Turul blogurilor (mai 2008): Isterii de primăvară

În blogosfera evanghelică, luna mai a fost încadrată de două evenimente importante – Conferinţa Peniel (30 aprilie-1 mai) şi BucureştiFest (30 mai – 1 iunie) –, fiind o lună plină de evenimente şi comentarii (isterice) pe bloguri la adresa lor.

Conferinţa Peniel

Din punctul de vedere al Penticostalului, “Penielul a fost la un pas de a comite o eroare fantastică. Mai ales că ei i-au invitat pe aceştia doi [Traian Băsescu, Adriean Videanu] la Conferinţă. Mă bucur că li s-a refuzat invitaţia şi îmi asum riscul de a critica acţiunile unor prieteni, pentru că tendinţa evanghelicilor de a cocheta cu clasa politică începe să fie tot mai evidentă în ultima vreme. Voi ‘ara’ cu Penielul, pentru a condamna colaborarea tot mai accentuată a bisericilor evanghelice din România cu clasa politică.”

Acesta a fost un prim moment care a generat discuţii, de fapt adunîndu-se o colecţie de comentarii isterice (dar nu despre subiectul propus) care l-a obligat pe Laurenţiu Balcan să facă atenţionări în mai multe rînduri.

Radio Micul Samaritean

De la titluri ca “Radio Micul Samaritean va fi vândut Vocei Speranţei” (www.pasi.ro) şi “Radio Micul Samaritean – preluat de Biserica Adventistă?” (addsalu.wordpress.com, 13 mai) s-a ajuns RAPID la: “Radio Micul Samaritean a fost vândut adventiştilor” (stiricrestine.wordpress.com, 13 mai) şi “Micul Samaritean e adventist acum” (ambasadorul, 13 mai).

DAR… Într-un mesaj trimis pe lista de discuţii Roboam_visitors este menţionat faptul că Florin Pindic-Blaj, fondator şi presedintele al Radio Micul Samaritean, ar fi transmis un mesaj în direct din studioul RMS din Chişinău în care preciza că pînă în 17 mai nu fusese încă semnată preluarea postului RMS de către Radio Vocea Speranţei.

Atît Paşi cît şi addsalu, la fel ca şi Vox Vocis, indică articolul de pe site-ul Lucrători Români, articol care acum nu mai e disponibil: http://www.lucratori-romani.ro/stiri/radio-micul-samaritean-cumparat-de-biserica-adventista.html. Din cîte îmi aduc aminte, acolo au fost zeci de comentarii, unele isterice de-a binelea (parcă cineva spunea că Micul Samaritean încape pe mîna Satanei, ceea ce mă face să-mi aduc aminte de inflamatul articol recent din Evenimentul zilei despre Mitropolitul Nicolae Corneanu: O prostituată în Sfântul Sinod).

Dar sînt cîteva comentarii pe blogul revistei Paşi care ne poate da o idee despre isteria iscată de cazul Micul Samaritean:

– “De ce se ntampla aceasta? Pentru ca peste 500.000 de pocaiti declarati sunt insensibili, si nu pot dona macar 1 leu pe luna pentru Evanghelie sau macar sa faca o rugaciune pentru aceasta lucrare. Ne-am invatat sa primim de-a gata.”

Desigur, invocarea celor 500.000 este absolut inutilă. Fie măcar şi pentru faptul că sînt destule biserici evanghelice care susţin Radio Vocea Evangheliei. (Şi-apoi, de ce să dăm 1 leu pentru Micul Samaritean şi nu pentru Radio Vocea Evangheliei?)

– “adventistii au mai mult treaba cu stomacul si lumea asta decat cu Biblia si adevarurile ei!!! daca ar fi numai erezia cu iadul… dar mai sunt atatea… eu nu inteleg cum poate ignoranta (sau poate prostia?!) omeneasca sa infloreasca fara sa fie pedepsita: au anuntat revenirea lui Isus si nu s-a intamplat, cucoana Ellen White ii citata ca litera de evanghelie fara treaba insa cu Evanghelia…”

Pînă şi un mesaj al lui Cristi Ţepeş a apărut pe Internet, din care citez: “Daca lucrurile ramin asa cum sunt Micul Samaritean va ramine ca un monument al iesirii de sub binecuvintarea lui Dumnezeu. Cred insa ca merita sa devina si un motiv seros de meditatie pentru noi toti, mai ales in relatie cu etica misiunii crestine.”

Astfel de “monumente” evanghelicii tot “sculptează”…

Prohodul Pătrăţosului (21 mai)

Pătrăţosu a intrat, a doua oară, în silentio stampa. Deşi nu a mai postat nimic din 21 mai, şuvoiul de comentarii a continuat, mai ales la ultima postare Pătrăţosu a murit! …. 00, ajungînd la 175 de comentarii despre cele mai diverse subiecte (şi persoane). Printre comentarii şi unele de genul: “Chiar trebuie cenzurate unele comentarii, sunt de-a dreptul jalnice. Prin comentul meu de fapt fac apel la a nu permite o munca a ta de mai bine de un an să fie ponegrită cu asemenea replici total incompentente.”

Sau: “Dincolo de nodurile pe care ţi le-au găsit unii găunoşi, talentul tău şi postările tale ne-au îmbogăţit pe toţi. Ce drag mi-a fost să văd, să citesc, un pastor şi profesor baptist, atât de uman, natural, sincer, original, printre atâţia maimuţoi ‘spirituali’ cu fa’a, inima şi limbaj de lemn. Şi lui Dumnezeu, sunt convins, i-a fost drag. Acum suntem trişti, şi noi şi EL. Alţii se bucură, şarlatanii, şobolanii îmbrăcaţi în pene de porumbei, şleahta fariseilor de astăzi.” Tot în luna mai, Pătrăţosu a retras postarea Isus “loser” (din pricina căruia a primit comentarii virulente şi jigniri).

26 de studenţi de la Universitatea Emanuel protestează

Pe blogul Ambasadorul, care este al pastorului baptist Adi Condrea din Haţeg, a fost postată, în 31 mai, o scrisoare semnată de 26 de studenţi creştini după Evanghelie de la Universitatea Emanuel din Oradea, prin care îşi exprimau “dezacordul privind implicarea directă a cultului în Festivalul ‘BucureştiFest’ şi Festivalul Speranţei din Timişoara” (e vorba de Cultul Creştin după Evanghelie).

Pastorul baptist nu s-a mulţumit să posteze scrisoarea, ci a făcut cîteva comentarii, printre care şi: “Biserica Penticostală Elim din Timişoara s-a retras din acest eveniment.” (e vorba de Festivalul Speranţei), pe care pastoral baptist nu o poate demonstra. (În continuare, pe site-ul Bisericii Elim este banner care promovează Festivalul Speranţei.)

Comentariile care au apărut, atît pe blogul Ambasadorul, cît şi pe Braşovul Evanghelic (care a preluat postarea mea 26 de studenţi de la Universitatea Emanuel protestează de pe blogul România Evanghelică) nu au analizat chestiunile puse în discuţie, ci se încadrează în linia isteriilor de primăvară. După 30 de comentarii, administratorul blogului Braşovul Evanghelic a anunţat: “Pentru ca am observat ca nu se poate purta o discutie la subiect fara a jigni partenerii de dialog sistez comentariile la acest post. Ofer public scuze celor care au fost jigniti prin intermediul comentariilor precedente.”

Oricum ar fi privite aceste comentarii, dincolo de ele rămîne cel puţin o întrebare: De ce o scrisoare a unor (studenţi) creştini după Evanghelie către conducerea Cultului lor a apărut în public pe blogul unui pastor baptist?

La care mai adaug: De ce nu au făcut 26 de studenţi baptişti o astfel de scrisoare? Sau de ce nu fac 26 de pastori baptişti o astfel de scrisoare?

