Monumentalitatea microistoriei

657

(Idei în dialog, Nr. 9 (24), septembrie 2006)

Daniel Barbu: “Mişcarea evanghelică inaugurată în august 1875 în Bihor a căpătat imediat, purtată de figura legendară şi cu identitate etnică ambiguă a lui Mihály Kornya / Mihai Cornea, trăsăturile unei mişcări sociale nonconformiste, dacă nu de-a dreptul contestatare, fiind tratată ca atare de autorităţile publice: prefecţii, jandarmii, primarii şi preoţii bisericilor dominante au mobilizat toate instrumentele de constrîngere ale statului pentru a încerca să stăvilească fondarea a sute de biserici baptiste în comitatele dintre Tisa şi munţi. Prefecţii şi jandarmii unguri erau tot atît de îngrijoraţi de fenomen ca şi primarii şi preoţii români, de vreme ce istoria baptistă este, începînd din Anglia veacului al XVII-lea şi dincolo de contestarea ierarhiilor tradiţionale politice şi bisericeşti, purtătoarea unui ferment al modernităţii incompatibil cu identităţile organice de tip etnic: acolo unde sînt prezenţi, baptiştii rup legătura naturală dintre ordinea civilă şi cea individuală, insistînd asupra primatului absolut al libertăţii de conştiinţă în raport cu orice fel de asociere civilă, etnică ori religioasă predeterminată şi involuntară. Episcopia Aradului, patronînd nominal o populaţie dezafectată religios şi înclinată să-şi individualizeze comportamentele, descrisă indirect de Paul Vesa, nu s-a putut sustrage trezirii evanghelice. La începutul secolului al XX-lea, 2% dintre românii comitatului Arad erau creştini (re)botezaţi în bisericile baptiste, ceea ce înseamnă că fenomenul privea în termeni demografici aproximativ zece procente din populaţia românească, cu densităţi sporite pe Valea Crişului Alb, unde atinge familii ca Sida şi Slăv, înregistrate de părintele Vesa printre notabilităţile locale din cuprinsul Episcopiei (p. 277).

Cartea lui Paul Vesa [ Episcopia Aradului. Cultură. Mentalităţi – 1706-1918, Presa Universitară Clujeană, 2006, sub egida Institutului de Istorie Ecleziastică al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca], tocmai pentru că este compartimentată microistoric, nu evocă această mişcare plină de consecinţe pe durata lungă (după 1989, Aradul, ca şi alte oraşe din judeţ, vor avea primari baptişti). Metoda pusă în lucru implicit pregăteşte însă terenul pentru un tip de demers istoriografic în care atenţia la pluralitatea şi divergenţa traiectoriilor individuale şi la dinamica mişcărilor sociale poate deveni mai importantă şi mai fertilă conceptual decît tradiţionalul interes pentru istoria naţională indivizibilă şi marţială. Impecabilul duct ştiinţific al părintelui Vesa ne arată că parcursul istoric al unor destine periferice este tot atît de monumental ca şi marea istorie a ‘luptelor de veacuri’ purtate, comandate şi cîştigate de statele majore ale naţiunii.”

Un răspuns to “Monumentalitatea microistoriei”

  1. Alin Cristea Says:

    Reblogged this on Romania Evanghelica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: