Cele mai citite bloguri penticostale (2)

Pastorul penticostal Laurenţiu Balcan a făcut un comentariu la postarea anterioară: Cele mai citite bloguri penticostale. Întrucît răspunsul meu a căpătat proporţii, am hotărît să îl transform într-o nouă postare, punînd mai întîi comentariul preopinentului meu, căruia îi mulţumesc pentru prilejul pe care mi l-a oferit de a face comentarii pe marginea unor chestiuni de interes public.

“Nu ma asteptam ca acest clasament sa fie pe prima pagina a “romaniei evanghelice”. Ma bucur…

Cateva precizari:

Penticostalul a fost lansat pe 20 Septembrie (09) 2007, nu pe 20 iulie (7) 2007 cum ai mentionat tu.

Sunt curios cum ai obtinut o medie de 133 vizite/zi la “zongu”. Are 4.141 de vizite in 8 luni de zile (cca 240 de zile). E drept ca nu a mai postat nimic din Decembrie, dar totusi, asa saracacios cu e el, este citit si la ora actuala. De ce nu a mai postat nimic? Pai postarea cu care si-a lansat blogul il atac dur pe unul din liderii penticostali. S-au facut presiuni asupra lui, si-a retras postarea, a spus ca o sa-si explice gestul, dar…bang…a disparut.

Tinand cont de precizarile tale si in special de raportarea vizitelor la media pe zi, cel mai citit blog penticostal nu e “penticostalui”, ci “stiri crestine”.

As fi vrut sa ofer un clasament mai “bogat”, cu bloguri penticostale ce au o activitate mai intensa si sunt “bloguri de top”, dar de unde sa le iau? Acestea au fost informatiile cu care am lucrat si singura concluzie pe care o pot trage deocamdata e ca penticostalii au o prezenta foarte scazuta in “blogosfera” romaneasca. De ce? Iata un subiect la care trebuie sa meditez.”

Laurenţiu,

Clasamentul e pe “prima pagină” pentru că e ultima postare aici… Următoarele 10-20 postări îl vor îngropa. Dar, cine ştie, poate va rămîne, totuşi, unul dintre cele mai citite postări.

Am corectat în text, după cum ai precizat: blogul Penticostalul a fost lansat pe 20 septembrie 2007 (nu 20 iulie).

Am refăcut şi calculul pentru a obţine media de vizite pe zi – am împărţit numărul de vizite la numărul zile:

36.504 : 374 = 117

Ai dreptate în ceea ce priveşte blogul zongu: am ţinut cont de numărul de zile cît a fost activ, nu de numărul de zile pînă în data monitorizării tale (27 iulie 2008).

Am refăcut calculul şi am corectat.

Aş mai fi vrut să iau în considerare şi numărul de postări pe fiecare dintre aceste bloguri, însă ar fi prea multă energie consumată cu număratul postărilor (fac o listă cu postările unui blog evanghelic atunci cînd ajunge la 100.000 de vizite, cum a fost, recent, cazul blogului lui Dănuţ Mănăstireanu)

Referitor la blogul Ştiri creştine, acesta are doar 3 luni, deci prefer, deocamdată, să acord credibilitate în primul rînd celor din 2007.

Îmi menţin, deci, varianta pe care am propus-o.

Nu am dorit să discut de ce nu a mai postat zongu. Dar dacă ai amintit de chestiunea protestului, voi face cu ocazia aceasta cîteva comentarii:

A lansa un protest nu e în sine o virtute. Cum se poate vedea în analiza Anul confesional 2007, spaţiul confesional evanghelic din România a cunoscut anul trecut o inflaţie de proteste (scrisori deschise, proteste publice pe bloguri, liste de discuţii etc.) prelungită anul acesta de un grup de tineri creştini după Evanghelie – 26 de studenţi de la Universitatea Emanuel protestează – şi de retragerea lui Paul Negruţ din comitetul de coordonare a Festivalului Speranţei.

Efectul pervers al acestei inflaţii de proteste este că discernem greu între protestele superficiale, conjuncturale şi cele autentice, necesare, cu care ar merita să ne solidarizăm.

Pe de altă parte, în general neo-protestanţii se definesc în contradicţie cu ceva, sînt mai degrabă în defensivă (ceea ce generează sindromuri inoportune, uneori isterice de-a binelea, iar fudulia e prezentă de prea multe ori).

De mai mulţi ani îmi exprim opinia că ar trebui să acţionăm, nu (doar) să reacţionăm. Şi într-o ţară majoritar ortodoxă, evanghelicii nu pot să aibă o voce care să se audă în societatea românească decît ÎMPREUNĂ. Din nefericire, sîntem în situaţia de a deplînge spiritul segregaţionist al evanghelicilor.

Nu avem de ce să fim încîntaţi că unele bloguri evanghelice se lansează cu un… protest. Sau, dacă nu se lansează cu un protest, atunci devin, în scurt timp, o tribună pentru strigăte de protest.

Protestul ar trebui să fie, eventual, DOAR un pretext pentru lansarea blogului, însă nu o piatră de moară care, din punct de vedere psihologic, afectiv, raţional, confesional şi social, să încetinească dinamica blogului sau să diminueze credibilitatea lui.

Nu este important doar ca blogurile evanghelice să atragă atenţia (cel puţin prin prezenţa în Top 100 WordPress – astăzi erau prezente în top Braşovul Evanghelic şi România Evanghelică) –, contează şi ce ofertă publică au, contează dacă sînt interesante (de ce nu fascinante, cum a fost Pătrăţosu?), curajoase, inteligente, creative, elegante, dinamice, pline de prospeţime, cu stil, mai mult sau mai puţin fiţoase. (“La noi, revistele fiţoase nu sînt serioase, iar cele serioase nu sînt destul de fiţoase”, scria un reputat critic de film, Alex. Leo Şerban, în 2003, despre revistele culturale din România.)

Cunosc cazul lui zongu, pe care l-am reţinut cel puţin pentru faptul că este primul caz pe care-l cunosc cînd biserica locală a făcut efortul să se relaţioneze la prezenţa pe Internet a unuia dintre enoriaşi (am mai citit doar despre cazul Pătrăţosului, dar acolo e vorba nu de implicarea bisericii locale, ci de soluţionarea unei scrisori de protest adresată conducerii Cultului Baptist).

“Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi veţi împlini astfel legea lui Hristos.” (Galateni 6:6)

Nu-mi aduc aminte să fi auzit pe cineva predicînd despre acest concept: “Legea lui Hristos” şi proclamînd această legătură directă cu “purtarea sarcinilor unii altora”.

Nu mi se pare a fi uşoară hermeneutica contextului biblic, avînd în vedere că la început e vorba de “căderea deodată în greşeală”, iar peste cîteva versete se menţionează:

“Fiecare să-şi cerceteze fapta lui, şi atunci va avea cu ce să se laude numai în ce-l priveşte pe el, şi nu cu privire la alţii; căci fiecare îşi va purta sarcina lui însuşi.”

Însă afirmaţia pe care am amintit-o prima oară e destul de clară (cu atît mai mult dacă o integrăm în concepţia creştină despre lume şi viaţă): avem nevoie de supraveghere şi trebuie să ne supraveghem, fiecare pe el şi unii pe alţii. Este vorba de o NEVOIE şi de o DATORIE duhovnicească. (să adăugăm şi faptul că presbiter înseamnă priveghetor sau supraveghetor).

Aşadar, bloggerii evanghelici (tineri sau maturi, enoriaşi sau pastori) trebuie să aibă parte de supraveghere. Desigur, nu de orice supraveghere şi nu oricum.

Pe de altă parte, libertatea de expresie nu are semnificaţie fără asumarea responsabilităţii. Merită să amintesc ŞI AICI formula ta, Laurenţiu, pe care am apreciat-o, pe blogul tău, în 16 iulie: “Aprobarea comentariilor e ‘călcâiul lui Ahile’ al bloggerilor evanghelici.”

În finalul comentariului tău pe blogul România Evanghelică tragi o concluzie: “Penticostalii au o prezenţă foarte scazută în ‘blogosfera’ românească.” Cum am încercat să arăt ceva mai sus, prezenţa în blogosferă sau pe Internet nu e un lucru bun în sine. Această prezenţă ar trebui evaluată într-un context mult mai larg.

Ba chiar aş zice că mă bucur, în prima fază, că evanghelicii compozitori îşi văd de compoziţii şi nu de bloguri şi comentarii, că păstorii îşi pregătesc cu credincioşie predicile săptămînale şi păstoresc comunităţile locale şi nu-şi pierd (prea mult) timp pe blogurile evanghelice (care sînt deja de ordinul sutelor), că cei care lucrează la posturile de radio creştine îşi pregătesc în continuare emisiunile şi nu sînt prea stingheriţi că nu sînt la zi cu ultimele bîrfe de pe blogurile evanghelice etc.

Aici apare în discuţie chestiunea importantă a vocaţiei, care ar putea să contrabalanseze chestiunea modernistă a progresului (cu orice preţ) şi a ceea ce este, neapărat, modern.

În următoarea fază, însă, mă mir că încă compozitorii evanghelici nu folosesc eficient Internetul, respectiv blogosfera evanghelică, ca spaţiu de exprimare şi informaţie.

Săptămîna trecută am fost plecat la o înmormîntare şi, la întîlnirea rudelor (şi prietenilor, printre care m-am numărat şi eu) de după funeralii, am avut ocazia să aflu numele unor evanghelici care au compus melodii pe care le cîntăm de ani de zile:

Eu sînt Calea, Adevărul şi Viaţa – Corin Neiconi
Căci iată că El a întocmit munţii – Corin Neiconi
Dacă este cineva în Hristos – Florin Iancu
Te-am găsit – Maria Corlan

La fel, mă înciudez că pastorii nu oferă, spre lectură, predicile lor, sau măcar o scurtă prezentare a predicii, sutelor şi miilor de cititori de pe Internet.

Şi de fiecare dată cînd mă întîlnesc cu cineva de la vreun radio creştin nu scap prilejul să-i amintesc că din fluxul imens de informaţii al unui radio pot beneficia, pe Internet, şi alţii, că doară, în general, materialele sînt scrise în Word. Doar trebuie găsite forme de propagare a informaţiilor şi a materialelor, fie pe blogul postului de radio, fie pe alte bloguri.

Revenind la “prezenţa foarte scăzută” a penticostalilor în blogosferă, aş înclina să nu fiu de acord cu această concluzie. Depinde cu ce comparăm.

În primul rînd, aş spune că, după cum prezenţa Pătrăţosului în fruntea Topului 100 WordPress pentru mai bine de jumătate de an a contat enorm pentru vizibilitatea evanghelicilor în blogosfera romînească, tot aşa cele 7 bloguri pe care le-am menţionat eu constituie o bună prezenţă a penticostalilor în blogosfera românească.

Acum un an prezentam o listă de 8 bloguri evanghelice, cineva reacţionînd pe o listă de discuţii spunînd că mai sînt cel puţin 2 bloguri. Apoi am început să caut alte bloguri evanghelice şi să le indexez, prezentînd în scurt timp o listă cu 60 de bloguri. Iată că după un an lista a ajuns la peste 350 de bloguri evanghelice. Ce vreau să spun este că trebuie să le descoperim. Ele există dar trebuie luate în considerare. Dar este evident că, din varii motive, unele trebuie luate în consdierare mai mult decît altele.

Cum aminteam cu altă ocazie, dacă vrem să ne facem o impresie despre prezenţa penticostalilor pe Internet, atunci trebuie să avem şi o privire de ansamblu despre site-urile iniţiate şi administrate de penticostali.

Acum 2 ani, în eseul Revistele electronice. Functii si disfunctionalitati (Jurnalismul evanghelic pe Internet), făceam următoarele menţiuni:

“Adventiştii sînt cei mai prezenţi în spaţiul virtual. Au site-uri 60 de biserici baptiste, 50 penticostale, 40 adventiste, creştinii după Evanghelie sînt mai puţin prezenţi pe Internet. Iniţiativele individuale şi, bineînţeles, ale organizaţiilor, sînt mult mai numeroase decît proiectele web ale bisericilor (Prietenii stiu de ce!).”

Deci, dacă comparăm prezenţa penticostalilor pe Internet (sau în blogosferă) cu alte denominaţiuni neo-protestante, se poate observa că nu sînt nicidecum pe ultimul loc, astfel ca să primească eticheta de “prezenţă foarte scăzută”. Şi să nu uităm că de cînd făceam aceste menţiuni au trecut 2 ani în care evanghelicii şi-au sporit, cu dezinvoltură, activitatea pe Internet.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: