Archive for 29 iulie 2008

Evanghelici în Top 100 WordPress (29.07.2008)

29 iulie 2008

Reclame

Mana de luni – 28 iulie 2008

29 iulie 2008

Când eşti rănit de oamenii cu care lucrezi – Rick Warren

Când lucrezi cu oameni, sunt multe şanse ca ei sa te rănească. Clienţii vor abuza de statutul lor. Concurenţii vor spune minciuni despre tine. Asociaţii te vor trăda. Şefii nu te vor aprecia.

Uneori oamenii te rănesc în mod intenţionat, alteori fără intenţie. Durerea pe care o simţi este însă aceeaşi! Atunci când suntem răniţi, reacţia noastră tipică este să ne simţim jigniţi. Rănile provocate alimentează resentimente pe care în loc să le uităm, ni le reamintim din nou şi din nou. Această situaţie, în loc să ne facă să ne simţin mai bine, ne intensifică durerea. De fiecare dată când îţi aduci aminte de ea, durerea pare că este mai mare şi mai nedreaptă.

Biblia afirmă că resentimentele au un efect distructiv din trei motive:

Sunt iraţionale! Păstrarea resentimentelor nu va schimba nimic din trecut şi nu va corecta problema. Te va determina doar să acţionezi prosteşte. „Nebunul piere ucis de mânia lui, prostul moare ucis de aprinderea lui” (Iov 5:2).

Sunt nefolositoare! Resentimentele înotdeauna te rănesc pe tine mai mult decât pe cel care te-a ofensat. Tu te simţi mizerabil în timp ce ofensatorul nu este deloc afectat! „Oare pentru tine, care te sfâşii în mânia ta, s-ajungă pustiu pământul, şi să se strămute stâncile din locul lor?” (Iov 18:4).

Sunt nesănătoase! Doctorii spun că resentimentul este o emoţie nesănătoasă care îţi poate pur şi simplu otrăvi sistemul nervos. „Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericiriiAltul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire” (Iov 21:23-25).

Dacă cele de mai sus sunt adevărate, se pune următoarea întrebare: Cum ar trebui să ne comportăm când suntem răniţi?

1. ARATĂ CĂ AI FOST RĂNIT. Spune acest lucru unei persoane în care ai încredere. Şi spune-i lui Dumnezeu că te simţi rănit. Nu reprima durerea pe care o simţi – spune-o şi altora! Dacă îţi înghiţi mânia, stomacul tău va ţine cont de ea. “Dezvăluirea a ceea ce simţi este începutul vindecării.”

2. ELIBEREAZĂ-I PE CEI CARE TE-AU RĂNIT. Lasă-i să plece. Iartă-i, pentru a avea pace în mintea ta. Nu vei înceta să te simţi rănit decât atunci când i-ai iertat, indiferent dacă ei şi-au cerut iertare sau nu. Adu-ţi aminte cât de mult te-a iertat Dumnezeu pe tine şi lasă-L pe el să ţină evidenţa.

3. REFOCALIZEAZĂ-ŢI VIAŢA. Cât timp te vei focaliza pe cineva pe care-l urăşti – îi vei permite să te controleze. Când spui “Mă enervează atât de tare”, admiţi că acea persoană are control asupra emoţiilor tale. Nu încerca doar să rezişti în faţa resentimentelor; înlocuieşte-le cu alte gânduri. Adu-ţi aminte de acest adevăr simplu: în orice moment poţi avea doar un singur gând – şi eşti răspunzător pentru acel gând!

Întrebări pentru dezbatere/meditare

1. Când a fost ultima dată când ai avut o experienţă durerosă la locul unde munceşti? Cum ai reacţionat?

2. Ai păstrat vreodată resentimente faţă de o altă persoană? Poate că ai astfel de resentimente chiar acum. Ţi-a folosit acel resentiment sau s-a dovedit că a dăunat relaţiei cu acea persoană şi cu alţii?

3. Eşti de acord cu afirmaţia că resentimentele faţă de o persoană sau mai multe, pot avea un efect foarte dăunător asupra sănătăţii? De ce da sau de ce nu?

4. Care dintre sugestiile despre modul în care ar trebui să ne comportăm când suntem răniţi de alţii, crezi că este cea mai folositoare? Ce paşi ar trebui să faci pentru a învinge resentimentele şi acţiunea lor distructivă?

Dacă doreşti să citeşti şi alte pasaje din Biblie legate de acest subiect, caută la:

Proverbe 14:10
Isaia 38:15-17
Plângerile lui Ieremia 3:13-15
Romani 3:10-18;
Evrei 12:15
Iacov 3:13-18

MANA DE LUNI este tradusă în limba română cu acordul CBMC International – Christian Businessmen’s Connection şi se distribuie gratuit, la cerere, prin e-mail de asociaţia CBMC România. Tel/Fax 0257-259248, E-mail: cbmc@rdslink.ro Traducere şi adaptare de Ionel Sinaci.

Cele mai citite bloguri penticostale (2)

29 iulie 2008

Pastorul penticostal Laurenţiu Balcan a făcut un comentariu la postarea anterioară: Cele mai citite bloguri penticostale. Întrucît răspunsul meu a căpătat proporţii, am hotărît să îl transform într-o nouă postare, punînd mai întîi comentariul preopinentului meu, căruia îi mulţumesc pentru prilejul pe care mi l-a oferit de a face comentarii pe marginea unor chestiuni de interes public.

“Nu ma asteptam ca acest clasament sa fie pe prima pagina a “romaniei evanghelice”. Ma bucur…

Cateva precizari:

Penticostalul a fost lansat pe 20 Septembrie (09) 2007, nu pe 20 iulie (7) 2007 cum ai mentionat tu.

Sunt curios cum ai obtinut o medie de 133 vizite/zi la “zongu”. Are 4.141 de vizite in 8 luni de zile (cca 240 de zile). E drept ca nu a mai postat nimic din Decembrie, dar totusi, asa saracacios cu e el, este citit si la ora actuala. De ce nu a mai postat nimic? Pai postarea cu care si-a lansat blogul il atac dur pe unul din liderii penticostali. S-au facut presiuni asupra lui, si-a retras postarea, a spus ca o sa-si explice gestul, dar…bang…a disparut.

Tinand cont de precizarile tale si in special de raportarea vizitelor la media pe zi, cel mai citit blog penticostal nu e “penticostalui”, ci “stiri crestine”.

As fi vrut sa ofer un clasament mai “bogat”, cu bloguri penticostale ce au o activitate mai intensa si sunt “bloguri de top”, dar de unde sa le iau? Acestea au fost informatiile cu care am lucrat si singura concluzie pe care o pot trage deocamdata e ca penticostalii au o prezenta foarte scazuta in “blogosfera” romaneasca. De ce? Iata un subiect la care trebuie sa meditez.”

Laurenţiu,

Clasamentul e pe “prima pagină” pentru că e ultima postare aici… Următoarele 10-20 postări îl vor îngropa. Dar, cine ştie, poate va rămîne, totuşi, unul dintre cele mai citite postări.

Am corectat în text, după cum ai precizat: blogul Penticostalul a fost lansat pe 20 septembrie 2007 (nu 20 iulie).

Am refăcut şi calculul pentru a obţine media de vizite pe zi – am împărţit numărul de vizite la numărul zile:

36.504 : 374 = 117

Ai dreptate în ceea ce priveşte blogul zongu: am ţinut cont de numărul de zile cît a fost activ, nu de numărul de zile pînă în data monitorizării tale (27 iulie 2008).

Am refăcut calculul şi am corectat.

Aş mai fi vrut să iau în considerare şi numărul de postări pe fiecare dintre aceste bloguri, însă ar fi prea multă energie consumată cu număratul postărilor (fac o listă cu postările unui blog evanghelic atunci cînd ajunge la 100.000 de vizite, cum a fost, recent, cazul blogului lui Dănuţ Mănăstireanu)

Referitor la blogul Ştiri creştine, acesta are doar 3 luni, deci prefer, deocamdată, să acord credibilitate în primul rînd celor din 2007.

Îmi menţin, deci, varianta pe care am propus-o.

Nu am dorit să discut de ce nu a mai postat zongu. Dar dacă ai amintit de chestiunea protestului, voi face cu ocazia aceasta cîteva comentarii:

A lansa un protest nu e în sine o virtute. Cum se poate vedea în analiza Anul confesional 2007, spaţiul confesional evanghelic din România a cunoscut anul trecut o inflaţie de proteste (scrisori deschise, proteste publice pe bloguri, liste de discuţii etc.) prelungită anul acesta de un grup de tineri creştini după Evanghelie – 26 de studenţi de la Universitatea Emanuel protestează – şi de retragerea lui Paul Negruţ din comitetul de coordonare a Festivalului Speranţei.

Efectul pervers al acestei inflaţii de proteste este că discernem greu între protestele superficiale, conjuncturale şi cele autentice, necesare, cu care ar merita să ne solidarizăm.

Pe de altă parte, în general neo-protestanţii se definesc în contradicţie cu ceva, sînt mai degrabă în defensivă (ceea ce generează sindromuri inoportune, uneori isterice de-a binelea, iar fudulia e prezentă de prea multe ori).

De mai mulţi ani îmi exprim opinia că ar trebui să acţionăm, nu (doar) să reacţionăm. Şi într-o ţară majoritar ortodoxă, evanghelicii nu pot să aibă o voce care să se audă în societatea românească decît ÎMPREUNĂ. Din nefericire, sîntem în situaţia de a deplînge spiritul segregaţionist al evanghelicilor.

Nu avem de ce să fim încîntaţi că unele bloguri evanghelice se lansează cu un… protest. Sau, dacă nu se lansează cu un protest, atunci devin, în scurt timp, o tribună pentru strigăte de protest.

Protestul ar trebui să fie, eventual, DOAR un pretext pentru lansarea blogului, însă nu o piatră de moară care, din punct de vedere psihologic, afectiv, raţional, confesional şi social, să încetinească dinamica blogului sau să diminueze credibilitatea lui.

Nu este important doar ca blogurile evanghelice să atragă atenţia (cel puţin prin prezenţa în Top 100 WordPress – astăzi erau prezente în top Braşovul Evanghelic şi România Evanghelică) –, contează şi ce ofertă publică au, contează dacă sînt interesante (de ce nu fascinante, cum a fost Pătrăţosu?), curajoase, inteligente, creative, elegante, dinamice, pline de prospeţime, cu stil, mai mult sau mai puţin fiţoase. (“La noi, revistele fiţoase nu sînt serioase, iar cele serioase nu sînt destul de fiţoase”, scria un reputat critic de film, Alex. Leo Şerban, în 2003, despre revistele culturale din România.)

Cunosc cazul lui zongu, pe care l-am reţinut cel puţin pentru faptul că este primul caz pe care-l cunosc cînd biserica locală a făcut efortul să se relaţioneze la prezenţa pe Internet a unuia dintre enoriaşi (am mai citit doar despre cazul Pătrăţosului, dar acolo e vorba nu de implicarea bisericii locale, ci de soluţionarea unei scrisori de protest adresată conducerii Cultului Baptist).

“Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi veţi împlini astfel legea lui Hristos.” (Galateni 6:6)

Nu-mi aduc aminte să fi auzit pe cineva predicînd despre acest concept: “Legea lui Hristos” şi proclamînd această legătură directă cu “purtarea sarcinilor unii altora”.

Nu mi se pare a fi uşoară hermeneutica contextului biblic, avînd în vedere că la început e vorba de “căderea deodată în greşeală”, iar peste cîteva versete se menţionează:

“Fiecare să-şi cerceteze fapta lui, şi atunci va avea cu ce să se laude numai în ce-l priveşte pe el, şi nu cu privire la alţii; căci fiecare îşi va purta sarcina lui însuşi.”

Însă afirmaţia pe care am amintit-o prima oară e destul de clară (cu atît mai mult dacă o integrăm în concepţia creştină despre lume şi viaţă): avem nevoie de supraveghere şi trebuie să ne supraveghem, fiecare pe el şi unii pe alţii. Este vorba de o NEVOIE şi de o DATORIE duhovnicească. (să adăugăm şi faptul că presbiter înseamnă priveghetor sau supraveghetor).

Aşadar, bloggerii evanghelici (tineri sau maturi, enoriaşi sau pastori) trebuie să aibă parte de supraveghere. Desigur, nu de orice supraveghere şi nu oricum.

Pe de altă parte, libertatea de expresie nu are semnificaţie fără asumarea responsabilităţii. Merită să amintesc ŞI AICI formula ta, Laurenţiu, pe care am apreciat-o, pe blogul tău, în 16 iulie: “Aprobarea comentariilor e ‘călcâiul lui Ahile’ al bloggerilor evanghelici.”

În finalul comentariului tău pe blogul România Evanghelică tragi o concluzie: “Penticostalii au o prezenţă foarte scazută în ‘blogosfera’ românească.” Cum am încercat să arăt ceva mai sus, prezenţa în blogosferă sau pe Internet nu e un lucru bun în sine. Această prezenţă ar trebui evaluată într-un context mult mai larg.

Ba chiar aş zice că mă bucur, în prima fază, că evanghelicii compozitori îşi văd de compoziţii şi nu de bloguri şi comentarii, că păstorii îşi pregătesc cu credincioşie predicile săptămînale şi păstoresc comunităţile locale şi nu-şi pierd (prea mult) timp pe blogurile evanghelice (care sînt deja de ordinul sutelor), că cei care lucrează la posturile de radio creştine îşi pregătesc în continuare emisiunile şi nu sînt prea stingheriţi că nu sînt la zi cu ultimele bîrfe de pe blogurile evanghelice etc.

Aici apare în discuţie chestiunea importantă a vocaţiei, care ar putea să contrabalanseze chestiunea modernistă a progresului (cu orice preţ) şi a ceea ce este, neapărat, modern.

În următoarea fază, însă, mă mir că încă compozitorii evanghelici nu folosesc eficient Internetul, respectiv blogosfera evanghelică, ca spaţiu de exprimare şi informaţie.

Săptămîna trecută am fost plecat la o înmormîntare şi, la întîlnirea rudelor (şi prietenilor, printre care m-am numărat şi eu) de după funeralii, am avut ocazia să aflu numele unor evanghelici care au compus melodii pe care le cîntăm de ani de zile:

Eu sînt Calea, Adevărul şi Viaţa – Corin Neiconi
Căci iată că El a întocmit munţii – Corin Neiconi
Dacă este cineva în Hristos – Florin Iancu
Te-am găsit – Maria Corlan

La fel, mă înciudez că pastorii nu oferă, spre lectură, predicile lor, sau măcar o scurtă prezentare a predicii, sutelor şi miilor de cititori de pe Internet.

Şi de fiecare dată cînd mă întîlnesc cu cineva de la vreun radio creştin nu scap prilejul să-i amintesc că din fluxul imens de informaţii al unui radio pot beneficia, pe Internet, şi alţii, că doară, în general, materialele sînt scrise în Word. Doar trebuie găsite forme de propagare a informaţiilor şi a materialelor, fie pe blogul postului de radio, fie pe alte bloguri.

Revenind la “prezenţa foarte scăzută” a penticostalilor în blogosferă, aş înclina să nu fiu de acord cu această concluzie. Depinde cu ce comparăm.

În primul rînd, aş spune că, după cum prezenţa Pătrăţosului în fruntea Topului 100 WordPress pentru mai bine de jumătate de an a contat enorm pentru vizibilitatea evanghelicilor în blogosfera romînească, tot aşa cele 7 bloguri pe care le-am menţionat eu constituie o bună prezenţă a penticostalilor în blogosfera românească.

Acum un an prezentam o listă de 8 bloguri evanghelice, cineva reacţionînd pe o listă de discuţii spunînd că mai sînt cel puţin 2 bloguri. Apoi am început să caut alte bloguri evanghelice şi să le indexez, prezentînd în scurt timp o listă cu 60 de bloguri. Iată că după un an lista a ajuns la peste 350 de bloguri evanghelice. Ce vreau să spun este că trebuie să le descoperim. Ele există dar trebuie luate în considerare. Dar este evident că, din varii motive, unele trebuie luate în consdierare mai mult decît altele.

Cum aminteam cu altă ocazie, dacă vrem să ne facem o impresie despre prezenţa penticostalilor pe Internet, atunci trebuie să avem şi o privire de ansamblu despre site-urile iniţiate şi administrate de penticostali.

Acum 2 ani, în eseul Revistele electronice. Functii si disfunctionalitati (Jurnalismul evanghelic pe Internet), făceam următoarele menţiuni:

“Adventiştii sînt cei mai prezenţi în spaţiul virtual. Au site-uri 60 de biserici baptiste, 50 penticostale, 40 adventiste, creştinii după Evanghelie sînt mai puţin prezenţi pe Internet. Iniţiativele individuale şi, bineînţeles, ale organizaţiilor, sînt mult mai numeroase decît proiectele web ale bisericilor (Prietenii stiu de ce!).”

Deci, dacă comparăm prezenţa penticostalilor pe Internet (sau în blogosferă) cu alte denominaţiuni neo-protestante, se poate observa că nu sînt nicidecum pe ultimul loc, astfel ca să primească eticheta de “prezenţă foarte scăzută”. Şi să nu uităm că de cînd făceam aceste menţiuni au trecut 2 ani în care evanghelicii şi-au sporit, cu dezinvoltură, activitatea pe Internet.