentru cei care au dorit păstrarea unui standard moral, a fost imposibil de găsit candidatul care să dea siguranţă împlinirii şi realizării competitive a principiilor care au format o scară de valori moral-biblice. Din această cauză, nici unul din candiaţi nu a putut satisface confortabil principiile creştine. Şi atunci s-a mers la vot cu gândul de a alege ceva cât de cât bun, dar neconform standardului. Şi aici cred că evanghelicii au pierdut…pentru că s-au lăsat amestecaţi într-un compot de fructe în care s-a pus prea mult conservant iar reacţia chimică a rezultat într-un miros plăcut dar un gust amar. […]

În partea evanghelicilor are loc şi un alt fenomen important. O schimbare sau o predare de ştafetă la nivelul lidershipului…Falwell şi James Kennedy au murit, Pat Robertson, bătrân şi el, a dat temporar senzaţia de lider dar nu s-a impus niciodată, Dobson şi Colson sunt voci respectate dar puţini mai iau în considerare punctul lor de vedere… teleevangheliştii carismatici colorează atmosfera cu entuziasmul lor spiritual dar nu au destul greutate pentru a capta atenţia oamenilor care iubesc şi aleargă după un echilibru. Astfel, personaje precum Rick Warren cu modelul de success al unei biserici care vrea să rezolve problemele umanităţii, scos pe piaţa cărţii ca un mare autor – deşi şi el recunoaşte că sunt în SUA cărţi mai bune decât celebra ‘Viaţa Condusă de Scopuri’, care meritau promovate – este privit de toţi ca fiind o soluţie a unei noi abordări evanghelice faţă de provocările contemporaneităţii. Ideea sa de a-i aduce faţă în faţă în biserica sa pe cei doi candidaţi prezidenţiabili a punctat în favoarea desemnării sale ca următorul prim-evanghelic al SUA. Procuparea însă mai mult cu drepturile civile ale omului decât cu lucruri care ţin de veşnicia sufletului uman mi-au dat senzaţia că şi el se ocupă mai mult de efecte decât de cauză.”

Moldova Creştină

Blogul lui Vasile Filat, lansat în aprilie 2007 are o dinamică remarcabilă, mai ales prin subiectele variate abordate şi răspunsurile pragmatice pe care le dă unor chestiuni de interes general. 9 articole au peste 1.000 vizite, dintre care 3 au peste 2.000 de vizite.

Mi-a reţinut atenţia articolul Cum să răspunzi nebunilor, care porneşte de la textul din Proverbe 26:4-5:

Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu semeni şi tu cu el. – Răspunde însă nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înţelept.

Ei bine, sfatul lui Vasile Filat este… varianta a treia:

“Varianta a treia este cea mai grea, pentru că trebuie să dai un astfel de răspuns, încât să nu te asemeni cu nebunul şi în acelaşi timp nici el să nu se creadă înţelept acţionând mai departe cu răutate şi împrăştiind nebunia.”

Pentru dibuirea variantei a treia ne este dat exemplul lui Isus:

Isus S-a dus la Templu; şi, pe când învăţa pe norod, au venit la El preoţii cei mai de seamă şi bătrânii norodului, şi I-au zis: “Cu ce putere faci Tu lucrurile acestea, şi cine Ţi-a dat puterea aceasta?” Drept răspuns, Isus le-a zis: “Vă voi pune şi Eu o întrebare; şi dacă-Mi veţi răspunde la ea, vă voi spune şi Eu cu ce putere fac aceste lucruri. Botezul lui Ioan de unde venea? Din cer, sau de la oameni?” Dar ei vorbeau între ei şi ziceau: “Dacă vom răspunde: ‘Din cer’, ne va spune: ‘Atunci de ce nu l-aţi crezut?’ Şi dacă vom răspunde: ‘De la oameni’, ne temem de norod, pentru că toţi socotesc pe Ioan drept prooroc.” Atunci au răspuns lui Isus: “Nu ştim!” Şi El, la rândul Lui, le-a zis: “Nici Eu nu vă voi spune cu ce putere fac aceste lucruri.” (Matei 21:23-27)

Un alt articol interesant din luna decembrie este Ce spune Biblia despre sportul de performanţă?, în care Vasile Filat consideră că “sportul este o unealtă eficientă pentru a duce Evanghelia la oameni”:

“Eu sunt sportiv şi am folosit sportul de performanţă pentru a duce Evanghelia la oameni. Am fondat clubul de Taekwon-Do ‘Stolas Leukas’ unde mulţi băiaţi şi fete au cunoscut pe Domnul Isus şi viaţa veşnică prin studierea Sfintelor Scripturi şi astăzi ei duc mesajul Evangheliei în acelaşi fel în Moldova şi în alte ţări. Prin mila Domnului mi-a fost oferită posibilitatea să învăţ, să încurajez şi să ajut şi alţi sportivi de performanţă care astăzi folosesc sportul lor cum ar fi baschet, fotbal, box pentru a vesti Evanghelia. În vederea aceasta am început şi o facultate de Misiune prin Sport la Institutul de Studii Biblice Inductive din Moldova şi am publicat unele articole pe portalul http://www.moldovacrestina.net unul din ele fiind 10 principii de bază pentru succesul lucrării de evanghelizare şi ucenicie prin sport.”

Vaisamar

Blogul lui Emanuel Conţac, un tînăr penticostal care predă la Institutul Penticostal din Bucureşti (care a tradus pentru editura Humanitas cartea Surprins de bucurie de C.S. Lewis), are o droaie de articole consistente, cărora regret că nu apuc să le acord mai mult timp de lectură şi reflecţie.

Din al doilea episod Între imposibil şi posibil am reţinut, referitor la textul din Evrei 5:11-6:20, următoarele:

“De ce aud atât de des citat versetul cu ‘este imposibil’ şi atât de rar (de fapt, deloc), versetul cu ‘suntem convinşi de lucruri mai bune în ce vă priveşte’? De ce este atât de dezechilibrată folosirea acestui pasaj (numai pentru a-i ‘confirma’ pe oameni în imposibilitatea restaurării, dar nu şi pentru a-i ‘confirma’ în posibilitatea unui rod bogat)?

Autorul cărţii Evrei chiar asta face. Le readuce aminte destinatarilor că Dumnezeu cunoaşte (1) lucrarea lor pentru El, (2) dragostea de care au dovadă, (3) slujirea lor din trecut şi din prezent faţă de sfinţi.”

De asemenea, recomand scurtul articol, referitor la textul din 1 Timotei 4:7-8, intitulat Antrenament spiritual (3 decembrie):

Gymnasia (termen tradus de Cornilescu prin ‘deprindere’) înseamnă ‘exerciţiu fizic’ (la palestră, locul rezervat pentru asemenea activităţi). Grecii, mari căutători ai frumosului (fizic şi lăuntric), puneau preţ pe proporţionalitatea trupului şi deci pe gymnasia (antrenamentul fizic). Sf. Pavel nu contestă în mod absolut valoarea acesteia, ci o pune la locul cuvenit: gymnasia fizică are un folos mic, rezervat exclusiv vieţii de aici. În schimb, eusebeia (evlavia/pietatea/religiozitatea practică) are un folos dublu: atât pentru viaţa de aici cât şi pentru cea de dincolo. Pentru Apostol, eusebeia (evlavia) este echivalentul ‘antrenamentului spiritual’. Altfel spus, fitness-ul clasic nu prea are valoare în comparaţie cu ‘fitness-ul spiritual’ (care are în vedere atât viaţa de aici cât şi eternitatea).”

Turul blogurilor (aprilie 2008)

30 aprilie 2008

Pentru blogosfera evanghelică luna aprilie a constituit o perioadă discontinuă, cu cele mai mari variaţii în ceea ce priveşte vizibilitatea (pe platforma WordPress). Cu cel puţin 7 bloguri lansate în această perioadă, luna aprilie se apropie de media din prima parte a anului trecut. În cea de a doua parte a anului media a depăşit 10 bloguri (chiar 20 în octombrie). Cea mai dinamică lună, în ceea ce priveşte numărul blogurilor lansate, a fost luna ianuarie 2008, cînd blogosfera evanghelică s-a îmbogăţit cu peste 30 de bloguri.

Denumirea de bloguri evanghelice nu se referă neapărat la activitatea ideologic-confesională promovată oficial, ci la apartenenţa bloggerilor la mediul evanghelic, apartenenţă uneori declarată, alteori relevată de concepte şi formule caracteristice spaţiului confesional neo-protestant. În destule cazuri, unele dintre blogurile pe care le-am denumit a fi evanghelice nu pot fi percepute cu uşurinţă ca făcînd parte dintr-o orientare religioasă, întrucît nu-şi propun aşa ceva (sensul primar al conceptului de blog este cel de jurnal).

