Liviu Olah (2)

Iosif Ţon: “Pentru cei ce n-au trăit minunea de la Oradea, trebuie să descriu cum predica Liviu Olah. Se ridica la amvon şi începea foarte simplu, ca o discuţie oarecare. Dar la câteva minute după acest început obişnuit se simţea ca un vuiet şi se simţea că a coborât acolo prezenţa şi puterea lui Dumnezeu. Lui Liviu i se schimba brusc vocea şi din clipa aceea vorbea cu o voce adâncă, profundă, pasionată. Lumea începea să plângă în hohote sub puterea prezenţei lui Dumnezeu. Nu mai auzeai ce spune omul, ci simţeai că eşti în prezenţa lui Dumnezeu şi că ai tu acolo o întâlnire cu Dumnezeu şi îţi vorbeşte direct Dumnezeu. Aşa ceva nu am mai văzut nicăieri şi la nici un alt predicator din lume.”

Dănuţ Mănăstireanu: “Se spunea pe atunci că acest om se roagă cel puţin patru ore pe zi, dar nu l-am auzit niciodată lăudându-se cu asta. El a fost, de asemenea, un slujitor smerit al lui Cristos, aşa cum nu prea mai vedem astăzi. Rareori am cunoscut un om care să vădească o asemenea putere dar şi intimitate cu Dumnezeu în rugăciune. Urmându-i exemplul, şi predicile motivatoare, biserica a fost împânzită de grupuri de adulţi, de tineri şi chiar de copii, care se adunau cu regularitate ca să se roage. Una dintre rugăciunile cele mai şocante pentru urechile celor crescuţi sub opresiunea comunistă era aceea în care Olah, şi după el alţii din biserică, se rugau pentru vremuri de libertate, în care Evanghelia să fie predicată pe stadioane în România. Deşi n-am fost niciodată un adept al evanghelizării de masă, mărturisesc că această rugăciune m-a cutremurat. Însăşi rostirea ei publică era un act de curaj pentru care cineva putea plăti foarte scump. Chiar dacă Olah n-a fost un activist în spaţiul libertăţilor religioase, ca Iosif Ţon, asta nu inseamna nicidecum că impactul lui a fost mai putin semnificativ în acest domeniu.”

Caius Obeadă: “Înţelegerea rugăciunii mi-a fost schimbată complet şi definitiv prin influenţa divină a trei mesageri: Liviu Olah, Marcu Nichifor şi Ştefan Dumitru. […] Exemplul bisericii din Oradea şi a chemării pe care fratele Olah o face, ajunge mai târziu să fie practicată în Constanţa la săptămâna de evanghelizare pe care fratele Ţon avea să o ţină cu câţiva ani mai târziu, prin 1978-79. Un grup de tineri, folosind exemplul lansat prin chemarea fratelui Olah, susţin în rugăciune continuă pe fratele Ţon în timpul săptămânii de evanghelizare. Aceşti tineri, ajung să prefere osteneala rugăciuni pe genunchi în faţa Dumnezeirii, în loc de a fi pe prima bancă, în a se bucura de mesajul şi binecuvântarea prezenţei fratelui Ţon.”

Nelu Oros: “De fiecare dată când începea să predice sau să ne înveţe, puterea Duhului Sfânt se făcea simţită în biserica nr. 2 de la Oradea, pentru că prezenţa Domnului era “acasă”. A fost un OM ca nimeni altul: sfânt. Ştiu un lucru însă: că Fr. Liviu nu ar fi de acord cu aceste cuvinte. Ştiţi de ce nu? Pentru că a fost un OM umil, şi a dat toată gloria Domnului…. Dar le scriu pentru cei care nu l-au cunoscut aşa de bine.”

Nicu Vandici: “Fratele Liviu Olah este un unicat în România (până acum) şi unic pentru mine şi soţia mea Aurora. Dintre toţi pastorii prin care Dumnezeu mi-a vorbit şi care mi-au influenţat viaţa, el este primul şi unic în felul lui: prin cunoaşterea Domnului şi a Cuvântului Lui, prin forţa spirituală transmisă la predicare şi prin puterea de convingere dată de Duhul Sfânt.”

Costel Cristea: “Un om care a văzut încă din vremea comuniştilor că în România vor avea loc schimbări mari şi a vorbit despre lucruri care nouă celorlalţi ni se păreau de necrezut. El s-a rugat şi a văzut prin ochii credinţei vremurile când Evanghelia va fi vestită la televizor, pe stadioane, în libertate. Un om care pentru familia noastră rămâne un exemplu în trăirea cu Dumnezeu.”

19 septembrie 1982

Publicitate