Archive for iulie 2008

Liviu Olah (4)

12 iulie 2008

După excelentul articol Amintiri cu Liviu Olah al lui Dănuţ Mănăstireanu, care foloseşte momentul sfîrşitului pămîntesc al renumitului pastor pentru o inspirată incursiune în anii ’70 ai baptiştilor români, iată că a apărut, în sfîrşit, un articol scurt şi relevant care îl prezintă, în cuvinte bine alese, pe Liviu Olah:

Octavian Baban: „Se duce, încet, generaţia părinţilor noştri, cei care acum sunt în a şaptea decadă a vieţii. Între ei, Liviu Olah a fost un evanghelist de excepţie, prin care Dumnezeu ne-a vorbit tuturor celor din România comunistă, în anii 70-80. Dacă Iosif Ţon era vocea teologiei evanghelice, cu studiile sale în străinătate, dacă Marcu Nichifor era vocea spiritualităţii evanghelice carismatice, ajunsă la noi din vremurile interbelice, Liviu Olah reprezenta o spiritualitate nouă, modernă, a credincioşilor baptişti din România. […] Liviu Olah a detronat limbajul de lemn (generat adesea de rutina amvonală şi de cea academică, în seminarii), într-un mod categoric, şi a adus o adiere proaspată de evanghelism actual, contemporan, la nivelul ascultătorilor. Ar fi bine ca mai mulţi predicatori contemporani să prindă spiritul libertăţii şi bucuriei, al voioşiei cu care predica Liviu Olah.”

În limba engleză am găsit pînă acum doar un loc în care Liviu Olah este prezentat, în cadrul unui articol, dintr-un buletin al comunităţii Tinshill Free Church, despre trezirea de la Oradea din anii ’70:

“For three years before the revival began in the 2nd Baptist church of Oradea in 1974 a small group of five pastors met on Mondays, for prayer. Josef Tson and Vasile Talos, both of whom stood courageously against the regime, were in this group. According to Vasile this prayer meeting explains all the amazing events that followed.

In the meantime Liviu Olah who had qualified as a lawyer before training as a pastor was called to be assistant pastor of the Second Baptist church in Oradea in 1974. (The Hungarian Baptist Church is the First in Oradea). Olah had been debarred from the pulpit and spent much time in prayer and fasting. When he began his ministry he preached powerfully on the Great Judgement and on the reality of eternal hell. The Church was in a very lethargic dispirited condition. There had been some distressing and scandalous incidents of drunken members.

Liviu Olah called for repentance. He began his sermons in a quiet tone. After about five minutes people were crying and under deep conviction of sin. They would call out for mercy. Those present spoke of ‘divine power floating in the air’. The whole church seemed to be in tears. Those deeply
burdened with sin came to the church. When they came to Christ they were filled with joy and would leave feeling that they were flying and not walking. Liviu preached evangelistic sermons clearly and powerfully. He did not confine his evangelistic preaching to Sunday services but preached at funerals and weddings when large numbers of unbelievers would be present.

By June 1974 over 100 converts had been baptised. In the next six months a further 249 were baptised. 149 were baptised in a single service.”

11 postări în Top 100 (11.07.2008)

11 iulie 2008

11 iulie 2008, 16.40

2. Amintiri cu Liviu Olah (Persona)
13. Liviu Olah a plecat la cele vesnice!
29. Festivalizarea e în toi
32. La mare
38. Protestul familiei Pop…
47. Băieţii sunt mai buni decât fetele
59. Intoarcerea romanilor din Spania. Poruca divina?
73. „Licence to kill”, sau ganduri despre avortul fetitei de 11 ani
80. Sa facem piata!
84. Zborul ciorilor la dreapta mult
92. Amintiri cu Liviu Olah (Timişoara Evanghelică)

Liviu Olah (3)

11 iulie 2008

„Bunicul meu, Gyuri, s-a pocăit la predica fratelui Liviu Olah. A fost unul dintre cei mai răi oameni, violent, fumător înrăit, beţiv. A stins ţigara înainte de a intra în Biserică şi apoi s-a pocăit. S-a lăsat de fumat instantaneu. Mama îmi spunea că aproape întotdeauna când predica plângea.” (Cristian Lucaci)

“Tatăl meu, care este pastor, s-a pocăit tot la o predică de-a fr. Olah… e din familie de pocăiţi dar ajunsese rău în lume (fuma, înjura, era într-o formaţie lumească unde cânta la chitară, nu mai mergea deloc la biserică) …şi îmi povestea cum s-a dus la biserică, a căutat un loc cât mai ascuns la balcon dar tot timpul predicii a simţit că fr. Olah îi vorbea parcă doar lui. În ziua aceea s-a pocăit şi Dumnezeu i-a schimbat radical viaţa.” (Paul)

“Trezirea de la Oradea ajunsese cunoscută în ţară. Credincioşii mergeau să se convingă personal. Unul dintre aceştia, mai cu tupeu, îi zice fr. Olah: ‘v-am ascultat predica şi n-am înţeles care este totuşi cauza trezirii din Oradea’. Olah făcu semn unei fetiţe să se apropie: ‘arată-i, te rog, fratelui, lista ta de rugăciune’. Mîndră, fetiţa scoase din buzunar lista… Astăzi lista de rugăciune e-o banalitate. Atunci era ‘high tech weapon’ în evanghelizare şi nu numai…” (Doru Radu)

Aceste mărturii au apărut sub formă de comentarii la postarea Fratele Olah avea şi … caracter din “şi lucruri bune” din 7 decembrie 2007 de pe blogul “La Pătrăţosu”.

Liviu Olah (2)

11 iulie 2008

Iosif Ţon: “Pentru cei ce n-au trăit minunea de la Oradea, trebuie să descriu cum predica Liviu Olah. Se ridica la amvon şi începea foarte simplu, ca o discuţie oarecare. Dar la câteva minute după acest început obişnuit se simţea ca un vuiet şi se simţea că a coborât acolo prezenţa şi puterea lui Dumnezeu. Lui Liviu i se schimba brusc vocea şi din clipa aceea vorbea cu o voce adâncă, profundă, pasionată. Lumea începea să plângă în hohote sub puterea prezenţei lui Dumnezeu. Nu mai auzeai ce spune omul, ci simţeai că eşti în prezenţa lui Dumnezeu şi că ai tu acolo o întâlnire cu Dumnezeu şi îţi vorbeşte direct Dumnezeu. Aşa ceva nu am mai văzut nicăieri şi la nici un alt predicator din lume.”

Dănuţ Mănăstireanu: “Se spunea pe atunci că acest om se roagă cel puţin patru ore pe zi, dar nu l-am auzit niciodată lăudându-se cu asta. El a fost, de asemenea, un slujitor smerit al lui Cristos, aşa cum nu prea mai vedem astăzi. Rareori am cunoscut un om care să vădească o asemenea putere dar şi intimitate cu Dumnezeu în rugăciune. Urmându-i exemplul, şi predicile motivatoare, biserica a fost împânzită de grupuri de adulţi, de tineri şi chiar de copii, care se adunau cu regularitate ca să se roage. Una dintre rugăciunile cele mai şocante pentru urechile celor crescuţi sub opresiunea comunistă era aceea în care Olah, şi după el alţii din biserică, se rugau pentru vremuri de libertate, în care Evanghelia să fie predicată pe stadioane în România. Deşi n-am fost niciodată un adept al evanghelizării de masă, mărturisesc că această rugăciune m-a cutremurat. Însăşi rostirea ei publică era un act de curaj pentru care cineva putea plăti foarte scump. Chiar dacă Olah n-a fost un activist în spaţiul libertăţilor religioase, ca Iosif Ţon, asta nu inseamna nicidecum că impactul lui a fost mai putin semnificativ în acest domeniu.”

Caius Obeadă: “Înţelegerea rugăciunii mi-a fost schimbată complet şi definitiv prin influenţa divină a trei mesageri: Liviu Olah, Marcu Nichifor şi Ştefan Dumitru. […] Exemplul bisericii din Oradea şi a chemării pe care fratele Olah o face, ajunge mai târziu să fie practicată în Constanţa la săptămâna de evanghelizare pe care fratele Ţon avea să o ţină cu câţiva ani mai târziu, prin 1978-79. Un grup de tineri, folosind exemplul lansat prin chemarea fratelui Olah, susţin în rugăciune continuă pe fratele Ţon în timpul săptămânii de evanghelizare. Aceşti tineri, ajung să prefere osteneala rugăciuni pe genunchi în faţa Dumnezeirii, în loc de a fi pe prima bancă, în a se bucura de mesajul şi binecuvântarea prezenţei fratelui Ţon.”

