Posts Tagged ‘penticostal’

Balcan-isme

26 august 2009

Din interviul de luni seara la Radio Cireșarii cu pastorul Laurențiu Balcan, Pătrățosul penticostalilor, interviu ce se va difuza din nou azi, 26 august, la ora 18.10.

“Visez la o biserică apostolică adevărată, pentru că eu, în concepții și în trăirea mea, sînt un penticostal convins, dar visez la o biserică apostolică adevărată; uitîndu-mă la ce e în jurul meu, văd că ne îndepărtăm de principiile bisericii apostolice.”

“De ce visez? Pentru că dacă n-aș visa, probabil că aș dormi și eu, ca majoritatea.”

“Întotdeauna cînd prezint poate ceva negativ, încerc să ofer o scuză, eventual o soluție, încerc să arăt că penticostalii nu-a chiar atît de răi cum par, în alte medii și din alte surse. Se merge pe o chestie interesantă în bisericile penticostale – să nu știe nimeni, exact ca struțul cu capul în nisip, cînd de fapt toată lumea știe cum suntem, nu?”

“Aproape tot ce scriu e spontan. Dacă am inspirație scriu, dacă nu am inspirație nu scriu, s poate vedea, din postările mele, urmărind data, că am perioade chiar foarte lungi în care nu scriu pe blog. Sînt poate săptămîni care trec fără ca eu să scriu ceva, pentru că (…) am o viață de păstor, am o viață de familie, blogul pentru mine nu-i o prioritate. Dacă am timp scriu, dacă nu… eu, cel puțin, nu am de pierdut.”

“Am observat o tendință a cititorului creștin de a accesa foarte mult articolele de scandal, care aduc, așa, a cancan, tabloid, au predispoziție spre lucrurile acestea.”

“Eu tot timpul m-am raportat la oameni într-un mod simplu, exact cum sînt eu, le-am vorbit direct, dar nu m-aștept ca ei să mă abordeze ca pe-un păstor, pentru că eu pe blog nu vin neapărat în postura mea de păstor, vin ca un om simplu – Laurențiu Balcan scrie din cînd în cînd ceea ce îi trece prin cap.”

“În primul rînd, comentatorul creștin e un anonim. Dacă aș sta să inventariez comentariile, majoritatea sînt semnate de către anonimi. Unii își dau nume foarte ciudate: eu, altul, tu, sfîntul și așa mai departe. Probabil pocăiții încă nu au curajul de a-și asuma ideile. Vor să se exprime, vor să afle ceva, dar le este încă teamă să-și spună numele, să spună ce gîndesc, să-și asume responsabilitatea a ceea ce gîndesc. Preferă să fie anonimi, să spună tot ce le trece prin cap, că-i bine, că-i rău, jignesc în stînga și-n dreapta, dar e ceva ciudat, și nu știu dacă e doar o observație a mea, probabil și ceilalți bloggeri ar putea să spună lucrul ăsta: comentatorul creștin e un anonim. E trist lucrul ăsta.”

Dosariada

19 august 2009

A treia parte din articolul Presa noastră cea de toate zilele, apărut în revista electronică confesional@ 2 / 2007

“Dacă Olanda este ţara lalelelor, Norvegia a fiordurilor, iar Spania patria coridelor, iată că România este ţara dosarelor. Ar fi chiar o idee să organizăm trasee turistice pe la aceste arhive, pe la CNSAS. Oricum, am fi probabil unici.” (Alfred Bulai, Cultura, Nr. 39 (88), 14 septembrie 2006)

Voi da trei citate, despre care cred că conţin trei idei principale referitoare la acest fenomen: suspiciunea pe care deconspirarea unor colaboratori a aruncat-o asupra tuturor domeniilor vieţii sociale, nevoia de mărturisire (şi iertare) şi recăpătarea demnităţii personale şi colective.

Robert Turcescu: “Pe Antohi, Muscă, Marchiş şi toţi ai lor nu-i acuz pentru ce-au semnat atunci. Mă ştiu slab şi făcut din carne, muritor, laş, prin urmare. Dacă nu s-ar fi întâmplat să am norocul unei naşteri în anii târzii ai dictaturii, aş fi fost, probabil, la rândul meu, un turnător. N-am, prin urmare, nici un merit şi nu aştept medalia neprihănirii. Dar pe toţi cei care, abia acum, ies public, mărturisindu-şi păcatul trădării îi acuz de crimă cu premeditare. Minţind şi tăinuind, ei au ucis speranţa şi şansele noastre de vindecare rapidă. Ei m-au ucis, luându-mi darul de preţ al încrederii în oameni.” (Dilema veche, Nr. 137, 8-14 septembrie 2006)

Mihail Neamţu: “Pe cât de dificilă este uitarea, pe atât de necesară devine iertarea – un act esenţial care restituie demnitatea persoanei şi libertatea sa interioară. În creştinism, iertarea nu este o opţiune, ci o datorie, născută din convingerea că pocăinţa reprezintă doar etapa tristă dintr-o transformare subiectivă care aspiră la seninătate. Ca să înţelegi asta, trebuie să ieşi din cadrele legalismului. Nu ar fi decât o biruinţă a răului să credem că miracolul binelui cotidian nu răscumpără anii răvăşiţi de grave infidelităţi. Trecutul nu este definitiv şi nici prezentul mai mult ca perfect. Îndârjirea vindicativă nu înnoieşte, ci surpă temeliile adevărului – aceasta este intuiţia celor care îl cunosc pe profesorul Sorin Antohi ca pedagog energic şi dascăl preţios. Din pragul înfrângerilor recunoscute trebuie declinat verbul cu cel mai mult viitor: a spera. Drumul către Emaus nu exclude Areopagul Atenei, deşi include, cu necesitate, Damascul.” (22. Nr. 862, 12-18 septembrie 2006)

Radu Preda: “Deconspirarea în curs nu dă dreptul nimănui să judece mai aspru decât trebuie şi nici să fie mai indulgent decât este necesar. Dincolo de datele obiective ale comunismului, noi ne confruntăm zilele acestea mai ales cu feţele lui umane, cu persoanele şi biografiile atinse de el. Or, tocmai această dimensiune, abil pusă în prim-plan de către cei care doresc astfel evitarea abordării esenţei tari a dominaţiei criminale, ne obligă la nuanţe. Lucru valabil mai ales pentru generaţia din care fac parte. Foarte simplu spus, nu ştim nici unul dintre noi cum am fi făcut faţă presiunilor în timpul dezmăţului comunist. Nu ştim şi nici nu avem cum să aflăm. Să mulţumim lui Dumnezeu că ne-am născut destul de târziu pentru a nu fi fost nevoiţi să ne dăm măsura în acele condiţii. Cu alte cuvinte, biologia ea singură nu oferă un ascendent moral. Aşadar, nu ceea ce s-a întâmplat în timpul comunismului, o perioadă destul de lungă şi receptată acum abstract de către cei mai tineri sau foarte tineri, este temeiul lecturii noastre critice, cât mai ales ceea ce s-a consumat şi se derulează sub ochii noştri după 1989. Acuzaţia de a fi fost colaborator, entuziast sau forţat, al Securităţii este înlocuită cu una mai gravă: aceea de a nu fi fost colaborator sincer al libertăţii. Prin tăcerea lor, prin faptul de a fi fost şantajabili, prin lipsa de viziune şi de interes pentru cei care urmează, colaboratorii Securităţii au prelungit, împreună cu şefii lor din umbră, noaptea. La noi, din păcate, ziua comunismului a avut 25 de ore.” (Adevărul literar şi artistic, Nr. 838, 30 septembrie 2006)

O discuţie despre deconspirare ar trebui să aibă în vedere două cazuri de notorietate internaţională: Günter Grass, unanim recunoscut ca fiind cel mai important scriitor în viaţă al Germaniei şi celebru pentru afirmaţia că numele Germaniei va fi pentru totdeauna legat de Auschwitz, şi arhiepiscopul Stanislaw Wielgus, care a renunţat la numirea ca arhiepiscop al Varşoviei, la o zi după ce a recunoscut că a fost colaborator al serviciilor secrete în perioada comunistă.

Dacă Günter Grass, sub dezideratul „Trebuia să spun adevărul”, a luat decizia de a mărturisi taina care i-a apăsat conştiinţa timp de mai bine de 60 de ani, şi anume, că a făcut parte în tinereţe din temutele Waffen-SS, arhiepiscopul Varşoviei, după ce mai întâi negase, apoi vineri recunoscuse, şi „după discuţii aprinse, sâmbătă noaptea, între oficialii bisericilor de la Vatican şi Varşovia” (conform BBC), duminică, 7 ianuarie, a demisionat înainte cu o oră de a fi instalat, spunând, cu ochii în lacrimi: „Mă retrag!”.

„Trebuia să spun adevărul” şi „Mă retrag!” conturează cele două limite în cadrul cărora pot fi încadrate aproape toate cazurile de deconspirare: la unii nevoia de mărturisire e mai mare, alţii trebuie ajutaţi (forţaţi) să recunoască (şi să renunţe la poziţii publice incompatibile cu anumite gesturi din trecutul lor neclarificate şi, mai ales, nerecunoscute decât foarte târziu).

Cazurile din spaţiul confesional evanghelic se încadrează şi ele în aceste coperte ale Mărturisirii şi Retragerii. Unii simt nevoia să mărturisească (care apasă cugetul cu atât mai mult cu cât spaţiul public românesc este încă unul isteric, care reacţionează neaşteptat de dezechilibrat, nedând prea multe semne că ar putea să gestioneze într-un mod adecvat „trecutul care nu mai trece” şi nici de promovare a concordiei), iar alţii trebuie pur şi simplu confruntaţi public şi somaţi, măcar de dragul binelui comun, să renunţe la duplicitate.

Primii paşi l-au făcut penticostali, Comunitatea Regională Constanţa propunând, în 2 septembrie 2006, o Rezoluţie privind deconspirarea celor care au colaborat cu Securitatea, pe care a transmis-o Congresului Cultului Penticostal din data de 27 octombrie 2006 la Timişoara, pentru a fi analizată şi supusă votului Congresului. Nu am auzit încă de vreo Retragere.

Baptiştii au făcut câţiva paşi spre Mărturisire, în spaţiul public, prin Iosif Ţon, Radu Gheorghiţă şi Marius Cruceru.

De departe, cel mai… fierbinte eveniment estival al evanghelicilor din România a fost lansarea listei de discuţii Masa Rotundă de către Iosif Ţon, cel mai cunoscut baptist român (în România şi în lume), “ultimul mare mit al baptiştilor români”, cum scriam acum trei ani, “unul dintre părinţii spirituali ai multor generaţii tinere de teologi evanghelici din România”, cum scria Radu Gheorghiţă, doctor în teologie la Cambridge, “cel mai important lider evanghelic din România, după Richard Wurmbrand”, cum scria acum doi ani un alt doctor în teologie (Brunel, Marea Britanie), Dănuţ Manăstireanu , foarte bun cunoscător al spaţiului evanghelic românesc, Director pentru Credinţă şi Dezvoltare pentru regiunea Europei de est şi a Orientului Apropiat a organizaţiei World Vision International.

Într-un eseu de câteva pagini intitulat „Eu şi Securitatea” prezentat pe site-ul grupului de discuţii (care a adunat peste 700 de membri în câteva luni), Iosif Ţon face, la 72 de ani, importante precizări, referitoare la chestiunea delicată a colaborării liderilor religioşi în timpul comunismului:

„După ce am luptat atâţia ani pentru libertatea Bisericilor noastre şi pentru cauza Evangheliei în România sub comunism, întreaga Românie va constata totuşi că numele noastre vor apare pe lista celor care au fost cândva informatori ai securităţii. Vor fi mulţi pastori în situaţia aceasta ciudată. Ceea ce scriu este tocmai un ajutor pentru a se înţelege de ce se va produce această aparentă contradicţie. Situaţia este simplă: Cândva am fost frânţi şi am cedat. Dar tot acolo, Dumnezeu ne-a iertat şi ne-a ridicat la luptă pentru cauza Lui. Dacă veţi putea privi cele două aspecte împreună, va dispare orice contradicţie sau confuzie.”

Iosif Ţon afirmă clar că a făcut note informative într-o anumită perioadă a vieţii (anii ’50) când a fost ateu. Din păcate, nu cred că mulţi vor citi cu atenţie detaliile despre contextul în care a colaborat cu Securitatea, ciulind, pripit (câineşte), urechile la vestea că Iosif Ţon a fost informator. Bine ar fi ca mult mai mulţi să ia aminte la cazurile concrete pe care le prezintă, precizând că la câţiva ani de la căderea comunismului şi-a cerut iertare de la cei doi baptişti din Cluj cărora le-a făcut rău prin notele informative din perioada respectivă.

În toamnă, în partea a II-a a unui interviu din Adoramus, nr. 23, citim alte detalii despre perioada comunistă, pe care Radu Gheorghiţă le menţionează despre tatăl său, pastorul baptist Nicolae Gheorghiţă:

„Din discuţiile pe care le-am avut cu tata, am dedus că şi-a pus semnătura pe un document în care se angaja să informeze Securitatea ori de câte ori va fi aflat de evenimente care ar pune în pericol siguranţa Statului Român. Semnătura a fost dată cu o delimitare clară a acestui aspect, fără vreun angajament suplimentar de a deveni agent pasiv sau activ al Securităţii, fără vreo asumare a unei responsabilităţi de a informa periodic Securitatea despre evenimente de interes pentru ei, fie din Biserică, fie de la spital/policlinică – locul de muncă, fie din familie sau din viaţa altor persoane aflate în colimatorul Securităţii. […] Nic a mărturisit că a avut pe conştiinţă această semnătură. Chiar dacă a oferit-o în acel moment cu conştiinţa curată, actul semnării i-a rămas pentru o viaţă întreagă ca o sursă de dezamăgire şi ca o regretabilă pată neagră. Astfel, singura opţiune rezonabilă care îi mai rămăsese era ca, prin însuşi felul în care urma să trăiască, să invalideze semnătura – lucru pe care, cred, l-a făcut cu o fermitate, cu o consecvenţă şi cu un curaj pe care nimeni nu le poate pune la îndoială, cu atât mai mult, să le nege.”

Un al treilea exemplu de „deconspirare tandră” a apărut într-un excelent articol scris de Marius Cruceru în Creştinul azi, revista bisericilor baptiste din România, Nr. 4-5/2006, „Despre Dumnezeu, numai de bine. Exerciţiu de trăire în adevăr”, în care aflăm despre colaborarea tatălui său, pastor baptist, dar şi despre omorârea lui de către Securitate, atunci când a refuzat să mai colaboreze.

“Toţi cei care continuă să se scuze spun că au semnat un angajament pe care ‘ l-au onorat’ Asta este una dintre cele mai periculoase minciuni pe care o auzim, începând de la politicieni până la Sorin Antohi. Foarte rar auzi ‘m-am angajat şi am dus sarcina la îndeplinire din convingere şi patriotism, cu entuziasm. Am fost prost, dar sincer.’ Foarte rar auzi o recunoaştere până la capăt, fără scuze, fără încercarea de a da sfaturi sau a vorbi despre moralitate. Fiecare, prin comparaţie, încearcă să arate că trădarea lui a fost mai puţin periculoasă. Uneori, mai curată poate fi mărturisirea autentică şi plină de pocăinţă a unui ucigaş, decât cea a unei femei stricate care îşi găseşte motivaţii ale păcatului ei în frustrările pe care le-a îndurat în căsnicie.”

Cuvintele lui Marius Cruceru rămân provocări pentru toţi cei care poartă cu ei de atâţia ani povara unor gesturi (im)pardonabile, care trebuie mărturisite şi răscumpărate prin integrarea lor într-o istorie nefardată a celor mai bine de 40 de ani de pustie comunistă pe care a străbătut-o România timp de jumătate de veac. În acest sens, demersul lui Marius Cruceru oferă baptiştilor din România perspectiva recâştigării demnităţii, noua generaţie putând trece Iordanul tranziţiei în ţara europeană oferită de Dumnezeu prin pendulul istoriei.

Am un vis… Oscarul obţinut de România… Un tânăr scenarist să prindă acest subiect, al colaborării liderilor religioşi în timpul comunismului, iar un tânăr regizor să facă un film pe această temă (poate chiar o trilogie: o familie călcată în picioare de tăvălugul istoriei înainte de 1989, de „lovituţia” din decembrie şi drama postdecembristă a deconspirării). Dacă în România nu ar avea prea mare succes, în Occident ar avea unul enorm.

Precum filmul lui Cristi Puiu, Moartea domnului Lăzărescu, fără îndoială cel mai premiat film din istoria cinematografului românesc, cum spunea cineva acum un an, când avea deja 20 de premii internaţionale, darămite acum, când are 45, ultimul oferit de BBC pentru filmul străin considerat a avea impactul cel mai mare în Marea Britanie.

Pustane (25): Fundătură (politică)

25 februarie 2009

“Sunt până în măduva oaselor împotriva amestecului Bisericii în politică. Am ca argumente practica bisericii primare şi, unul mai recent, dezastrul bisericii penticostale suedeze care, din biserică naţională ce trimitea mii de misionari în toată lumea, a dat totul pe o mână de miniştri în guvern şi azi au bisericile de vânzare. Un ultim argument, la fel de tare ca şi celelalte, este orientalismul perfect al politicii dâmboviţene ce nu lasă nici o şansă de reuşită corectitudinii, coerenţei şi decenţei. [...]

Fundătura în care ne găsim nu e prielnică pentru Biserică. Politică în România s-a făcut doar 100 de ani, din 1848 până în 1948. Atunci am fost mari şi tari în lume, doar atunci ne-am îndreptat coloana vertebrală. Ce-a fost înainte şi după nu se poate numi politică, ci circ, balet pe sârmă şi gimnastică. Se poate scrie o istorie a gafelor noastre politice, a deciziilor greşite, a compromisului, a penibilului în joaca noastră de-a Constituţia.”

Vladimir Pustan: Imposibila nuntă

Evenimente februarie 2009

6 februarie 2009

Petrică Vrăbioru la Biserica Limanuri Bune din Roma, 5-8 februarie
Iosif Ţon la Biserica Baptistă Română din Charlotte, 5-10 februarie
Instruire cu învăţătorii avansaţi, Buteni, 7, 14, 21, 28 februarie
Concert Decean la Cluj, 7 februarie
BER: Întâlnirea învăţătorilor de şcoală duminicală din judeţul Constanţa, Constanţa, 7 februarie
Adi Gliga în Italia, 8 februarie
Evanghelizare la Biserica Poarta Cerului din Timişoara, 8-14 februarie
Evanghelizare la Biserica Penticostală Nr. 1 din Dej, 8-15 februarie
Paul Negruţ la Hickory Romanian Baptist Church, 9 februarie
Turneu Continental în România (1), 12-15 februarie
Adi Gliga în biserici din România, 12-22 februarie
Turneu Continental în Republica Moldova, 16-20 februarie
Evanghelizare la Biserica Baptistă Maranata din Arad, 19, 20, 22 februarie
Turneu Continental în România (2), 21-28 februarie
Ziua Naţională de Rugăciune pentru România, 22 februarie
Seminar despre consiliere la Alba Iulia, 23-27 februarie
Conferinţa anuală a liderilor din bisericile baptiste din Banat, Lugoj, 23-27 februarie
Jessy Dixon în concert la Bucureşti, 27 februarie
Adunarea generală anuală a Comunităţii Baptiste Timişoara, 28 februarie

Biserica Penticostală Făclia din Baia Mare

30 ianuarie 2009

Primul serviciu divin va avea loc duminică, 1 februarie 2009, ora 10.00 la sala Milenium, Str. Vasile Lucaciu nr. 2 (fosta judecătorie).

www.pasi.ro

Reflecţia săptămînii – ianuarie (1)

6 ianuarie 2009

“Harul îţi dă minte, te învaţă. Legalismul îţi ia mintile, te leagă.” (Laurenţiu Balcan)

penticostalul.wordpress.com

confesional@ 11-12 / 2008

25 decembrie 2008

confesional@ 11-12 – septembrie-octombrie 2008 (25 de pagini), revistă electronică cu informaţii şi comentarii din şi pentru spaţiul confesional neo-protestant, a fost afişată pe site-ul de informaţii şi cultură evanghelică Confesionala:

http://confesionala.ro/confesionala.php

CUPRINS

3 poezii de Crăciun – Ionatan Piroşca
Mana de luni: Crăciunul şi starea de mulţumire – Robert J. Tamasy
Cazanul cu vorbe – Emi Pavel
Cer variabil, mai mult noros – Daniel Brânzei
NEGRU pe ALB – Despre rasism – Daniel Lucescu
Drumul acesta mă duce spre… unde? – Teofil Stanciu
Are Biserica Penticostală un loc în România şi în Iaşi? – Dănuţ Jemna
Egipteni şi canaaniţi – Cristi Jugariu
Conferinţa AMPRENTE 2008 – Impresii rotund rotunjite – Alin Cristea
Turul blogurilor – noiembrie 2008 – Alin Cristea
Dicţionar teologic (2)
Ghid al istoriei creştinismului (1)
Cărţi
Publicitate
Newslettere – Abonament gratuit

Evanghelici în Top 100 WP (21.12.2008)

21 decembrie 2008

21 decembrie 2008, 13.10

În paranteză: poziţia în Top ZeList (23.500 de bloguri româneşti)

Topul blogurilor

23. stiricrestine (1482)
24. clujulevanghelic (1006)
27. danutm (334)
53. romaniaevanghelica (1655)
55. ionatan.wordpress.com (685)
65. romoflorin.wordpress.com (764)
66. shalomshalom.wordpress.com (751)
95. penticostalul.wordpress.com (2145)
99. trezirespirituala.wordpress.com (1572)

Topul creşterilor

9. danlucescu.wordpress.com (4864)
46. enjoyinghomeschooling.wordpress.com (3079)
51. danharabula.wordpress.com (5473)
73. jurnalulflorentinei.wordpress.com (1880)
82. predici.wordpress.com (8697)

Topul postărilor

36. Mesaj de nasterea Domnului – Iosif Ton
43. Ceremonie de absolvire – Eastern University, St Davids, Pennsylvania
48. Delirious? canta live azi in Bucuresti!
56. Bunatatea Craciunului – Iosif Ton
75. Cristian Badilita despre Toader Paleologu, ministru al culturii si cultelor in Cabinetul Boc
80. Crăciunul – timp al rugăciunii
94. Revoluţia la 9 ani
96. Mitocani sau bădărani? That Is the Question!
97. Decembrie ‘89: peisaj cu tancuri şi garoafe

Din blogosfera evanghelică – decembrie (1)

20 decembrie 2008

Trei bloguri pe care mi-aş dori să le citesc mai des (în fiecare zi):

Blog.punctul.com – blog interesant, reflexiv, ludic
Moldovacrestina.net – blog pragmatic, concis, lucid
Vaisamar. wordpress.com – blog intelectual, elaborat, ductil

Blog.punctul.com

Citesc zilele trecute pe blogul lui Emi Pavel (acum cîţiva ani redactor-şef la RVE Bucureşti): “Acest articol n-ar fi existat dacă nu m-ar fi zgândărit Alin Cristea”.

Ţin să precizez că e vorba de zgîndărit în sens pozitiv – i-am propus lui Emi Pavel să scrie un articol despre alegerile din SUA pentru revista confesional@. A rezultat un articol postat în 2 episoade (9 şi 10 decembrie).

Cazanul cu vorbe

“Pentru evanghelici votul nu a fost uşor. Pentru cei care au dorit păstrarea unui standard moral, a fost imposibil de găsit candidatul care să dea siguranţă împlinirii şi realizării competitive a principiilor care au format o scară de valori moral-biblice. Din această cauză, nici unul din candiaţi nu a putut satisface confortabil principiile creştine. Şi atunci s-a mers la vot cu gândul de a alege ceva cât de cât bun, dar neconform standardului. Şi aici cred că evanghelicii au pierdut…pentru că s-au lăsat amestecaţi într-un compot de fructe în care s-a pus prea mult conservant iar reacţia chimică a rezultat într-un miros plăcut dar un gust amar. […]

În partea evanghelicilor are loc şi un alt fenomen important. O schimbare sau o predare de ştafetă la nivelul lidershipului…Falwell şi James Kennedy au murit, Pat Robertson, bătrân şi el, a dat temporar senzaţia de lider dar nu s-a impus niciodată, Dobson şi Colson sunt voci respectate dar puţini mai iau în considerare punctul lor de vedere… teleevangheliştii carismatici colorează atmosfera cu entuziasmul lor spiritual dar nu au destul greutate pentru a capta atenţia oamenilor care iubesc şi aleargă după un echilibru. Astfel, personaje precum Rick Warren cu modelul de success al unei biserici care vrea să rezolve problemele umanităţii, scos pe piaţa cărţii ca un mare autor – deşi şi el recunoaşte că sunt în SUA cărţi mai bune decât celebra ‘Viaţa Condusă de Scopuri’, care meritau promovate – este privit de toţi ca fiind o soluţie a unei noi abordări evanghelice faţă de provocările contemporaneităţii. Ideea sa de a-i aduce faţă în faţă în biserica sa pe cei doi candidaţi prezidenţiabili a punctat în favoarea desemnării sale ca următorul prim-evanghelic al SUA. Procuparea însă mai mult cu drepturile civile ale omului decât cu lucruri care ţin de veşnicia sufletului uman mi-au dat senzaţia că şi el se ocupă mai mult de efecte decât de cauză.”

Moldova Creştină

Blogul lui Vasile Filat, lansat în aprilie 2007 are o dinamică remarcabilă, mai ales prin subiectele variate abordate şi răspunsurile pragmatice pe care le dă unor chestiuni de interes general. 9 articole au peste 1.000 vizite, dintre care 3 au peste 2.000 de vizite.

Mi-a reţinut atenţia articolul Cum să răspunzi nebunilor, care porneşte de la textul din Proverbe 26:4-5:

Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu semeni şi tu cu el. – Răspunde însă nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înţelept.

Ei bine, sfatul lui Vasile Filat este… varianta a treia:

“Varianta a treia este cea mai grea, pentru că trebuie să dai un astfel de răspuns, încât să nu te asemeni cu nebunul şi în acelaşi timp nici el să nu se creadă înţelept acţionând mai departe cu răutate şi împrăştiind nebunia.”

Pentru dibuirea variantei a treia ne este dat exemplul lui Isus:

Isus S-a dus la Templu; şi, pe când învăţa pe norod, au venit la El preoţii cei mai de seamă şi bătrânii norodului, şi I-au zis: “Cu ce putere faci Tu lucrurile acestea, şi cine Ţi-a dat puterea aceasta?” Drept răspuns, Isus le-a zis: “Vă voi pune şi Eu o întrebare; şi dacă-Mi veţi răspunde la ea, vă voi spune şi Eu cu ce putere fac aceste lucruri. Botezul lui Ioan de unde venea? Din cer, sau de la oameni?” Dar ei vorbeau între ei şi ziceau: “Dacă vom răspunde: ‘Din cer’, ne va spune: ‘Atunci de ce nu l-aţi crezut?’ Şi dacă vom răspunde: ‘De la oameni’, ne temem de norod, pentru că toţi socotesc pe Ioan drept prooroc.” Atunci au răspuns lui Isus: “Nu ştim!” Şi El, la rândul Lui, le-a zis: “Nici Eu nu vă voi spune cu ce putere fac aceste lucruri.” (Matei 21:23-27)

Un alt articol interesant din luna decembrie este Ce spune Biblia despre sportul de performanţă?, în care Vasile Filat consideră că “sportul este o unealtă eficientă pentru a duce Evanghelia la oameni”:

“Eu sunt sportiv şi am folosit sportul de performanţă pentru a duce Evanghelia la oameni. Am fondat clubul de Taekwon-Do ‘Stolas Leukas’ unde mulţi băiaţi şi fete au cunoscut pe Domnul Isus şi viaţa veşnică prin studierea Sfintelor Scripturi şi astăzi ei duc mesajul Evangheliei în acelaşi fel în Moldova şi în alte ţări. Prin mila Domnului mi-a fost oferită posibilitatea să învăţ, să încurajez şi să ajut şi alţi sportivi de performanţă care astăzi folosesc sportul lor cum ar fi baschet, fotbal, box pentru a vesti Evanghelia. În vederea aceasta am început şi o facultate de Misiune prin Sport la Institutul de Studii Biblice Inductive din Moldova şi am publicat unele articole pe portalul http://www.moldovacrestina.net unul din ele fiind 10 principii de bază pentru succesul lucrării de evanghelizare şi ucenicie prin sport.”

Vaisamar

Blogul lui Emanuel Conţac, un tînăr penticostal care predă la Institutul Penticostal din Bucureşti (care a tradus pentru editura Humanitas cartea Surprins de bucurie de C.S. Lewis), are o droaie de articole consistente, cărora regret că nu apuc să le acord mai mult timp de lectură şi reflecţie.

Din al doilea episod Între imposibil şi posibil am reţinut, referitor la textul din Evrei 5:11-6:20, următoarele:

“De ce aud atât de des citat versetul cu ‘este imposibil’ şi atât de rar (de fapt, deloc), versetul cu ‘suntem convinşi de lucruri mai bune în ce vă priveşte’? De ce este atât de dezechilibrată folosirea acestui pasaj (numai pentru a-i ‘confirma’ pe oameni în imposibilitatea restaurării, dar nu şi pentru a-i ‘confirma’ în posibilitatea unui rod bogat)?

Autorul cărţii Evrei chiar asta face. Le readuce aminte destinatarilor că Dumnezeu cunoaşte (1) lucrarea lor pentru El, (2) dragostea de care au dovadă, (3) slujirea lor din trecut şi din prezent faţă de sfinţi.”

De asemenea, recomand scurtul articol, referitor la textul din 1 Timotei 4:7-8, intitulat Antrenament spiritual (3 decembrie):

Gymnasia (termen tradus de Cornilescu prin ‘deprindere’) înseamnă ‘exerciţiu fizic’ (la palestră, locul rezervat pentru asemenea activităţi). Grecii, mari căutători ai frumosului (fizic şi lăuntric), puneau preţ pe proporţionalitatea trupului şi deci pe gymnasia (antrenamentul fizic). Sf. Pavel nu contestă în mod absolut valoarea acesteia, ci o pune la locul cuvenit: gymnasia fizică are un folos mic, rezervat exclusiv vieţii de aici. În schimb, eusebeia (evlavia/pietatea/religiozitatea practică) are un folos dublu: atât pentru viaţa de aici cât şi pentru cea de dincolo. Pentru Apostol, eusebeia (evlavia) este echivalentul ‘antrenamentului spiritual’. Altfel spus, fitness-ul clasic nu prea are valoare în comparaţie cu ‘fitness-ul spiritual’ (care are în vedere atât viaţa de aici cât şi eternitatea).”

Evanghelici în campanie electorală

28 mai 2008

Am încercat să fac o listă cu evanghelicii care sînt în campanie electorală. Mai jos sînt cîteva informaţii, care ar putea fi completate (sau corectate).

ARAD

Dorel Popa, pastor baptist (Biserica Maranata), candidat independent (susţinut de PC) – pt. primar Arad
Daniel Negrea, penticostal, PDL – pt. consilier judeţean Arad

BIHOR

Radu Ţîrle, senator PNL, penticostal – pt. preşedinte Consiliu Judeţean
Florica Cherecheş, director executiv As. Integra România, baptistă (Biserica Emanuel), PNL – pt. consilier Oradea
Laurenţiu Păşcuţi, penticostal, PNL – pt. consilier judeţean

CARAŞ-SEVERIN

Vali Boşneag, deputat PNL, baptist – pt. primar Oţelu Roşu
Radomir Lali, baptist, PDL – pt. consilier Reşiţa
Lazăr Teodorescu, baptist, PDL – pt. consilier Caransebeş

CLUJ

Ioan Pop, baptist, PDL

HUNEDORA

Dani Răducan, primar Baru Mare, penticostal, PNL – pt. primar Baru Mare
Ioel Vereş, prodecan Facultatea de Mine Petroşani, baptist, PDL – pt. consilier judeţean
Iosif Blaga, baptist, PDL – Orăştie
Ovidiu Hada, penticostal, PNL – Hunedoara
Nicolae Petruse, baptist, PNTCD – pt. consilier Deva
Maxim Orăşan, baptist, PNCD – pt. consilier Deva

TIMIŞ

PD, Pt. primărie Jebel
Candidat independet – pt. primărie Lugoj
Ovidiu Moza, jurist, penticostal, PDL – pt. consilier judeţean
Mihăiţă Bojin, inginer, baptist, PDL – pt. consilier judeţean
Marius Cristinel Dugulescu, evanghelist, baptist. PDL – pt. consilier judeţean
Ion Chiforeanu, pastor, baptist, PDL – pt. consilier judeţean
Călin-Daniel Urs, avocat, penticostal, PDL – pt. consilier judeţean
Ovidiu Ciuhandu, economist, baptist, PDL – pt. consilier Timişoara
Romeo-Claudiu Bârlea, medic, penticostal, PDL – pt. consilier Timişoara
Cionca Cuşman, pastor, penticostal, PDL – pt. consilier Timişoara

www.pdltimis.ro

SUCEAVA

Daniel Drăgoi, penticostal – Suceava

Lansare de carte: Dicţionarul Noului Testament (Editura Casa Cărţii)

13 mai 2008

Miercuri, 14 mai, ora 17.00, Institutul Teologic Penticostal din Bucureşti (B-dul Uverturii nr. 210-220) găzduieşte o lansare de carte: Dicţionarul Noului Testament, apărut recent la Editura Casa Cărţii din Oradea. La lansare cărţile Editurii Casa Cărţii pot fi achiziţionate la preţuri cu 25-30% mai mici.

Dicţionarul Noului Testament – The IVP Dictionary of the New Testament, editor principal: Daniel G. Reid – reuneşte într-un singur volum (1246 pagini) 132 de articole, elaborate de 94 teologi evanghelici, apărute într-o colecţie de dicţionare publicate de InterVarsity Press începând cu 1992.

Conceput în primul rând pentru studenţi, acest dicţionar pune la dispoziţie, într-o formă mult mai accesibilă, cele mai importante articole din cele patru dicţionare InterVarsity Press, fiecare premiat cu Gold Medallion, premiu decernat anual de către Evangelical Christian Publishers Association:

Dictionary of Jesus and the Gospels
Dictionary of Paul and His Letters
Dictionary of the Later New Testament & Its Developments
Dictionary of the New Testament Background

Emil Bartoş: “O excelentă colecţie de articole teologice care reflectă fidel gândirea evanghelică contemporană. Toţi cei care iubesc Evanghelia lui Cristos vor găsi aici o nouă motivaţie de a propovădui-o celor care nu o cunosc. Decizia editurii Casa Cărţii de a oferi cititorului român această carte arată un discernămînt matur şi practic.”

John F. Tipei: “Rezultatele celor mai recente cercetări în domeniul teologiei biblice a Noului Testament şi al scrierilor părinţilor apostolici sînt prezentate într-un limbaj accesibil publicului larg. Dicţionarul Noului Testament este un instrument de cercetare care nu ar trebui să lipsească din biblioteca niciunui student în teologie sau a vreunui slujitor al Bisericii.”

Silviu Tatu: “Cititorul interesat şi studios va găsi în Dicţionarul Noului Testament o bogăţie de informaţie credibilă, actualizată şi compactă, vrednică de creditul savanţilor şi de aprecierea publicului larg, care îşi merită locul de onoare pe raftul oricărei biblioteci personale sau instituţionale.”

N.T. Wright (episcop de Durham): “Superb!”

Anthony Thiselton (Universitatea din Nottingham): “Excelent.”

Gordon D. Fee (Regent College): “Bine-venit – şi foarte necesar.”

Iată mai jos echipa redacţională pentru varianta în româneşte a prestigiosului dicţionar, pe care o prezint cu plăcere, cu atît mai mult cu cât am fost coleg de grupă cu cei doi traducători (teologie baptistă, Institutul Biblic Emanuel Oradea, promoţia 1999), precum şi cu Tibi Pop, unul dintre editorii de specialitate. De asemenea, am avut ocazia, în diferite situaţii, să-mi exprim aprecierea şi pentru alte persoane din echipă pe care le cunosc.

Coordonator proiect
Vasile Gabrian

Traducători
Lucian Ciupe
Timotei Manta

Editor coordonator
Fidelia Stroie

Editori de specialitate
Tiberiu Pop
Silviu Tatu

Tehnoredactare
Vasile Gabrian

Coperta
Adi Mihocaş

Colaboratori
Bianca Bedelean
Veronica Butuc-Mayer
Camelia Filip
Mirela Giosanu
Nelu Giosanu
Marius Koritar
Paulian Petric
Florentina Pop
Florica Sărăcuţ
Dana Strete
Simona Tămaş

Evanghelizare în penitenciare

29 aprilie 2008

600 de persoane (12 grupe a cîte 50) din penitenciarele din Aiud şi Arad au avut ocazia să asculte mesajul Evangheliei cu ocazia întîlnirilor iniţiate de Fundaţia Rescue. Au participat, împreună cu reprezentanţii Fundaţiei Rescue, un grup de elevi de la Liceul Teologic Baptist “Emanuel” din Cluj-Napoca şi un grup de 10 tineri din Biserica Penticostală Betel din Arad.

Rescue


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 118 other followers