În prima parte a lunii aprilie, media blogurilor evanghelice prezente în Top 100 WordPress a fost cea mai scăzută din acest an, la nivelul celei din noiembrie: 6-8 bloguri. Şi de atunci au apărut încă 100 de bloguri evanghelice!

Însă partea a doua a lunii aprilie a compensat, cu vîrf şi îndesat, situaţia. Evanghelicii au fost prezenţi, în repetate rînduri, în Top 100 WP, însă acum, în aprilie s-a depăşit recordul de 16 bloguri din 8 ianuarie, 15.15. Astfel, în 28 aprilie, 11.40, au fost prezente 17 bloguri evanghelice în Top 100 WordPress, fapt explicabil şi prin contextul religios al sărbătorilor pascale, dar şi prin faptul că în weekend creşte de obicei numărul blogurilor evanghelice în acest top. După două zile, situaţia a revenit la media obişnuită de 7-9 bloguri în top.

În ceea ce priveşte numărul postărilor din top, media lor este asemănătoare cu cea a blogurilor. Recordul rămîne cel din 7 ianuarie, 21.45, cînd au fost prezente în Top 100 WP 15 postări ale bloggerilor evanghelici.

Şi alţi indici arată dinamica blogosferei evanghelice: cel puţin o dată pe lună 3 bloguri şi/sau 3 postări ajung în Top 10, şi cel puţin o dată pe lună 7 sau 8 sînt în Top 50. Punctele de referinţă rămîn, desigur, cele din 4 ianuarie, cînd, în contextul funeraliilor lui Petru Dugulescu, 5 bloguri şi 5 postări au ajuns în Top 10.

Dar, aşa cum am menţionat în Anul confesional 2007, a existat un alt moment de referinţă, în ceea ce priveşte vizibilitatea bloggerilor evanghelici, în 18 ianuarie 2008, cînd primele 3 locuri din Topul blogurilor erau ocupate de evanghelici: Marius Cruceru, Dănuţ Mănăstireanu, Vasile Taloş.

Prima chestiune remarcabilă din blogosfera evanghelică din luna aprilie a constituit-o postarea sex sex sex, ca “formă de revoltă împotriva celor care măsoară cu propria măsură totul, cuvinte, oameni, chipuri etc.”, de pe blogul “Lumea adam(a)ică”. Postarea anului!

A doua chestiune remarcabilă: Pătrăţosu – 700.000. Blogul lui Marius Cruceru e de departe cel mai vizitat, nu numai din blogosfera evanghelică, ci şi de pe platforma WordPress. Cel mai important fenomen al anului trecut la evanghelicii din România, blogul orădeanului a iscat polemici aprinse, ba chiar scandaluri, însă are meritul incontestabil de a fi adus vizibilitate evanghelicilor.

Spre sfîrşitul lunii aprilie a fost lansat blogul România Evanghelică, rezultat firesc din blogurile care prezintă informaţii confesionale din diverse oraşe.

Dacă anul 2007 a fost pentru evanghelicii români cel mai cel mai greu an din perioada post-comunistă, 2008 ar putea fi unul fast, cu consecinţe benefice pentru următorii ani, şi pentru că anul acesta sînt trei mari evenimente de masă, ocazionate de vizita unor renumiţi evanghelici occidentali: Josh McDowell, Andrew Palau, Franklin Graham. Astfel, evanghelicii din România, aflaţi în criză de identitate şi solidaritate, sînt constrînşi să colaboreze pentru organizarea acestor evenimente.

Primul eveniment s-a consumat în luna aprilie: Josh McDowell a conferenţiat la Sovata, unde au fost 500 de lideri evanghelici, iar la conferinţele de la Bucureşti sălile au fost pline, cu peste 800 de participanţi la Palatul Copiilor şi peste 4.200 tineri la Sala Palatului. Blogul Josh McDowell în România oferă informaţii despre acest eveniment despre care s-a scris pe mai multe bloguri evanghelice.

Pe jumătate din cele aproximativ 250 de bloguri evanghelice este afişat numărul accesărilor. Pînă în data de 15 aprilie 2008, au peste 1.000 de accesări cel puţin 100 bloguri, dintre care cel puţin 40 au peste 10.000 de accesări.

Cel puţin 35 de bloguri nu au nici o postare anul acesta pînă în 15 aprilie şi încă cel puţin 100 nu au avut nici o postare în primele două săptămîni ale lunii aprilie.


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 115 other followers