Nelu Oros: “De fiecare dată când începea să predice sau să ne înveţe, puterea Duhului Sfânt se făcea simţită în biserica nr. 2 de la Oradea, pentru că prezenţa Domnului era “acasă”. A fost un OM ca nimeni altul: sfânt. Ştiu un lucru însă: că Fr. Liviu nu ar fi de acord cu aceste cuvinte. Ştiţi de ce nu? Pentru că a fost un OM umil, şi a dat toată gloria Domnului…. Dar le scriu pentru cei care nu l-au cunoscut aşa de bine.”

Nicu Vandici: “Fratele Liviu Olah este un unicat în România (până acum) şi unic pentru mine şi soţia mea Aurora. Dintre toţi pastorii prin care Dumnezeu mi-a vorbit şi care mi-au influenţat viaţa, el este primul şi unic în felul lui: prin cunoaşterea Domnului şi a Cuvântului Lui, prin forţa spirituală transmisă la predicare şi prin puterea de convingere dată de Duhul Sfânt.”

Costel Cristea: “Un om care a văzut încă din vremea comuniştilor că în România vor avea loc schimbări mari şi a vorbit despre lucruri care nouă celorlalţi ni se păreau de necrezut. El s-a rugat şi a văzut prin ochii credinţei vremurile când Evanghelia va fi vestită la televizor, pe stadioane, în libertate. Un om care pentru familia noastră rămâne un exemplu în trăirea cu Dumnezeu.”

19 septembrie 1982

7 postări în Top 50 (09.07.2008)

9 iulie 2008

9 iulie 2008, 10.00

11. Amintiri cu Liviu Olah
14. Băieţii sunt mai buni decât fetele
16. Festivalul Speranţei
20. Liviu Olah
24. Omul Vineri
35. „Licence to kill”, sau ganduri despre avortul fetitei de 11 ani
48. Chagallnicii

Admitere 2008

9 iulie 2008

Institutul Teologic Baptist din Bucureşti
Rector: Vasile Talpoş
Înscriere: 11-20 iulie
Interviu eliminatoriu: 25 iulie
Examen cunoştinţe biblice: 26 iulie

Facultatea de Teologie Baptistă (Universitatea din Bucureşti)
Decan: Otniel Bunaciu
Înscriere: 14 – 20 iulie
Examene: 22 – 26 iulie

Institutul Teologic Penticostal Bucureşti
Ioan Tipei
Înscriere: 14 – 21 iulie
Interviu şi probă de comunicare în public: 22iulie
Probă scrisă cunoştinţe biblice: 23 iulie

Universitatea Biblică Bucureşti
Preşedinte: Ioan Ceuţă
Înscriere: septembrie
Examene: septembrie

Institutul Teologic Timotheus Bucureşti
Rector: Marcel Ghiţă
Înscriere: 15-25 septembrie
Examene: 26-27 septembrie

Universitatea Emanuel din Oradea
Rector: Paul Negruţ
Înscriere: 7-23 iulie 2008
Etapa I – eminitatorie: 17 iulie, 24 iulie
Etapa a II-a: 18 iulie, 25 iulie
Ghidul Admiterii (52 pagini)

Colegiul Biblic Est European Oradea
Rector: Lars Hornberg
Înscriere: pînă în 24 iulie
Interviu: 25 iulie
Pentru secţia Jurnalism Instruire Media: prezentarea unui proiect în oricare din domeniiile media – presă scrisă, internet, fotografie etc.br>
Pliant admitere 2008

12 bloguri în Top 100 (08.07.2008)

8 iulie 2008

8 iulie 2008, 18.00

4. romaniaevanghelica
18. ambasadorul
34. rotundu
42. stiricrestine
47. cllodvl
48. clujulevanghelic
81. addsalu
86. brasovulevanghelic
88. amintiricusfinti
89. danutm
96. simplulgand
99. trezirespirituala

Mana de luni – 7 iulie 2008

8 iulie 2008

Cea mai bună tranzacţie – Robert D. Foster

Probabil că nimic nu este mai emoţionant pentru un om de afaceri decât finalizarea unei tranzacţii. Fie că este vorba de vânzarea unei maşini, de semnarea unui contract de asigurare pentru o sumă substanţială sau de cumpărarea unei case. În fiecare caz, totul este să ajungi să pui stiloul şi să semnezi pe documentul care stabileşte condiţiile legale ale tranzacţiei.

Gândindu-te la afacerea sau la cariera ta profesională, care consideri că a fost cea mai mare tranzacţie în care ai fost implicat? Care a fost cea mai bună tranzacţie a ta, după încheierea căreia ai fredonat timp de mai multe ore, sau i-ai făcut pe oameni să se mire de zâmbetul care ţi-a rămas întipărit pe faţă?

Dumnezeu ne invită să luăm în considerare o tranzacţie, diferită de oricare alta pe care tu şi cu mine am fi putut-o experimenta vreodată în domeniul afacerilor, indiferent cât de mult succes am fi avut. Este o tranzacţie care pare imposibilă, la fel ca şi transformarea negrului în alb, sau schimbarea petelor unui leopard. Incredibila “tranzacţie” pe care Dumnezeu o are pregătită pentru fiecare dintre noi – în care toţi trebuie să ne angajăm în mod independent – este atât de uimitoare încât mintea cu greu o poate accepta. Dacă ar fi să cuprind întreaga Biblie într-o singură afirmaţie, aş folosi cuvintele apostolului Pavel scrise în Romani 3:24. Aceste cuvinte simple şi directe însumează ’’tranzacţia’’ pe care ne-o oferă Dumnezeu fiecăruia dintre noi:

”Sunt socotiţi neprihăniţi, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Cristos Isus.”

În limba greacă există un cuvânt special pentru acest concept al răscumpărării: agorazo. El înseamnă “a cumpăra de la piaţă.” Aceasta este exact ce a făcut Dumnezeu prin Fiul Său, Isus, care şi-a dat viaţa pe lemnul crucii, cu faţa spre piaţa Ierusalimului. El a plătit un preţ pe care noi nu l-am putea plăti, pentru a ne oferi o viaţă pe care altfel nu am putea-o avea.

Această răscumpărare – pe care eu o consider tranzacţia finală – a avut rezultate profunde şi pline de consecinţe. Iată doar câteva dintre faptele magnifice pe care Dumnezeu LE-A FĂCUT, LE FACE şi LE VA FACE pentru tine şi pentru mine:

Justificare: o schimbare fără plată, nemeritată a înfăţişării noastre înaintea lui Dumnezeu.
Regenerare: o schimbare a naturii noastre cu o natură primită de la Dumnezeu.
Pocăinţă: o schimbare a minţii nostre şi a ceea ce credem despre Dumnezeu.
Transformare: o schimbare a vieţii pentru Dumnezeu.
Adopţie: o schimbare a familiei în Dumnezeu.
Sfinţire: o schimbare a perspectivei către Dumnezeu.
Glorificare: o schimbare a locului de aici cu un loc împreună cu Dumnezeu.

Nu sună aceasta ca o extraordinară şi incredibilă tranzacţie? În 2 Corinteni 5:17, este scris “Căci, dacă este cineva în Cristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” Pentru mine, aceasta înseamnă în esenţă să acceptăm o ’’re-facere’’. Am întrebat mai devreme despre cea mai mare tranzacţie la care ai participat vreodată – te poţi gândi şi la una care a falimentat în mod jalnic şi pe care ai fi dorit să o fi putut relua? Toţi avem în viaţă lucruri pe care am dori să le facem din nou. Această tranzacţie eternă, pe care ne-o oferă Dumnezeu înseamnă în esenţă o viaţă nouă, o ocazie autentică de a reface lucrurile pe care am crezut că nu le vom putea schimba niciodată.

Gândeşte-te că fiecare dintre elementele acestei tranzacţii listate mai sus, este disponibil – trebuie doar cerut şi nu te costă nimic. Crezi că poate exista o “tranzacţie” mai bună?

MANA DE LUNI este tradusă în limba română cu acordul CBMC International – Christian Businessmen’s Connection şi se distribuie gratuit, la cerere, prin e-mail de asociaţia CBMC România. Tel/Fax 0257-259248, E-mail: cbmc@rdslink.ro Traducere şi adaptare de Ionel Sinaci.

11 postări în Top 100 (08.07.2008)

8 iulie 2008

8 iulie 2008, 12.45

16. Franklin Graham şi Festivalul Speranţei, test de evaluare a maturităţii evanghelicilor români

Articolul a fost scris de Mihai Ciucă pe Mersul vremurilor, think tank al evanghelicilor români.

“Având în vedere acceptarea unanimă a unui Billy Graham venit în România la invitaţia unui prelat ortodox să predice inclusiv în biserici ortodoxe, experienţa avută deja în evanghelizări de amploare în locuri publice, cu Luis Palau, cu Billy Graham prin satelit sau cele de la Sala Palatului din Bucureşti de-a lungul anilor, mă aşteptam ca evanghelicii români să adopte o poziţie matură şi responsabilă faţă de iniţiativa lui Franklin Graham şi a echipei sale. Este drept că unii au făcut-o şi merită toată aprecierea noastră, fiind sigur că rodul muncii lor va fi o răsplată binemeritată. Din păcate un segment destul de proeminent, atât prin reprezentare cât şi prin reprezentaţie, dă dovadă de un gică contra atât normal melagurilor balcanice, dar străin de spiritul Scripturii.”

21. Ecouri – Festivalul Sperantei Timisoara – poze

“In prima seara au fost peste 20.000 de oameni. In a doua seara 23.000 de oameni au venit pe stadion la program si peste 700 au venit in faţa, au stat de vorba cu consilierii nostri si au luat decizia de a-l urma pe Domnul Isus.” (Samy Tutac)

30. Zborul ciorilor la dreapta mult

“Monahul Savatie este un individ adorat de tot felul de pîrliţi nostalgici, un popă scăpat din mintea unui Kazantzakis, un lider peste toate cuiburile de ciori naţionaliste de pe ambele maluri ale Prutului, duhnind a legionarism, un popă de extremă dreaptă care a înţeles că internetul este cea mai ieftină şi eficientă cale de a aduna mulţimi de adoratori în jurul tău. Aici se aseamănă cu unii manipulatori evanghelici, avînd, ca şi ei, mai multe “plase” întinse, mai multe bloguri sau situri, de pe care să lanseze cuvioasele şi eroticele chemări la ascultare şi la inoculare.”

41. Fratele Liviu Olah a ajuns Acasă!

“Un om care pe vremea când nu aveai voie să mergi cu colindul pe străzi ne punea să ne rugăm pentru vremea când se va predica pe stadioane. Un predicator care a predicat pocăinţa pocăiţilor. Un om al rugăciunii. Smerit. Şi plin de Duhul Sfânt.”

53. 910.000 Euro, donati la un eveniment in Romania!

“In perioada 18 – 22 iunie, la Targu – Mures s-au desfasurat lucrarile Conventiei Asociatiei Adventiste pentru Suport si Initiativa (ASI) Europa, la care au participat delegati din Spania, Marea Britanie, Republica Ceha si Republica Slovaca, Ungaria, Olanda, Germania, Franta, Elvetia, Austria si, evident, Romania. […] suma totala colectata a fost de 910.000 Euro, din care 250.000 Euro pentru proiectele ASI Europa, iar restul de 660.000 Euro pentru proiectele ASI Romania.”

55. Intoarcerea la Evanghelii, de Martin Marty

„„Religia publică”, tema permanentă a publicaţiei Sightings, include şi tematica „teologiei publice”. Numărul din 12 iunie al revistei The Christian Century oferă o provocare pe tema aceasta din partea Episcopului anglican din Durham, N. T. Wright, care este în prezent unul dintre cei mai reputaţi specialişti în Noul Testament, atât prin ceea ce scrie cât şi prin ceea ce spune. Articolul prezintă un rezumat al discursului său rostit în luna noiembrie a anului trecut în faţa Societăţii pentru Literatura biblică. El vorbeşte şi scrie întotdeauna în mod foarte clar, astfel încât este greu să treci cu vederea ceea ce spune.”

56. Evanghelia vazuta

“Este melodia cu cea mai mare acuratetea teologica, pe care rar am auzit’o in versurile vre’unei cantari, este asa de completa in mesajul ei, si foarte interesant cum este prezentata. Un mod unic. Aceasta melodie mi-a dat’o sora mea: Gina, care locuieste departe undeva in Carolina de Sud. Ei ii place mult cum este prezentata aceasta melodie, precum si mesajul ei. Si lui frate’su de asemeni !!”

61. La multi ani iubita!

“Astazi este ziua de nastere a iubitei mele Giulia Daria. Implineste 1 an!”

75. Comunicarea cu sfinţii

“Tânjind după o întâlnire cu Iulia şi dorind să biruiască limitele impuse de moartea ei, Haşdeu s-a dedicat experimentelor spiritiste. În prologul faimoasei lui lucrări „Sic cogito” (Aşa gândesc eu”), el pretinde că toată cartea a fost scrisă sub dictare transcendentală directă, prin comunicare directă cu spiritul fiicei sale, la şase luni după moartea ei.”

83. Stiati ca?

În secolul al IV-lea d.C. femeile din lumea vestica purtau pantaloni adaptati dupa modelul persan? La acel moment în istorie pantalonii erau considerati nepotriviti pentru barbati!!! La un moment dat în timpul Evului Mediu femeile si-au schimbat pantalonii cu rochii, astfel aparând în vest moda diferentiata pe sexe.

88. Când Dumnezeu nu răspunde ? (1)

“Nu primim când nu mai avem aşteptări, când suntem dezinteresaţi şi plafonaţi spiritual. Nu mai cerem pentru că nu îl cunoaştem pe Dumnezeu şi nu are sens să cerem ceva de la cineva despre care nu ştim mare lucru şi că ne va da. Nu cerem datorită lipsei relaţiei permanente cu Domnul, când nu îl cunoaştem şi nu tânjim după prezenţa Lui.”

România Evanghelica – locul 3

8 iulie 2008

8 iulie 2008 – Blogul România Evanghelică e pe locul 3, după blogul lui Adrian Năstase.

30 noiembrie 2007 – Blogul La Pătrăţosu, al pastorului baptist Marius Cruceru, era pe locul 2, după blogul lui Ion Iliescu.

Vezi Evanghelicii în Top WordPress

Încă un Hawt Post pentru evanghelici

7 iulie 2008

Liviu Olah

7 iulie 2008

Ioan Bunaciu: “Prin Liviu Olah s-a făcut o mare trezire în biserică [Oradea]. Avea mesaje puternice de pocăinţă, membrii bisericii şi-au înnoit viaţa, au început o viaţă de rugăciune şi foarte mulţi şi din afara bisericii au venit la pocăinţă. Aşa că în 1974 a ţinut 4 botezuri, cu un total de 400 de noi convertiţi, iar la 8 dec. 1974 a botezat 150 de persoane.” (Istoria răspândirii credinţei baptiste)

Alexa Popovici: “În timpul lucrării sale, biserica a luat un mare avânt, astfel că ochii Securităţii şi ai împuternicitului au fost îndreptaţi asupra lui. La scurt timp, Liviu Olah s-a dus la împuternicitul regional pentru ca, potrivit ordinelor, să-l anunţe că biserica va avea un botez ce va fi ţinutla Criş, în porţiunea din centurl oraşului Oradea. Fireşte, împuternicitul s-a opus şi a cerut ca botezul să fie ţinut în biserică, în baptisteriu. Liviu Olah a stăruit însă susţinînd că va ţine botezul în locul menţionat; în hotărârea aceasta a fost mult încurajat de Iosif Ţon, păstorul de la Ploieşti, care a vizitat Oradea şi l-a agitat şi mai tare pe Liviu Olah. Împuternicitul a comunicat faptul respectiv la Securitatea regională. Desigur, Ministerul Cultelor l-a destituit imediat pe Liviu Olah din pastorat.” (Istoria baptiştilor din România 1856-1989)

Florina Bonca: „Prin fratele Liviu Olah Dumnezeu a trezit Oradea, iar in 1975 prin dînsul Dumnezeu a schimbat viaţa tatălui meu, dintr-un beţiv, într-un om al rugăciunii, un exemplu pt. mama mea şi pt. mine. Plîng de bucurie că Dumnezeu ne-a dat har prin acest om, care a stat tare cînd a fost la strîmtorare.” (Barzilaiendan, 6 iunie 2008 )
http://barzilaiendan.wordpress.com/2008/06/06/liviu-olah-si-petru-popovici/

Pe blogul Barzilaiendan sînt şi cîteva fotografii cu Liviu Olah şi Pitt Popovici din 31 mai 2008.