Unul dintre cei 26 de studenţi a postat următorul comentariu pe blogul Ambasadorul:

“- fratilor scrisoarea noastra nu va privea in mod direct pe voi baptistii. a fost scrisa de crestini dupa evangheli pentru uniunea lor, nu pentru voi. obiectivul a fost `spalarea rufelor in familie` nu discutii prostesti pe bloguri.
– asa cum am mai spus nu am fost motivati de scoala, sesiune sau altceva de genul acesta (daca tot vorbiti vorbit lucruri despre care sunteti bine informati si siguri, nu presupozitii)
– nu vrem sa fim responsabili pentru mizeriile care se impartasesc pe bloguri
– ne sustinem in continuare pozitia, in speranta ca cei in cauza isi vor da seama de greseala si se vor pocai de libertinism
– daca vreti sa vorbiti despre problemele din cadrul uniunii voastre, nu ne amestecati si pe noi, va rugam
– daca aveti un gand de impartasit faceti-o cu bun simt si responsabilitare
– ambasadorule, te rog sa imi itrimiti un e-mail pe adresa curenta in care sa specifici de unde ai `petitia` si cine ti-a dat aprobarea, sau consimtamantul sa o postezi pe blog”

Rezoluţia de la Arad

În 31 mai, pe blogul (intitulat pompos) Centrul de istorie şi apologetică, care este al lui Daniel Mitrofan, autorul controversatei cărţi Pigmei şi uriaşi, în cadrul postării Consfătuirea de la Arad, au fost prezentate două Rezoluţii, semnate de o parte din cei 42 de participanţi.

Primul lucru evident este faptul că nu avem la dispoziţie informaţii suficiente despre această întîlnire (şi despre motivaţiile organizării ei). Nu ştiu să fi apărut vreun comunicat oficial sau un e-mail (precum au fost anunţurile despre organizarea întîlnirii). Nu ştim, oficial sau neoficial, în spaţiul public, cum a fost atmosfera întîlnirii, care au fost luările de cuvînt semnificative, cînd s-au redactat rezoluţiile (dacă sînt două sau e vorba de două variante a uei rezoluţii), ce consecinţe, pentru mediul evanghelic, se aşteaptă participanţii să aibă o astfel de întîlnire.

De observat, desigur, ambiguitatea diverselor denumiri care se folosesc pentru întîlnirea de la Arad: conferinţă, consfătuire, analiza situației bisericilor baptiste din România în perioada comunistă.

Aşadar, nu consider că avem la dispoziţie (prea multe) “elemente obiective”. Cu atît mai mult cu cît cele două documente au apărut pe blogul lui Daniel Mitrofan, autorul controversatei carţi “Pigmei şi uriaşi”, pe care îl ştim, deja, prea zelos în a-şi apăra proiectul său dar şi în obsesiile lui faţă de anumite figuri publice din istoria baptiştilor români.

Iată cum îşi încheie Daniel Mitrofan scurta introducere la postarea celor două documente:

“Redau mai jos cele două rezoluții cu mențiunea că dintre cei de pe lista participanților frații Vereș T. și Bodor A. au fost de partea elucidării și rezolvării biblice a trecutului dar au fost nevoiți să plece înainte de a fi putut să semneze rezoluțiile, semnături care, în aprecierea mea, le-ar fi pus cu bucurie. Ceilalti care nu au semnat, nu au semnat.”

Am mari semne de îndoială faţă de modul “biblic” în care Teodor Vereş ar fi dispus să se confrunte cu trecutul, mai ales avînd experienţa confruntării mele cu Comunitatea baptistă din Oradea, pe cînd Teodor Vereş era vicepreşedinte cu pastorala (!).

De asemenea, am mari semne de îndoială că cei care nu au semnat nu ar vrea să se “elucideze” trecutul. Acest mod maniheist de gîndire e caracteristic lui Daniel Mitrofan (şi nu numai lui), discreditîndu-i proiectele de pînă acum (cartea şi blogul). Mai degrabă am putea intui că participanţii s-au diferenţiat în ceea ce priveşte modul de “elucidare” (şi, probabil, avînd în minte consecinţele unor astfel de “elucidări”).

Lucrurile s-au complicat acum şi mai mult o dată cu precizarea unui comentator de pe blogul Centrului…, care, vorbind cu Iosif Sărac, ar fi înţeles că majoritatea celor prezenţi ar fi vrut să semneze cele două rezoluţii dar pentru că au fost redactate destul de târziu mulţi nu au putut să-şi pună semnătura.

Aşadar, afirmaţia lui Daniel Mitrofan “care nu au semnat, nu au semnat” nu are, atunci, consistenţă.

O discuţie interesantă ar fi despre ce semnifică la români semnătura.

BucureştiFest 2008

După cum se poate vedea, din scrisoarea celor 26 de studenţi (dar şi din comunicatul UEO), nici BucureştiFest nu a scăpat de o aşa-zisă critică “duhovnicească”. Şi Fest-ul ăsta a fost bătut la fund de “tătici grijulii” şi de “oiţe neprihănite”, precum au primit palme Conferinţa cu Josh McDowell şi viitorul Festival al Speranţei de la Timişoara.

Speranţa mea a fost că evanghelicii din România, care au trecut, în 2007, prin cel mai greu an din ultimii 18, vor avea trei ocazii de a conlucra în vederea reuşitei acestor trei mari evenimente. Pe de o parte, m-am bucurat să văd destui creştini care s-au implicat cu rîvnă şi care nu au trecut cu vederea criticile aduse. Pe de altă parte trebuie să recunosc că posibilităţile de segregare ale evanghelicilor români sînt foarte mari, deşi obiectivul evanghelicilor din România, o ţară majoritar ortodoxă, ar trebui să fie tocmai să reuşească să fie vizibili, ceea ce nu pare a fi posibil fără a avea o voce comună.

Uneori, tonul comun, pe destule bloguri evanghelice, este unul de ţîfnă şi de isterie.

Somnul raţiunii naşte monştri.

Reclame

5 răspunsuri to “Turul blogurilor (mai 2008): Isterii de primăvară”

  1. chaos_and_smiles Says:

    cu privire la BucurestiFest intreb ceea ce am intrebat si pe ambasadorul, blog unde NU MI~AU FOST POSTATE 2 COMENTARII…cum se comenteaza cifrele diferite oferite pe blogul ACP si Andrew Palau, ambele cifre fiind cifre oficiale oferite de directorul festivalului si cum isi permit studentii DIN ORADEA sa isi dea cu parerea in relativul manifest al lor despre RECLAMA LUMEASCA DIN BUCURESTI ?????

  2. Lamaie. Spicy and fragrant. » Traim in America! Says:

    […] TADAAA! […]

  3. addsalu Says:

    Imi dadusi batai de inima… Am vazut un link catre blogul meu si am citit titlul articolului… :-)
    Dupa ce am citit si restul m-am linistit… Nu de alta, dar eu unul incerc, cat pot, sa evit istericalele si pe cei care le emana… emit… debiteaza… :-)

  4. Alin Cristea Says:

    Trebuie să recunoaştem, şi eu şi tu şi mulţi alţii, că nu e destul să încercăm să evităm istericalele (şi pe cei care le emană). Facem parte dintr-o societate destul de isterică (unde colocvialul copleşeşte livrescul şi analiticul critic), iar pe deasupra mai avem şi complexul minorităţii religioase din care facem parte, aşadar nu e de mirare că ne pierdem şirul ideilor atunci cînd nu avem asigurat un spaţiu de dezbatere adecvat.

    Trebuie să şi reuşim, cumva, să reducem cantitatea de comentarii isterice care se tot adună, de vreun an, pe destule bloguri (după ce s-au adunat, alt an, pe unele liste de discuţii).

    Eu consider în continuare că responsabilitatea este a bloggerilor, dar problema nu e atît la postări, cît la comentariile la postări. De asemenea, în ceea ce mă priveşte, am luat decizia să răspund, pe alte bloguri, acelor comentarii evident deplasate şi, pe de altă parte, să propun comentarii consistente care să contrabalanseze comentariile imature şi incoerente.

    La fel cum cred că e mai important, decît să nu ne certăm, să ştim cum să ne împăcăm, tot la fel cred că, avînd în vedere circumstanţele în care ne găsim, bloggerii evanghelici nu prea putem evita polemicile (dizgraţioase), şi a învăţa, aşadar, să reacţionăm inteligent şi creativ devine important pentru următoarea fază (să-i spunem analitică).

    Iarna nu-i ca (primă)vara.

  5. Alin Cristea Says:

    chaos_and_smiles, ai scris:

    „cu privire la BucurestiFest intreb ceea ce am intrebat si pe ambasadorul, blog unde NU MI~AU FOST POSTATE 2 COMENTARII…cum se comenteaza cifrele diferite oferite pe blogul ACP si Andrew Palau, ambele cifre fiind cifre oficiale oferite de directorul festivalului si cum isi permit studentii DIN ORADEA sa isi dea cu parerea in relativul manifest al lor despre RECLAMA LUMEASCA DIN BUCURESTI ?????”

    Sînt, în acest scurt comentariu, cîteva chestiuni care merită abordate:

    – Prima chestiune este cea a comentariului neaprobat. Trebuie să acceptăm că fiecare blogger îşi stabileşte propriile sale reguli de (full) contact cu comentatorii. Eu, de exemplu, nu aprob comentariile care, pe lîngă că nici nu au legătură cu subiectul postării, nu conţin o minimă dinamică. Sau nu aprob pe cele care, deşi par să iniţieze polemică, sînt obraznice. Modul de evaluare a comentariilor este de obicei subiectiv, ţinînd de experienţa bloggerului pe Internet, motivaţiile cu care administrează blogul, miza polemicii şi, nu în ultimul rînd, seriozitatea cu care îşi înţelege vocaţia. Puţini bloggeri îşi înţeleg menirea în sensul vocaţiei. De obicei, bloggingul este privit ca o activitate secundară în raport cu site-urile, pentru a căror construcţie şi administrare se cheltuiesc importante resurse umane şi financiare. La rîndul lor, comentatorii îşi permit pe blog comentarii care nu li s-ar permite pe site-uri. Fiecare dintre ei are, desigur, o atitudine subiectivă cu care abordează discursul polemic. Iată, comentatorul Cornelia de pe blogul Ambasadorul ţi-a zis-o: „Draga Chaos, numele cu care te-ai prezentat, pentru mine, explica chintesenta mesajului tau!” Aşadar, ţi-a pocit numele în funcţie de intenţia răuvoitoare cu care se implică în polemică.

    – Ai indicat faptul că există cifre diferite pe blogul ACP şi Andrew Palau despre BucureştiFest. Astfel de chestiuni care trebuie verificate vor fi luate mai puţin în seamă de comentatori, întrucît necesită efort. Cu atît mai mult nu se vor discuta cifre şi parametri tehnici, dacă există în schimb posibilitatea exprimării unor opinii – ceea ce ar trebui să ne facă să ne gîndim la o anume inabilitate a spaţiului confesional evanghelic de a permite exprimarea opiniiilor, altfel comentatorii nu ar fi aşa de doritori să tooot comenteze pe bloguri. Pe de altă parte, înţelegem că biserica trebuie să practice disciplina eclesială, deci chestiunea aceasta a comentariilor care apar pe bloguri este una complexă, care trebuie abordată din mai multe puncte de vedere.

    – Ar fi imatur să considerăm că incidentul iscat de cei 26 studenţi ar trebui discutat doar în legătură cu Bucureşti sau Oradea. Este evident că există destul libertinaj în atitudinea generaţiei tinere (ŞI NU NUMAI) şi mai este evident că generaţia celor de 50 de ani nu face faţă provocărilor acestor tineri. Din nefericire, ESTE EVIDENT că nu se fac destule eforturi pentru reducerea distanţei dintre generaţii, şi nu mă refer la vîrstă, cît la circumstanţele diferite în care generaţiile s-au format. Dar, ca să fiu concret, revin la chestiunea: ar putea cei de la Oradea să-şi dea cu părerea despre reclama din Bucureşti? Răspunsul, în contextul globalizării informaţiei şi a „satului global”, este DA. Pot să-şi dea cu părerea şi despre ce se întîmplă la Los Angeles, DACĂ au suficiente informaţii. Aşadar, întrebarea nu este dacă cei dintr-o locaţie pot să-şi dea cu părerea despre ce se întîmplă într-o altă locaţie, ci dacă au destule informaţii despre fenomenul la care se referă.

    – Închei reluînd chestiunea comentariului neaprobat. Am păţit-o şi eu la Ambasadorul, şi cred că următoarea chestiune este de interes general şi implică dimensiunea etică: atunci cînd are loc un atac la persoană, ar trebui să i se ofere dreptul la replică (desigur, şi aici trebuie să observăm că dreptul la replică e folosit deseori ca armă ofensivă).

    Comentatorul Cornelia a făcut următorul comentariu pe blogul Ambasadorul:

    „Pentru Alin Cristea
    L-am cautat cu disperare pe Domnul Isus pe blogul A.C. si nu L-am gasit !
    Am gasit politica, Oscar,Istorie…alte activitati predominante, pretiozitate , chiar prin limbaj , care nu cadreaza cu absolventul unui seminar teologic! Am cautat si nu am gasit nimic din susurul Duhului Sfant! M-a durut lista celor aparati pe blogul Ambasador in contextul atacului la adresa fratelui Paul si a UEO! Fratele Paul nu are nevoie de aparare! Este prea frumoasa marturia crestina prin acest om si linia curata, biblica, pe care o urmeaza! Voi cauta sa stau cat mai departe de liberalism si sa ma rog ca Domnul sa aiba mila de cei pomeniti . A fost foarte important sa aflu, mai clar , cine sunt. Si inca un gand: Intotdeauna au fost si vor fi loviti Adevarul , lucrarea si martorii Lui, niciodata falsul nu ataca falsul! Voi reveni!”

    Iată dreptul meu la replică, care nu mi-a fost acceptat pe blogul Ambasadorul:

    Resping în totalitate afirmaţiile pe care le face comentatorul Cornelia despre mine (la o postare care era despre Festivaluri).

    Menţionează blogul A.C. – înţelegem că se referă la Alin Cristea, dar îi este greu să scrie încă cîteva litere. Precizez că blogul meu la care înţelegem că se referă nu se numeşte alincristea, ci rotundu. De fapt, am 10 bloguri lansate. E de ajuns să numesc cîteva dintre ele, ca să se înţeleagă tematica lor: bisericievanghelice, oradeaevanghelica, romaniaevanghelica, infocrestin, carticrestine etc. Dar şi dacă ar fi vorba doar de blogul rotundu, e evident că nu a căutat bine, ba, mai rău, deşi a văzut titluri de pagini care re referă la spaţiul confesional evanghelic (Bloguri evanghelice, Site-uri evanghelice, Cărţile evanghelicilor, Evanghelicii în Top WordPress), a ales să numească doar: politica, Oscar, Istorie. Mai rău, se erijează nu doar în CTC-ul uniformei lingvistice pe care ar trebui să o îmbrace absolventul unui seminar teologic (am absolvit Institutul Biblic Emanuel din Oradea, nu un seminar), ci şi în specialista degustătoare a susurului Duhului Sfânt! Unor astfel de persoane întotdeauna trebuie să li dea replica lui Pavel:

    “Dacă cineva crede că este ‘al lui Hristos’, să aibă în vedere că, după cum el este al lui Hristos, tot aşa sîntem şi noi.” (2 Cor. 10:7)

    Pentru afirmaţiile tendenţioase la adresa mea debitate de comentatorul Cornelia îl consider responsabil tot pe administratorul blogului, care îngăduie astfel de mesaje incoerente şi răuvoitoare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: