Archive for 8 iunie 2008

Turul blogurilor (mai 2008): Isterii de primăvară

8 iunie 2008

În blogosfera evanghelică, luna mai a fost încadrată de două evenimente importante – Conferinţa Peniel (30 aprilie-1 mai) şi BucureştiFest (30 mai – 1 iunie) –, fiind o lună plină de evenimente şi comentarii (isterice) pe bloguri la adresa lor.

Conferinţa Peniel

Din punctul de vedere al Penticostalului, “Penielul a fost la un pas de a comite o eroare fantastică. Mai ales că ei i-au invitat pe aceştia doi [Traian Băsescu, Adriean Videanu] la Conferinţă. Mă bucur că li s-a refuzat invitaţia şi îmi asum riscul de a critica acţiunile unor prieteni, pentru că tendinţa evanghelicilor de a cocheta cu clasa politică începe să fie tot mai evidentă în ultima vreme. Voi ‘ara’ cu Penielul, pentru a condamna colaborarea tot mai accentuată a bisericilor evanghelice din România cu clasa politică.”

Acesta a fost un prim moment care a generat discuţii, de fapt adunîndu-se o colecţie de comentarii isterice (dar nu despre subiectul propus) care l-a obligat pe Laurenţiu Balcan să facă atenţionări în mai multe rînduri.

Radio Micul Samaritean

De la titluri ca “Radio Micul Samaritean va fi vândut Vocei Speranţei” (www.pasi.ro) şi “Radio Micul Samaritean – preluat de Biserica Adventistă?” (addsalu.wordpress.com, 13 mai) s-a ajuns RAPID la: “Radio Micul Samaritean a fost vândut adventiştilor” (stiricrestine.wordpress.com, 13 mai) şi “Micul Samaritean e adventist acum” (ambasadorul, 13 mai).

DAR… Într-un mesaj trimis pe lista de discuţii Roboam_visitors este menţionat faptul că Florin Pindic-Blaj, fondator şi presedintele al Radio Micul Samaritean, ar fi transmis un mesaj în direct din studioul RMS din Chişinău în care preciza că pînă în 17 mai nu fusese încă semnată preluarea postului RMS de către Radio Vocea Speranţei.

Atît Paşi cît şi addsalu, la fel ca şi Vox Vocis, indică articolul de pe site-ul Lucrători Români, articol care acum nu mai e disponibil: http://www.lucratori-romani.ro/stiri/radio-micul-samaritean-cumparat-de-biserica-adventista.html. Din cîte îmi aduc aminte, acolo au fost zeci de comentarii, unele isterice de-a binelea (parcă cineva spunea că Micul Samaritean încape pe mîna Satanei, ceea ce mă face să-mi aduc aminte de inflamatul articol recent din Evenimentul zilei despre Mitropolitul Nicolae Corneanu: O prostituată în Sfântul Sinod).

Dar sînt cîteva comentarii pe blogul revistei Paşi care ne poate da o idee despre isteria iscată de cazul Micul Samaritean:

– “De ce se ntampla aceasta? Pentru ca peste 500.000 de pocaiti declarati sunt insensibili, si nu pot dona macar 1 leu pe luna pentru Evanghelie sau macar sa faca o rugaciune pentru aceasta lucrare. Ne-am invatat sa primim de-a gata.”

Desigur, invocarea celor 500.000 este absolut inutilă. Fie măcar şi pentru faptul că sînt destule biserici evanghelice care susţin Radio Vocea Evangheliei. (Şi-apoi, de ce să dăm 1 leu pentru Micul Samaritean şi nu pentru Radio Vocea Evangheliei?)

– “adventistii au mai mult treaba cu stomacul si lumea asta decat cu Biblia si adevarurile ei!!! daca ar fi numai erezia cu iadul… dar mai sunt atatea… eu nu inteleg cum poate ignoranta (sau poate prostia?!) omeneasca sa infloreasca fara sa fie pedepsita: au anuntat revenirea lui Isus si nu s-a intamplat, cucoana Ellen White ii citata ca litera de evanghelie fara treaba insa cu Evanghelia…”

Pînă şi un mesaj al lui Cristi Ţepeş a apărut pe Internet, din care citez: “Daca lucrurile ramin asa cum sunt Micul Samaritean va ramine ca un monument al iesirii de sub binecuvintarea lui Dumnezeu. Cred insa ca merita sa devina si un motiv seros de meditatie pentru noi toti, mai ales in relatie cu etica misiunii crestine.”

Astfel de “monumente” evanghelicii tot “sculptează”…

Prohodul Pătrăţosului (21 mai)

Pătrăţosu a intrat, a doua oară, în silentio stampa. Deşi nu a mai postat nimic din 21 mai, şuvoiul de comentarii a continuat, mai ales la ultima postare Pătrăţosu a murit! …. 00, ajungînd la 175 de comentarii despre cele mai diverse subiecte (şi persoane). Printre comentarii şi unele de genul: “Chiar trebuie cenzurate unele comentarii, sunt de-a dreptul jalnice. Prin comentul meu de fapt fac apel la a nu permite o munca a ta de mai bine de un an să fie ponegrită cu asemenea replici total incompentente.”

Sau: “Dincolo de nodurile pe care ţi le-au găsit unii găunoşi, talentul tău şi postările tale ne-au îmbogăţit pe toţi. Ce drag mi-a fost să văd, să citesc, un pastor şi profesor baptist, atât de uman, natural, sincer, original, printre atâţia maimuţoi ‘spirituali’ cu fa’a, inima şi limbaj de lemn. Şi lui Dumnezeu, sunt convins, i-a fost drag. Acum suntem trişti, şi noi şi EL. Alţii se bucură, şarlatanii, şobolanii îmbrăcaţi în pene de porumbei, şleahta fariseilor de astăzi.” Tot în luna mai, Pătrăţosu a retras postarea Isus “loser” (din pricina căruia a primit comentarii virulente şi jigniri).

26 de studenţi de la Universitatea Emanuel protestează

Pe blogul Ambasadorul, care este al pastorului baptist Adi Condrea din Haţeg, a fost postată, în 31 mai, o scrisoare semnată de 26 de studenţi creştini după Evanghelie de la Universitatea Emanuel din Oradea, prin care îşi exprimau “dezacordul privind implicarea directă a cultului în Festivalul ‘BucureştiFest’ şi Festivalul Speranţei din Timişoara” (e vorba de Cultul Creştin după Evanghelie).

Pastorul baptist nu s-a mulţumit să posteze scrisoarea, ci a făcut cîteva comentarii, printre care şi: “Biserica Penticostală Elim din Timişoara s-a retras din acest eveniment.” (e vorba de Festivalul Speranţei), pe care pastoral baptist nu o poate demonstra. (În continuare, pe site-ul Bisericii Elim este banner care promovează Festivalul Speranţei.)

Comentariile care au apărut, atît pe blogul Ambasadorul, cît şi pe Braşovul Evanghelic (care a preluat postarea mea 26 de studenţi de la Universitatea Emanuel protestează de pe blogul România Evanghelică) nu au analizat chestiunile puse în discuţie, ci se încadrează în linia isteriilor de primăvară. După 30 de comentarii, administratorul blogului Braşovul Evanghelic a anunţat: “Pentru ca am observat ca nu se poate purta o discutie la subiect fara a jigni partenerii de dialog sistez comentariile la acest post. Ofer public scuze celor care au fost jigniti prin intermediul comentariilor precedente.”

Oricum ar fi privite aceste comentarii, dincolo de ele rămîne cel puţin o întrebare: De ce o scrisoare a unor (studenţi) creştini după Evanghelie către conducerea Cultului lor a apărut în public pe blogul unui pastor baptist?

La care mai adaug: De ce nu au făcut 26 de studenţi baptişti o astfel de scrisoare? Sau de ce nu fac 26 de pastori baptişti o astfel de scrisoare?

Unul dintre cei 26 de studenţi a postat următorul comentariu pe blogul Ambasadorul:

“- fratilor scrisoarea noastra nu va privea in mod direct pe voi baptistii. a fost scrisa de crestini dupa evangheli pentru uniunea lor, nu pentru voi. obiectivul a fost `spalarea rufelor in familie` nu discutii prostesti pe bloguri.
– asa cum am mai spus nu am fost motivati de scoala, sesiune sau altceva de genul acesta (daca tot vorbiti vorbit lucruri despre care sunteti bine informati si siguri, nu presupozitii)
– nu vrem sa fim responsabili pentru mizeriile care se impartasesc pe bloguri
– ne sustinem in continuare pozitia, in speranta ca cei in cauza isi vor da seama de greseala si se vor pocai de libertinism
– daca vreti sa vorbiti despre problemele din cadrul uniunii voastre, nu ne amestecati si pe noi, va rugam
– daca aveti un gand de impartasit faceti-o cu bun simt si responsabilitare
– ambasadorule, te rog sa imi itrimiti un e-mail pe adresa curenta in care sa specifici de unde ai `petitia` si cine ti-a dat aprobarea, sau consimtamantul sa o postezi pe blog”

Rezoluţia de la Arad

În 31 mai, pe blogul (intitulat pompos) Centrul de istorie şi apologetică, care este al lui Daniel Mitrofan, autorul controversatei cărţi Pigmei şi uriaşi, în cadrul postării Consfătuirea de la Arad, au fost prezentate două Rezoluţii, semnate de o parte din cei 42 de participanţi.

Primul lucru evident este faptul că nu avem la dispoziţie informaţii suficiente despre această întîlnire (şi despre motivaţiile organizării ei). Nu ştiu să fi apărut vreun comunicat oficial sau un e-mail (precum au fost anunţurile despre organizarea întîlnirii). Nu ştim, oficial sau neoficial, în spaţiul public, cum a fost atmosfera întîlnirii, care au fost luările de cuvînt semnificative, cînd s-au redactat rezoluţiile (dacă sînt două sau e vorba de două variante a uei rezoluţii), ce consecinţe, pentru mediul evanghelic, se aşteaptă participanţii să aibă o astfel de întîlnire.

De observat, desigur, ambiguitatea diverselor denumiri care se folosesc pentru întîlnirea de la Arad: conferinţă, consfătuire, analiza situației bisericilor baptiste din România în perioada comunistă.

Aşadar, nu consider că avem la dispoziţie (prea multe) “elemente obiective”. Cu atît mai mult cu cît cele două documente au apărut pe blogul lui Daniel Mitrofan, autorul controversatei carţi “Pigmei şi uriaşi”, pe care îl ştim, deja, prea zelos în a-şi apăra proiectul său dar şi în obsesiile lui faţă de anumite figuri publice din istoria baptiştilor români.

Iată cum îşi încheie Daniel Mitrofan scurta introducere la postarea celor două documente:

“Redau mai jos cele două rezoluții cu mențiunea că dintre cei de pe lista participanților frații Vereș T. și Bodor A. au fost de partea elucidării și rezolvării biblice a trecutului dar au fost nevoiți să plece înainte de a fi putut să semneze rezoluțiile, semnături care, în aprecierea mea, le-ar fi pus cu bucurie. Ceilalti care nu au semnat, nu au semnat.”

Am mari semne de îndoială faţă de modul “biblic” în care Teodor Vereş ar fi dispus să se confrunte cu trecutul, mai ales avînd experienţa confruntării mele cu Comunitatea baptistă din Oradea, pe cînd Teodor Vereş era vicepreşedinte cu pastorala (!).

De asemenea, am mari semne de îndoială că cei care nu au semnat nu ar vrea să se “elucideze” trecutul. Acest mod maniheist de gîndire e caracteristic lui Daniel Mitrofan (şi nu numai lui), discreditîndu-i proiectele de pînă acum (cartea şi blogul). Mai degrabă am putea intui că participanţii s-au diferenţiat în ceea ce priveşte modul de “elucidare” (şi, probabil, avînd în minte consecinţele unor astfel de “elucidări”).

Lucrurile s-au complicat acum şi mai mult o dată cu precizarea unui comentator de pe blogul Centrului…, care, vorbind cu Iosif Sărac, ar fi înţeles că majoritatea celor prezenţi ar fi vrut să semneze cele două rezoluţii dar pentru că au fost redactate destul de târziu mulţi nu au putut să-şi pună semnătura.

Aşadar, afirmaţia lui Daniel Mitrofan “care nu au semnat, nu au semnat” nu are, atunci, consistenţă.

O discuţie interesantă ar fi despre ce semnifică la români semnătura.

BucureştiFest 2008

După cum se poate vedea, din scrisoarea celor 26 de studenţi (dar şi din comunicatul UEO), nici BucureştiFest nu a scăpat de o aşa-zisă critică “duhovnicească”. Şi Fest-ul ăsta a fost bătut la fund de “tătici grijulii” şi de “oiţe neprihănite”, precum au primit palme Conferinţa cu Josh McDowell şi viitorul Festival al Speranţei de la Timişoara.

Speranţa mea a fost că evanghelicii din România, care au trecut, în 2007, prin cel mai greu an din ultimii 18, vor avea trei ocazii de a conlucra în vederea reuşitei acestor trei mari evenimente. Pe de o parte, m-am bucurat să văd destui creştini care s-au implicat cu rîvnă şi care nu au trecut cu vederea criticile aduse. Pe de altă parte trebuie să recunosc că posibilităţile de segregare ale evanghelicilor români sînt foarte mari, deşi obiectivul evanghelicilor din România, o ţară majoritar ortodoxă, ar trebui să fie tocmai să reuşească să fie vizibili, ceea ce nu pare a fi posibil fără a avea o voce comună.

Uneori, tonul comun, pe destule bloguri evanghelice, este unul de ţîfnă şi de isterie.

Somnul raţiunii naşte monştri.