Archive for 27 Aprilie 2008

Disidenţa religioasă

27 Aprilie 2008

“Cea mai radicală acţiune contestatară pornită din lumea evanghelicilor români a fost fără îndoială cea iniţiată de un grup de nouă baptişti – Pavel Nicolescu, Nicolae Traian Bogdan, Emerich Iuhasz, Ioan Brisc, Petru Cocârţeu, Ioan Moldovan, Nicolae Rădoi, Ludovic Osvath şi Dimitrie Ianculovici, care în aprilie 1978 au pus bazele Comitetului Creştin Român pentru Apărarea Libertăţii Religioase şi de Conştiinţă (ALRC). Comitetul a solicitat imediat aderarea la organizaţia elveţiană Christian Solidarity International (cu sediul la Zürich). Membrii săi au trimis autorităţilor superioare de stat şi conducerii Uniunii Baptiste o Declaraţie şi un apel intitulat Încetaţi prigoana. În declaraţie erau invocate Constituţia şi tratatele internaţionale semnate de România (Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, Actul final de la Helsinki pentru Securitate şi Cooperare în Europa). Scopul declarat al Comitetului era cuprins în şase puncte: „afirmarea valorilor morale şi spirituale ale religiei creştine; apărarea libertăţii religioase şi de conştiinţă; apărarea şi ajutorarea tuturor celor persecutaţi din cauza convingerilor religioase; promovarea legăturilor interconfesionale între creştinii din România şi cu cei din străinătate; informarea opiniei publice din România şi străinătate asupra persecuţiei religioase din România; analizarea fenomenului religios în contextul societăţii socialiste“.”

Fragmentul intitulat Disidenţa religioasă se găseşte la paginile 377-382 în Raportul Tismăneanu disponibil pe site-ul preşedinţiei române.

Anunțuri

Gândirea baptistă şi spiritul european

27 Aprilie 2008

Emil Bartoş: “O survolare atentă a mărturisirilor de credinţă baptiste arată că în nici una nu lipseşte articolul despre libertatea religioasă. Acesta afirmă că Dumnezeu este stăpânul conştiinţei, şi că El doreşte ca ea să fie eliberată de robia învăţăturilor umane contrare legii dreptăţii divine. Idealul baptist a rămas în principiu neschimbat: ‘O biserică liberă într-un stat liber’. Articolul prevede libertatea de conştiinţă, care, la rândul ei, implică libertatea religioasă. Ca să lămurim, baptiştii promovează nu uniformizare religioasă, ci libertatea religioasă. Practic, dacă ar fi să exemplificăm, ei nu cred că statul ar trebui să intervină în viaţa religioasă. Statul trebuie doar să asigure cadrul pentru drepturi egale şi diversitate religioasă.”

Întreg articolul: Revista Perspective – rubrica Eseuri

Monumentalitatea microistoriei

27 Aprilie 2008

657

(Idei în dialog, Nr. 9 (24), septembrie 2006)

Daniel Barbu: “Mişcarea evanghelică inaugurată în august 1875 în Bihor a căpătat imediat, purtată de figura legendară şi cu identitate etnică ambiguă a lui Mihály Kornya / Mihai Cornea, trăsăturile unei mişcări sociale nonconformiste, dacă nu de-a dreptul contestatare, fiind tratată ca atare de autorităţile publice: prefecţii, jandarmii, primarii şi preoţii bisericilor dominante au mobilizat toate instrumentele de constrîngere ale statului pentru a încerca să stăvilească fondarea a sute de biserici baptiste în comitatele dintre Tisa şi munţi. Prefecţii şi jandarmii unguri erau tot atît de îngrijoraţi de fenomen ca şi primarii şi preoţii români, de vreme ce istoria baptistă este, începînd din Anglia veacului al XVII-lea şi dincolo de contestarea ierarhiilor tradiţionale politice şi bisericeşti, purtătoarea unui ferment al modernităţii incompatibil cu identităţile organice de tip etnic: acolo unde sînt prezenţi, baptiştii rup legătura naturală dintre ordinea civilă şi cea individuală, insistînd asupra primatului absolut al libertăţii de conştiinţă în raport cu orice fel de asociere civilă, etnică ori religioasă predeterminată şi involuntară. Episcopia Aradului, patronînd nominal o populaţie dezafectată religios şi înclinată să-şi individualizeze comportamentele, descrisă indirect de Paul Vesa, nu s-a putut sustrage trezirii evanghelice. La începutul secolului al XX-lea, 2% dintre românii comitatului Arad erau creştini (re)botezaţi în bisericile baptiste, ceea ce înseamnă că fenomenul privea în termeni demografici aproximativ zece procente din populaţia românească, cu densităţi sporite pe Valea Crişului Alb, unde atinge familii ca Sida şi Slăv, înregistrate de părintele Vesa printre notabilităţile locale din cuprinsul Episcopiei (p. 277).

Cartea lui Paul Vesa [ Episcopia Aradului. Cultură. Mentalităţi – 1706-1918, Presa Universitară Clujeană, 2006, sub egida Institutului de Istorie Ecleziastică al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca], tocmai pentru că este compartimentată microistoric, nu evocă această mişcare plină de consecinţe pe durata lungă (după 1989, Aradul, ca şi alte oraşe din judeţ, vor avea primari baptişti). Metoda pusă în lucru implicit pregăteşte însă terenul pentru un tip de demers istoriografic în care atenţia la pluralitatea şi divergenţa traiectoriilor individuale şi la dinamica mişcărilor sociale poate deveni mai importantă şi mai fertilă conceptual decît tradiţionalul interes pentru istoria naţională indivizibilă şi marţială. Impecabilul duct ştiinţific al părintelui Vesa ne arată că parcursul istoric al unor destine periferice este tot atît de monumental ca şi marea istorie a ‘luptelor de veacuri’ purtate, comandate şi cîştigate de statele majore ale naţiunii.”

Despre evanghelicii din România

27 Aprilie 2008

Numărul creştinilor evanghelici din România este de 513.775 (luînd în considerare datele de la recensămîntul din 2002, fără adventişti), adică 2,37% din populaţia ţării.

La ora actuală există în România aproximativ 5.750 de biserici evanghelice. Faţă de anul 2000 numărul acestor biserici a crescut cu 700, adică anual s-au înfiinţat cîte 100 de biserici. (În perioada 1994-2000 au fost înfiinţate cel puţin 180 de biserici pe an.)

Nu există nici o biserică evanghelică în 21 oraşe din România (20 dintre acestea se află în sud-estul ţării) şi în 978 de comune.

Judeţul Arad are un procent de 10% evanghelici, judeţul Bihor 9,53% (471 de biserici).

La cerere, Asociaţia OCI oferă o hartă a judeţului care arată unde sînt biserici evanghelice şi listele cu oraşele, comunele şi satele din zonă fără biserici evanghelice. De asemenea OCI oferă un CD “2008 şi anii următori” cu toate aceste informaţii reactualizate.

www.oci.ro/Church_Planting/Reports/2008R.pps