Daniel Brânzei: “L-am cunoscut mai bine şi mai de aproape aici, la Los Angeles. Împreună cu Petru Popovici, cu Simion Cure şi cu Richard Wurmbrand, mi-a fost unul din stejarii la umbra cărora am învăţat cum se creşte spre înălţimile cerului. L-am păstrat şi-l voi păstra întotdeauna în amintire ca pe un evanghelist de excepţie, un unicat într-o generaţie, un sfânt în caracter, un luptător al rugăciunii şi un mare apologet al mereu necesarei pocăinţe.” (Amintiri cu sfinţi)

Nicolae Vandici: „A fost bucuria şi împlinirea mea să fiu parte la împlinirea visurilor unor vizionari ca Liviu Olah şi alţi pastori care au văzut dinainte (prin credinţă) şi s-au rugat cu stăruinţă pentru vremurile de libertate în vestirea Evangheliei în locuri publice, prin radio şi televiziune.” (Trans World Radio Romania)

Ionel Tuţac: „În timp ce mă bucuram de binecuvântările zilei de astăzi, am aflat că fratele Liviu Olah a plecat în veşnicie. Ca unul care l-am cunoscut pe fratele Liviu din copilărie,atunci când a stat o perioadă mai lungă în casa noastră, mă gândeam la faptul că rugăciunile lui au fost ascultate. Astăzi a avut loc, pe stadion, cea mai mare evanghelizare din România.” (Grupul Roboam, 4 iulie 2008 )

Daniel P. Buşan: „Fratele Liviu a fost o carte deschisă, de o transparenţă rară. Nu l-a interesat niciodată politica bisericească şi nici nu a încercat vreodată să manipuleze situaţii sau oameni pentru vreun cîştig personal. Interesul lui a fost unul singur, acela de a aduce cît mai mulţi oameni la mîntuire prin credinţa în jerfa Mîntuitorului. Model demn de urmat pentru noi toţi, dar în special pentru fraţii pastori.” (La Pătrăţosu, 5 iulie 2008 )

Cristi Raţă: “Fratele Liviu Olah a fost pastorul meu şi conducătorul cu tineretul când am ajuns şi eu în State în 1986. A fost şi rămâne un exemplu excelent pt. mine de rugăciune şi pasiune pt. misiune.” (La Pătrăţosu, 10 decembrie 2007)

Pe blogul La Pătrăţosu există şi o fotografie cu Liviu Olah.

Vineri, 11 iulie, ora 19.00, va avea loc serviciul de priveghi la Biserica Baptistă Betania din Los Angeles (1431 W. La Habra Blvd, La Habra, CA 90631).

Sîmbătă, 12 iulie, ora 10.00, va avea loc serviciul de înmormîntare, la aceeaşi locaţie.

Festivalul Speranţei (III) – Hawt Post

7 iulie 2008

Reţeaua România Evanghelică (07.07.2008)

7 iulie 2008

Argeşul Evanghelic
Tineri de la Royal Servants slujesc în Piteşti
Admitere la Liceul Teologic Penticostal “Elim” Piteşti

Bistriţa Evanghelică
Staţiile Radio Micul Samaritean din Bistriţa şi Năsăud au fost vândute
Lansare oficială Bistriţa Evanghelică

Braşovul Evanghelic
Concurs de fotografie “Biblia prin obiectiv” ediţia a II a
Concert grupul Continental “Izvoare de laudă”

Bucureştiul Evanghelic
Festivalul ProMisiune 2008 la Mediaş
Saitul Uniunii Baptiste a fost lansat

Clujul Evanghelic
Vizionare online studii biblice ale dr. Beniamin Fărăgău
BIG: Summitul de Conducere Globală

Constanţa Evanghelică
Conferinţa Internaţională de Misiune
Biserica Penticostală Farul a sărbătorit aniversarea de 15 ani

Dâmboviţa Evanghelică
Festivalul Speranţei-Timişoara
Evanghelizare – în comuna Gura Şuţii

Hunedoara Evanghelică
Eveniment evaghelistic “Sare & Lumină”
Ovidiu Hada (PNL) a câştigat primăria municipiului Hunedoara

Iaşi Evanghelic
Ajutor pentru persoanele cu dizabilităţi fizice
Concert de binefacere

Oradea Evanghelică
Paul Negruţ şi grupul Speranţa pe stadion la Cluj
5 primari evanghelici în Bihor

Timişoara Evanghelică
Festivalul Speranţei
Biserica Creştină Baptistă nr. 5 Betania

Vâlcea Evanghelică
Irina Dincă – Chemarea Asiei de Est
O noua filă a istoriei penticostalismului vâlcean

Reţeaua România Evanghelică

7 iulie 2008

Argeşul Evanghelic
Bistriţa Evanghelică
Braşovul Evanghelic
Bucureştiul Evanghelic
Clujul Evanghelic
Constanţa Evanghelică
Dâmboviţa Evanghelică
Hunedoara Evanghelică
Iaşi Evanghelic
Oradea Evanghelică
Timişoara Evanghelică
Vâlcea Evanghelică
România Evanghelică

Formează aceste 13 bloguri, evident în serie, o reţea? Oficial, nu. Într-un fel, neoficial, dar autentic, da.

Nu există un coordonator al reţelei România Evanghelică, nu există un model sau standarde stabilite de comun acord, bloggerii nu se prea cunosc între ei.

Nu ştiu cine administrează 4 bloguri din această serie, nu i-am întîlnit niciodată pe alţi 3 bloggeri (cu care am discutat pe Internet), iar cu alţi 3 m-am întîlnit o singură dată (acum cîţiva ani, la o conferinţă la Bucureşti, la o conferinţă la Oradea, respectiv anul acesta la Premiile Thymos pentru bloguri evanghelice).

Unul dintre ei, vrînd să iniţieze blogul, m-a întrebat: Ce abilităţi trebuie să aibă cineva pentru a porni un astfel de blog?

Să vrea – i-am răspuns.

E interesant cum a pornit această reţea:

Anul trecut s-a conturat proiectul Omul evanghelic. O explorare a comunităţilor protestante româneşti, coordonat de Dorin Dobrincu (Directorul Arhivelor Naţionale) şi Dănuţ Mănăstireanu.

Printre cei circa 20 de autori de eseuri care explorează mediul confesional evanghelic din România sînt şi autori care nu provin din acest mediu, precum Augustin Ioan, reputat arhitect şi teoretician al spaţiului arhitectural. Cum însă nu există bibliografie despre arhitectura bisericilor neo-protestante, s-a făcut public un anunţ din partea coordonatorilor prin care era semnalată nevoia de fotografii digitale ale unor clădiri bisericeşti reprezentative ale evanghelicilor din România.

Nu m-am aşteptat să fie răspunsuri din partea evanghelicilor (care, fiind şi români – pînă se apleacă, melcul ţuşti! – şi neo-protestanţi, deşi cu anumite abilităţi relaţionale, cam nepricepuţi în public relations, mai ales în contextul ghetoizării confesionale), aşa că am discutat cu doi amici pe care i-am cunoscut pe Internet dacă nu vor să facă puţină muncă voluntară – să fotografieze bisericile din oraşele lor.

Vasile Tomoiagă din Cluj a răspuns, ardeleneşte, acestui apel şi a început să îmi trimită fotografii cu bisericile din Cluj pe care le trimiteam lui Dănuţ Mănăstireanu pentru a le trimite lui Augustin Ioan. Aşa că i-am sugerat bravului clujean să le pună mai bine undeva pe Internet unde să le vedem. Dar, şi mai bine, să facă un blog despre mediul evanghelic clujean, unde, pe lîngă colecţia de fotografii şi informaţii, să existe şi un flux de ştiri despre diverse evenimente.

Astfel a apărut primul blog din reţeaua România Evanghelică. Apoi am întreţinut discuţii “tematice” pe Messenger cu Alex Dragoman (care a făcut Bucureşti şi Constanţa) şi cu Dan Surducan (Braşov), apoi am avut plăcuta surpriză să văd că apare Vâlcea Evanghelică.

În sîmbăta înainte de Înviere (27 aprilie) am descoperit Iaşi Evanghelic în Top 100 WorPress, aşa că, o dată cu înmulţirea blogurilor de acest tip, m-am gîndit că a venit vremea să apară şi România Evanghelică, dar trebuia să iniţiez şi Oradea Evanghelică, nu? Aşa că, după slujba bisericească de Înviere, am pus osul la treabă, sperînd, din tot sufletul, în “învierea” evanghelicilor din România (pe Internet).

Ideea cu stemele a avut-o Dan Surducan. Excelentă. Unele bloguri sînt ale oraşelor, altele ale judeţelor.

Iaşi a avut ideea să facă o hartă cu Reţeaua România Evanghelică. De asemenea, ar putea fi o bună formulă de adresă pentru toate blogurile reţelei cea pe care a adoptat-o: iasi.evanghelici.ro

Apariţia acestor bloguri au evidenţiat nevoia circulaţiei informaţiilor şi dorinţa unor evanghelici de a se implica într-o astfel de activitate. Este regretabil că instituţiile confesionale naţionale şi regionale ale evanghelicilor nu au iniţiat astfel de interfeţe în spaţiul virtual şi că nu colaborează cu astfel de iniţiative lăudabile, dar mai ales autentice.

Cred că este un fapt remarcabil cînd cel puţin un astfel de blog evanghelic se află în Top 100 WordPress. Cu atît mai mult cînd sînt mai multe. Cînd scriu aceste rînduri sînt 3:

13. România Evanghelică
52. Hunedoara Evanghelică
53. Clujul Evanghelic

Îmi exprim convingerea că cititorii evanghelici găsesc interesante informaţii şi comentarii din spaţiul confesional evanghelic, dar şi speranţa că vor participa la fluxul de informaţii, semnalînd diverse evenimente (şi inexactităţi care pot să apară în fluxul de informaţii).

Ca unul care afirm de mai mulţi ani că evanghelicii nu-şi pot face auzită vocea, într-un context majoritar ortodox, decît împreună (Trăiască Festivalurile Speranţei!), îmi exprim speranţa ca blogurile din Reţeaua România Evanghelică să aibă parte de susţinere şi colaborare din partea site-urilor evanghelice (800) care există deja şi a blogurilor evanghelice (300) şi din partea diferitelor biserici, instituţii şi organizaţii creştine de orientare evanghelică.

Totuşi, avînd în vedere anchilozarea societăţii româneşti (“încremenită în proiect”) şi a mediului evanghelic ghetoizat, cele mai mari speranţe mi le pun în iniţiativele individuale, derulate conform unor motivaţii serioase, puternice, nobile, dar şi în abilitatea unor evanghelici de a-şi integra proiectele iniţiate în reţele de colaborare care să slujească, în spirit cristic, cît mai multor evanghelici şi români care se întîmplă să descopere acest segment confesional al societăţii româneşti.

Evanghelici în Top WordPress (07.07.2008)

7 iulie 2008

Site-uri evanghelice în Top creşteri Trafic (07.07.2008)

7 iulie 2008

7 iulie 2008, 08.10

http://www.trafic.ro/top/spiritualitate

Dintre cele 650 de site-uri înscrise la categoria Spiritualitate – contor Trafic, în 7 iulie 2008, 08:10, pe primele 5 locuri în Top creşteri (ultimele 7 zile) sînt site-uri evanghelice:

www.alfaomega.tv +4.701
www.romaniantv.org +2.331
www.elim.ro +2.038
www.alfanet.ro +1.967
www.radioelim.ro +1.404

Festivalul Speranţei (III)

6 iulie 2008

Religia nu e suficientă – această afirmaţie a fost punctul de la care şi-a început Franklin Graham mesajul din a treia zi. Personajul biblic prezentat a fost Nicodim, un om religios pe care majoritatea bisericilor probabil că ar fi încîntate să-l aibă ca membru, unul dintre cei mai religioşi oameni din Biblie, cu standarde înalte şi reputaţie bună în comunitate.

Să fii ortodox, sau baptist, sau penticostal nu e suficient. Naşterea din nou a fost în centrul mesajului, accentuîndu-se, ca în fiecare seară, că e nevoie de recunoaşterea păcatului în faţa lui Dumnezeu, pentru primirea iertării.

Nu romanii sau evreii l-au pus pe cruce pe Isus, ci păcatele noastre. Şi Isus s-a dus de bunăvoie.

Ca şi în celelalte seri, sute de persoane au venit în faţă la provocarea lui Franklin Graham şi s-au rugat împreună lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor şi o viaţă înnoită de ascultarea de Dumnezeu.

Festival of Hope Romania

6 iulie 2008

Pe site-ul Billy Graham Evangelistical Association la About Us – Articles & News sînt articole atît despre pregătirea Festivalului Speranţei cît şi despre derularea cronologică a festivalului. Am postat trei citate pe blogul Info Christian.

Pe site se găseşte şi o Galerie foto de la Festival (pe care am accesat-o cu Mozilla).

bibliotec@ 7 – iulie 2008

6 iulie 2008

Buletin informativ despre diferite cărţi. Se distribuie prin email la 300 de adrese în data de 6 a fiecărei luni.

Pentru abonament gratuit, trimiteţi un mesaj cu titlul “biblioteca” la alincristea@thymos.ro

Pentru renunţare la abonament trimiteţi un mesaj cu titlul “sfîrşit biblioteca”

Colin Duriez, O călăuză prin Narnia şi prin întreaga operă a lui C.S. Lewis, Editura Aqua Forte, Cluj-Napoca, 2008

“Asemeni prietenului său apropiat J.R.R. Tolkien, şi având susţinerea clubului literar The Inklings, Lewis şi-a scris povestirile, inclusiv Cronicile, ca parte a unei strategii de reabilitare a valorilor umane funudamentale şi i s-a părut firesc să se folosească de resursele imaginative şi de limbajele simbolice ale perioadei timpurii, premoderne. Lewis credea că, de la Homer şi Platon, până la Jane Austin şi William Wordsworth, legendele şi simbolistica acestei vaste dar coerente epoci istorice afirmau valori şi atitudini ale umanităţii într-o manieră strălucită. În lipsa lor, el şi prietenii săi au prezis un viitor sumbru civilizaţiei occidentale contemporane.”

“O contribuţie importantă pe care Lewis a adus-o în domeniul teologic se referă la natura limbajului şi la modul în care limba reprezintă realitatea, inclusiv realitatea profundă a lumii care, cel mai adesea, ne rămâne ascunsă. Lewis credea că Biblia este relevată de către Dumnezeu şi conţine adevăruri unice exprimate în forme narative specifice lumii antice, cum ar fi povestirea istorică, poemul, alegoria, parabola şi discursul apocaliptic. Combinând calităţile unor bune povestiri şi caracterul factual, cele patru Evanghelii dezvăluie semnificaţia naturii lui Dumnezeu, a păcatului, a mântuirii şi a răscumpărrăii. Lewis a profesat un anglicanism tradiţionalist şi, la fel ca Dorothy L. Sayers şi G.K. Chesterton, a apreciat profunzimea dogmelor creştine.

În centrul teologiei narniene se află, bineînţeles, Aslan – întruchipare a divinului în materie (în cazul nostru, sub înfăţişarea unui leu cuvântător). Pentru Lewis, întruparea reprezintă doctrina esenţială a credinţei creştine, căreia i-a consacrat pagini remarcabile în cartea sa Despre minuni. ‘Toate celelalte miracole sunt o pregătire pentru aceasta, o manifestare sau un rezultat al ei’, scria Lewis. ‘Întocmai cum fiecare eveniment natural este manifestarea într-un loc şi într-un moment particular al carcterului total al Naturii, la fel şi fiecare minune creştină particulară manifestă într-un loc şi într-un moment particular caracterul şi semnificaţia Întrupării.’ În Narnia, toate întâmplările trimit la Aslan, care se află în spatele fiecărei povestiri în parte.”

Gene Veith, The Soul of The Lion, the Witch, & the Wardrobe, Victor (Cook Communications Ministries), Colorado Springs, 2005

The Soul of the Lion, the Witch and the Wardrobe will transport readers into the heart of The Chronicles of Narnia. Readers will discover that Narnia is more than just a magical place – it is a story reflective of the world we live in, our human condition and a need for a Savior. Written in a popular style for a broad audience of Christians and non-Christians, youthful and old, this book will answer the soul-stirring question raised by the movie and the novel. (www.christianbook.com)

“Lewis said that a key event in his own journey from atheism to faith was happening to pick up a book that caught his eye in a bookstall at a train station. Titled Phantastes, it was written by a ninetheenth-century Christian author George MacDonald. Some readers today find it captivating, while others are totally bewildered by it. But for Lewis, this work of fantasy had a dramatic effect. He said that reading that book gave him a glimpse of something beyond the train station and his own grubby life, a sense of something good and mysterious and powerful, and, without his knowing what it was, the book made him yearn for it. Later, he said, he realized that the book made him his first experience of a sense of holiness. As he put it, Phantases baptized his imagination.

It would be years years later before Lewis came to believe that Jesus was the Son of God and trusted Christ as his Savior. This happened in large measure thanks to the witnessing of his good friend J.R.R. Tolkien, another great fantasy writer and the author of The Lord of the Rings, But Lewis believed that reading the fairy tale by George MacDonald that he just happened to pick up in a train station long ago played a role in his spiritual pilgrimage.

Many readers could say the same about The Lion, the Witch and the Wardrobe. Lewis’s books have helped bring untold numbers of people to faith and have helped even more to hold on to that faith and to grow spiritually. Some cite his apologetic books (besides Mere Christianity, titles such as The Problem of Pain, Miracles, God in the Dock) as having had a profound impact on their lives. Others cite the influence of his fiction, including his most popular, biggest-selling books of all, The Chronicles of Narnia.”

Lista cu 150 de cărţi prezentate în newsletterul lunar: bibliotec@ 2003-2008

12 bloguri în Top 100 (06.07.2008)

6 iulie 2008

6 iulie 2008, 09.00

5. romaniaevanghelica
24. cllodvl
42. ambasadorul
44. amintiricusfinti
50. stiricrestine
55. brasovulevanghelic
62. clujulevanghelic
65. valceaevanghelica
69. rotundu
70. adamaica
77. simplulgand
90. danutm

Franklin Graham şi Festivalul Speranţei, test de evaluare a maturităţii evanghelicilor români

5 iulie 2008

Articolul a fost scris de Mihai Ciucă pe
Mersul vremurilor, think tank al evanghelicilor români.

Mărturisesc că nu aş fi scris aceste rânduri dacă nu aş fi fost ‘provocat’ în sensul bun al cuvântului, printr-un telefon primit în urmă cu câteva ore. Am avut o discuţie plăcută care a generat câteva incursiuni în amintiri, cu sugestia că ar fi bine să lăsăm undeva o mărturie scrisă despre lucrurile la care am fost cumva martori.

A debutat ieri la Timişoara Festivalul Speranţei, eveniment care, cel puţin prin amploare, pare a concura pentru poziţia de cel mai marcant eveniment al deceniului pentru credincioşii evanghelici români. Desigur că nu mă aştept să existe unanimitate în aprecierea acestui lucru, dar contemplarea de la distanţă a evanghelizării de la Timişoara îmi provoacă reverberaţii ale unor evenimente trecute.

În septembrie 1985 mă aflam ţintuit de un pat de spital la Agigea, imobilizat în ghips în urma unei crase erori medicale. Am stat acolo vreme de patru luni, departe de familie, de prieteni, de viaţa cea de toate zilele, de Facultatea de Mecanică al cărei student îi eram şi, evident, departe de biserică. Singura legătură cu lumea consta în aparatul meu de radio Gloria, vârf de lance al tehnologiei româneşti de atunci, la care ascultam cu fidelitate postul de radio Europa Liberă (cel care îşi încheie zilele astea transmisiunea în limba română), fără a mă sinchisi prea tare de lipsa unui cadru privat. De fapt starea sănătăţii mele era atât de jalnică încât nu prea mă sinchiseam de nimic la ora respectivă. Mare emoţie mi-a trezit în acea vreme vizita în România a evanghelistului Billy Graham. Pentru evanghelicii români în acea perioadă Billy Graham era cam de aceeaşi statură cu cea a papei de la Roma pentru credincioşii romano-catolici. Sorbeam fiecare cuvânt, fiecare reportaj, fiecare ştire care însoţea peripluul românesc al acestui om al lui Dumnezeu. Vizita lui în acele momente părea o minune de-a lui Dumnezeu şi cu siguranţă că aşa a şi fost. Suceava, Oradea, Cluj, Arad, Timişoara, Sibiu şi Bucureşti s-au transformat peste noapte în borne importante în economia lucrării lui Dumnezeu şi mulţimi avide se adunau cu miile sau mai degrabă cu zecile de mii să îl asculte pe acest predicator venit providenţial într-o Românie aflată la acea vreme sub cea mai acută opresiune politică şi spirituală. Nu conta pentru nimeni că invitaţia de a veni în Româna fusese dată de un prelat ortodox, nici faptul că Billy Graham a predicat deopotrivă la ortodocşi, baptişti sau penticostali, nici măcar faptul că s-a dus să-i dea bineţe şi lui Ceauşescu. Pentru noi, cei prezenţi în trup sau măcar în spirit, a fost cu adevărat un eveniment mare. Din păcate mulţi dintre cei care reacţionează visceral la Festivalul Speranţei ori nu au trăit acele vremuri, ori le-au uitat cu desăvârşire, altfel nu îmi explic modul lor de a se raporta la ceea ce se întâmplă la Timişoara zilele acestea.

Şase ani mai târziu, în vara anului 1991, mă aflam în concediu la tratament la Băile Felix. Taman atunci era prevăzută în Oradea o evanghelizare pe stadion cu Luis Palau. Mi-aduc aminte că am venit în oraş pentru a face joncţiunea cu Ionatan Piroşcă, colaboratorul meu de la Revista Mesaj, pentru a profita de acel prilej şi a promova publicaţia noastră, evident că nu pe căi oficiale, deşi ne cunoşteam cu o parte dintre mai marii vremii de la Emanuel totuşi aceştia dintr-odată deveniseră prea mari ca să mai poată fi abordabili, aşa că ne mulţumeam să facem pe distribuitorii ambulanţi pentru cei care veneau sau plecau de la stadion. În ciuda acestei misiuni destul de ingrate am fost marcat de participarea la o evanghelizar pe stadion, lucru pe care nu mi l-aş fi imaginat posibil doar cu câţiva ani mai devreme. Nu îmi aduc aminte de prea multe lucruri, ştiu doar că mi se părea ciudat că ceea ce se făcea pe stadion copia cu fidelitate ceea ce se făcea în biserică şi, instinctiv simţeam că ar fi fost necesară o abordare puţin diferită.

Undeva tot prin acei ani, nu-mi amintesc exact când, a avut loc şi o mega-evanghelizare prin satelit cu Billy Graham. Rememorez că am participat în Sala Sporturilor din Brăila la câteva întâlniri şi am avut şansa să-l ascult pe marele evanghelist, desigur prin intermediul unui videoproiector conectat la instalaţia de recepţie prin satelit. Era cumva o ciudăţene să participi la un asemenea eveniment transmis la nivel mondial şi ţin minte că era destul de dificil să înţeleg ce spunea traducătorul, din cauza unei acustici extrem de deficitare. Mai ţin minte însă că au fost şi pocăiţi care au boicotat întâlnirile, pe motiv că Dumnezeu este incompatibil cu Sala Sporturilor. Mega-evanghelizarea de atunci îmi aminteşte de mega-conferinţa ce va avea loc în premieră şi în România în această toamnă, la Sovata, eveniment în care 250 de oraşe din lume vor găzdui cel mai mare eveniment de instruire în conducere din toate timpurile, anume “Global Leadership Summit” organizat de Willow Creek Association, partenerul din România fiind Big Impact. Cei ce doresc mai multe informaţii le pot găsi
aici.

Având în vedere acceptarea unanimă a unui Billy Graham venit în România la invitaţia unui prelat ortodox să predice inclusiv în biserici ortodoxe, experienţa avută deja în evanghelizări de amploare în locuri publice, cu Luis Palau, cu Billy Graham prin satelit sau cele de la Sala Palatului din Bucureşti de-a lungul anilor, mă aşteptam ca evanghelicii români să adopte o poziţie matură şi responsabilă faţă de iniţiativa lui Franklin Graham şi a echipei sale. Este drept că unii au făcut-o şi merită toată aprecierea noastră, fiind sigur că rodul muncii lor va fi o răsplată binemeritată. Din păcate un segment destul de proeminent, atât prin reprezentare cât şi prin reprezentaţie, dă dovadă de un gică contra atât normal melagurilor balcanice, dar străin de spiritul Scripturii. Desigur că putem avea opinii diferite asupra unor lucruri, ferească Dumnezeu de dictatura unui singur punct de vedere, totuşi cred că se cuvine să învăţăm de la Pavel care, într-o situaţie destul de dificilă a putut să afirme tranşant:

Ce ne pasă ? Oricum: fie de ochii lumii, fie din toată inima, Hristos este propovăduit. Eu mă bucur de lucrul acesta şi mă voi bucura.

Şi, cu siguranţă că situaţia de care vorbeşte Pavel în niciun caz nu este similară cu Festivalul Speranţei. În ciuda lipsei de înţelegere dovedită de unii, acesta este un eveniment cu adevărat aducător de speranţă.

10 bloguri în Top 100 (05.07.2008)

5 iulie 2008

5 iulie 2008, 22.00

6. romaniaevanghelica
24. cllodvl
36. amintiricusfinti
48. brasovulevanghelic
49. rotundu
61. stiricrestine
63. valceaevanghelica
76. clujulevanghelic
90. addsalu
92. simplulgand

Festivalul Speranţei – Galerie foto Bănăţeanul

5 iulie 2008

http://www.banateanul.ro/galerie/ultima-ora/miracolul-mantuirii-la-festivalul-sperantei-2759986#foto

Festivalul Speranţei (II)

5 iulie 2008

Ce este Festivalul Speranţei: un eveniment spiritual sau unul cultural? Unei astfel de întrebări Ionel Tuţac a dat următorul răspuns: Festivalul Speranţei este un festival spiritual, dar cu profunde valenţe culturale, prin care se urmăreşte promovarea valorilor creştine într-o societate tot mai secularizată.

Dacă în prima seară Franklin Graham a folosit personajul biblic Zaheu pentru imaginea omului care vrea să-l vadă pe Isus, în a doua seară un tînăr nerăbdător, fără maturitatea care acceptă responsabilităţile vieţii, a constituit, în mesajul predicatorului, imaginea unei generaţii moderne: fiul risipitor.

Cu toţii căutăm semnificaţia vieţii, iar golul pe care îl simţim nu poate fi umplut decît de către Dumnezeu – un acelaşi mesaj nespectaculos, dar provocator, a avut Franklin Graham şi în a doua seară. Ritmul retoric a fost la fel de susţinut, fără pauze de reflecţie, şi ascultătorii au avut parte de aceleaşi clişee evanghelistice.

În prima parte a serii, un acelaşi ton evanghelistic a putut fi recunoscut şi în mărturia fostului boxer Vasile Tofan, dar care, conţinînd elemente biografice, precum rezultatele obţinute în cariera de boxer şi convertirea sa într-un penitenciar din Germania, probabil va rămîne în memoria ascultătorilor pentru mult timp.

Desigur, au fost multe momente muzicale care au precedat mesajul lui Franklin Graham, care le-a mulţumit tuturor participanţilor pentru efortul depus în organizarea festivalului.

Festivalul Speranţei – Dezinformări

5 iulie 2008

Festivalul Speranţei nu a scăpat de virusul dezinformării, iată cîteva cazuri pe care le-am descoperit:

1. Cică Festivalul Speranţei ar fi organizat de Biserica Baptistă.

“Alte invitaţii au fost declinate, la cererea Sony. În cazul unui singur angajament se pare că Busuioc şi-a impus voinţa: e vorba de ‘Festivalul Speranţei’, din luna iulie, care va fi organizat la Timişoara de Biserica Baptistă.”

www.atac-online.ro – 14 aprilie 2008

Festivalul Speranţei e organizat de Centrul Creştin Renaşterea Timişoara, Asociaţia Billy Graham SUA, cu sprijinul bisericilor evanghelice din zona de vest a ţării, al autorităţilor locale, al unor organizaţii nonprofit şi cu participarea a mii de voluntari.

2. Cică Biserica Elim s-ar fi retras din organizarea Festivalului Speranţei.

“Festivalul are forma unei mari salate din care nu se mai înţelege nimic. Biserica Penticostală Elim din Timişoara s-a retras din acest eveniment.”

ambasadorul.wordpress.com – 31 mai 2008

Biserica Elim nu s-a retras din organizarea Festivalului Speranţei. Nici pastorul baptist care a făcut o asemenea declaraţie aiuritoare nu ştiu să-şi fi cerut scuze pentru dezinformare.

3. Cică Paul Negruţ şi-ar fi prezentat pe site-ul Universităţii Emanuel motivele pentru care s-a retras din organizarea Festivalului Speranţei.

“…demisia din acel consiliu pregatitor cu motivaţiile date pe UEO a lui Paul Negruţ…” (comentatorul Vlad L, La Pătrăţosu – 29 mai 2008 )

Iată comunicatul din luna mai (care nu mai e disponibil pe site-ul Universităţii Emanuel):

“Rectorul Universităţii Emanuel din Oradea, pastorul Paul Negruţ, s-a retras din orice fel de activitate legată de Festivalul Speranţei care se va desfăşura la Timişoara.

De asemenea, conducerea UEO se delimitează faţă de evenimentele desfăşurate în ultimul timp pe teritoriul ţării noastre, evenimente la care participă foşti colaboratori sau urmaşi ai acestora: Conferinţele cu Josh McDowell şi BucharestFest cu Andrew Palau.”

https://romaniaevanghelica.wordpress.com/2008/06/01/comunicat-al-universitatii-emanuel-din-oradea

Comunicatul nu prezintă motivaţiile pentru care s-a retras Paul Negruţ din organizarea Festivalului Speranţei.

Festivalul Speranţei – Anunţuri

5 iulie 2008

Forţe impresionante, angrenate în Festivalul Speranţei
Festivalul Speranţei, care începe astăzi la Timişoara, are o dimensiune socială impresionantă. Aproximativ 80.000 cadouri pentru copii au fost distribuite în aproape 400 de locaţii din Banat. În cele trei zile, zeci de autobuze vor aduce oameni la festival din judeţele: Timiş, Arad, Caraş Severin, Bihor, Hunedoara, dar şi din Serbia şi Ungaria. Festivalul mobilizează impresionante forţe artistice mai ales că sunt aşteptaţi şi peste 35.000 de spectatori. Evenimentul este organizat de Centrul Creştin „Renaşterea” din Timişoara şi Asociaţia „Billy Graham” SUA.
Bănăţeanul – 4 iulie 2008

Mii de români, sârbi şi unguri sunt aşteptaţi la „Festivalul Speranţei” din Timişoara
Mii de români, sârbi şi unguri sunt aşteptaţi să participe, începând de vineri până duminică, la Festivalul Speranţei, care îl aduce pentru prima dată într-un festival la Timişoara pe celebrul evanghelist Franklin Graham, transmite corespondentul NewsIn.
www.pescurt.ro – 4 iulie 2008

Speranţa timişorenilor
Festivalul Speranţei va avea loc la Timişoara în zilele de 4, 5 şi 6 iulie. Accesul publicului la toate manifestările va fi liber. Evenimentul este un dar pentru Timişoara, subliniază organizatorii lui, care speră să strângă pe Stadionul Dan Păltinişanu peste 30.000 de persoane.
24 De Ore – 24 iunie 2008

Festivalul Speranţei, la Timişoara
TIMIŞOARA – Festivalul Speranţei, cel mai amplu eveniment cultural, spiritual şi umanitar al anului în Europa de Est, se va desfăşura la Timişoara în 4, 5 şi 6 iulie şi va aduce pe Stadionul „Dan Păltinişanu” peste 30.000 de spectactori, estimează organizatorii, Centrul Creştin Renaşterea Timişoara şi Asociaţia Billy Graham SUA.
Timiş Online – 14 mai 2008

Festivalul Speranţei cu Franklin Graham la Timişoara, 4-6 Iulie, 2008
În intervalul 04-06 iulie 2008, pe Stadionul Dan Păltinişanu din Timişoara va avea loc „Festivalul Speranţei”, un eveniment evanghelistic de mare anvergură pentru ţara noastră – cu participarea extraordinară a evanghelistului Franklin Graham. Franklin Graham a vizitat România împreună cu tatăl său, Dr. Billy Graham, în luna septembrie 1985.
Clipa – Nr. 849

Festivalul Speranţei
La Festivalul Speranţei şi-au anunţat deja participarea 2010 de biserici. Festivalul işi doreşte să proclame Evanghelia în fiecare universitate şi liceu din oras, şi să organizeze o întâlnire specială de mobilizare a tinerilor în Parcul Rozelor din Timişoara. Sub auspiciile Festivalului, peste 20.000 de cadouri au fost împărţite copiilor din zona Timişoarei.
www.port.ro

Huntley Brown şi Dennis Agajanian la „Festivalul speranţei
Dennis Agajanian (SUA), artist cu o carieră spectaculoasă de peste 35 de ani, recunoscut drept unul dintre cei mai buni solişti la chitară acustică înscris în Cartea Recordurilor drept cel mai rapid „flat picker”
Opinia Timişoarei

Festivalul Speranţei în Top 100 postări WordPress

5 iulie 2008

5 iulie 2008, 14.30

http://botd.wordpress.com/top-posts/?lang=ro

Toate cele 6 postări ale bloggerilor evanghelici sînt despre Festivalul Speranţei:

6. Festivalul Speranţei – Transmisie LIVE (România Evanghelică)
8. Festivalul Speranţei (La Rotundu)
16. Festivalul Sperantei – Life la Radio Elim (Vâlcea Evanghelică)
17. Festivalul Speranta Live la Alfa&Omega(Claudiu Niţişor)
24. Festivalul Speranţei (Info Creştin)
57. Festivalul Sperantei – LIVE la Radio Elim (Ştiri Creştine)

Festivalul Speranţei aduce plusuri şi minusuri

5 iulie 2008

Articol scris de Bogdan Pătraşcu pe Mersul vremurilor, think thank al evanghelicilor români.

Astăzi are loc debutul unuia dintre cele mai importante evenimente pentru evanghelicii români din acest an 2008, anume Festivalul Speranţei, organizat la Timişoara cu participarea lui Franklin Graham, cunoscutul fiu al celebrului evanghelist Billy Graham.

Cu siguranţă că anul 2008 va rămâne unul de referinţă pentru mişcarea evanghelică din România. Parcă niciodată până acum nu am mai fost confruntaţi cu atâtea evenimente care să ne polarizeze. A început cu acea miniconferinţă Fly-By din februarie, cu participarea lui Bill Hybels de la Willow Creek, chiar după ce blogherii noştri trâmbiţaseră cu satisfacţie falimentul modelului de lucrare al acestei biserici(sic!), a continuat cu mult comentata vizită a lui Josh Mc Dowell, asociată intens cu băieţii de la Proconsul, situaţie care a scandalizat pe cei mai neprihăniţi dintre noi, asta deşi evenimentul cu pricina nu era pentru creştini, avea ca temă sexul şi fusese mediatizat prin excelenţă în medii studenţeşti neevanghelice. Evident că BucureştiFest al lui Andrew Palau, alt fiu al unui celebru evanghelist, a mai adăugat un şanţ de despărţire între noi şi ai noştri şi uite că am ajuns la marele eveniment al verii, Festivalul Speranţei. Să nu uităm însă că toamna ne va aduce primul Summit de Conducere Globală, organizat de BIG în colaborare cu Willow Creek, conferinţă la care deja s-a dat liber la înscrieri pe situl www.willowcreek.ro.

Ce aduce bun Festivalul Speranţei? În primul rând a coalizat importante forţe evanghelice întru pregătirea şi organizarea lui. Într-o vreme în care fiecare este interesat doar de pătrăţica lui, în care Alianţa Evanghelică reprezintă niscaiva dosare cu hârtii în vreo arhivă prăfuită, în care evenimentele evanghelicilor încep să se retragă acolo unde se desfăşurau şi înainte de revoluţie, adică între cei patru pereţi ai bisericii, este un lucru bun că apare acest eveniment şi că este organizat la Timişoara.

Din câte am înţeles se pare că el va fi onorat de oficialităţile oraşului şi prin desfăşurarea pe stadionul Dan Păltinişan va oferi posibilitatea unui număr foarte mare de persoane să participe la el. Deşi evanghelizările publice nu reprezintă neapărat cea mai eficace formă de evanghelizare, sunt convins că evaluarea nu trebuie făcută în stil CAP-ist cu numărarea bobocilor rămaşi… misiunea noastră este să semănăm şi, în mod sigur, la anumite persoane nu se poate ajunge cu mesajul decât prin această metodă.
În altă ordine de idei, acel Dumnezeu care este doritor să asculte rugăciunile din cămăruţă este la fel de doritor să-şi vadă copiii implicaţi în evenimente de amploare, mărturie stau “festivalurile” evreieşti. Aşadar, Festivalul Speranţei umple în mod fericit un gol ce este evident în activitatea noastră.

Pe de altă parte este păcat că acest eveniment polarizează şi mai mult pe credincioşi. Am citit lunile trecute atâtea lucruri, unele dintre ele dezinformări grosolane, altele reacţii pe care le consider neavenite… că mi s-a făcut părul măciucă. De exemplu am aflat că Graham tatăl şi fiul ar fi masoni, că Paul Negruţ s-a retras cu valuri din comitetul de organizare, că nu ştiu ce grup de studenţaşi de la Emanuel au făcut o scrisoare de protest pentru participarea cultului lor în acest eveniment… Am auzit tot felul de luări de poziţie… ce caută Isus pe stadion… de ce se vrea atragerea lumii cu divertisment… ce e aia Festival… că organizatorii nu fac altceva decât că lărgesc calea care prin definiţie este strâmtă (mai bine să o blocăm, nu?…) şi multe alte lucruri spuse de oameni care probabil că nu au altă slujbă duhovnicească decât aceea de a critica acţiunle altora.

Sincer să fiu îmi pare rău că nu pot să asist măcar la o parte a acestui eveniment. Aştept însă cu înfrigurare veştile dinspre Timişoara şi mă rog ca toată această revărsare de energie negativă să fie zdrobită de puterea lui Dumnezeu care poate folosi şi o măgăriţă pentru lucrarea lui, darmite câteva mii de oameni care s-au pregătit intens şi cu credincioşie, în aşteptarea binecuvântării Sale.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Festivalul Speranţei (I)

5 iulie 2008

Primul mesaj al lui Franklin Graham a fost nesenzaţional, dar provocator. Imediat după cuvintele politicoase la adresa edililor timişoreni şi după o scurtă prezentare a familiei sale, predicatorul a afirmat răspicat că îi va provoca pe cei prezenţi să îşi dedice viaţa lui Isus Hristos.

Discursul a fost un puzzle oratoric format din numeroase clişee evanghelistice neo-protestante: “astăzi poţi avea un nou început”; “dacă nu-L cunoşti pe Isus Hristos ca Mîntuitor şi Domn, te voi invita să vii în faţă ca să-ţi mărturiseşti păcatul”; “Dumnezeu îţi va vindeca inima”; “trebuie să vii la Isus Hristos” etc.

De salutat ideile clare despre PĂCAT – “neascultare de standardul lui Dumnezeu”, VINOVĂŢIE – “toţi sîntem vinovaţi înaintea lui Dumnezeu” şi MÎNTUIRE – “Isus Hristos e Fiul lui Dumnezeu, care a venit pe Pămînt într-o misiune de salvare”.

Franklin Graham a amintit cum, la 22 de ani, deşi frecventa biserica, de fapt trăia cu intensitate sentimentul că e păcătos şi nu avea o direcţie pentru viaţa lui – de fapt fugea de Dumnezeu – şi a avut nevoie de eliberare.

La sfîrşitul mesajului de 30 de minute, uşor de recunoscut după tipicul multor predici ţinute în ritm susţinut, fără, fapt regretabil, momente pentru reflecţie, evanghelistul evanghelic i-a chemat pe oameni în faţă, pentru a se ruga împreună:

Dragă Dumnezeule
Sînt un păcătos
Îmi pare rău pentru păcatele mele
Iartă-mi păcatele
Vreau să îmi întorc viaţa de la păcat
Cred că Isus Hristos este Fiul Tău
Vreau să-l invit să vină în viaţa mea
Am încredere în Domnul Isus ca Mîntuitorul meu
Vreau să-l urmez ca Domn al meu începînd de astăzi
Fac această rugăciune în numele Domnului Isus
Amin

Din emailul retransmis de Daniel Brânzei pe grupul de discuţii Roboam aflăm de la Ionel Tuţac că au fost peste 20.000 participanţi în prima zi a Festivalului Speranţei şi că 676 de persoane au răspuns apelului lui Franklin Graham. A cîntat un cor mixt de peste 1.600 de corişti, un cor de peste 900 de copii, grupuri muzicale şi solişti din ţară şi din străinătate (un amic îmi scria azi pe Messenger: “ce observ eu este că apelăm tot la inimă… foarte mulţi cîntăreţi, ca în bisericile noastre: avem cîntăreţi, n-avem gînditori”; i-am răspuns: “ce mă enervezi că ai dreptate”).

“Niciodată pe un stadion românesc nu s-au adunat atîţia oameni să audă Evanghelia”, mai scrie Ionel Tuţac, ceea ce m-a făcut să mă întreb: în anii ’90 nu au fost evanghelizări pe stadioane? Cîţi participanţi să fi fost oare atunci?