Festivalul Speranţei
În 4-6 iulie a avut loc la Timişoara Festivalul Speranţei, cea mai mare evanghelizare din România, cum a numit-o Ionel Tuţac, preşedintele Consiliului de Referinţă al Festivalului.
Evenimentul a fost semnalat pe diferite site-uri, bloguri şi grupuri de discuţii, însă, avînd în vedere că există peste 800 de site-uri evanghelice, numărul de 20 de site-uri partenere, care au postat bannere (şi informaţii despre Festival) este, categoric, foarte mic.
De asemenea, evenimentul a generat diverse discuţii pe bloguri şi liste de discuţii, însă, din păcate, nu a generat (încă) o dezbatere autentică şi benefică pentru mediul evanghelic din România.
Cel mai consistent articol de pe Internet este cel al lui Raul Enyedi:
Festivalul Speranţei cu Franklin Graham – un alt fel de raport, o altă perspectivă. Printre altele, articolul conţine şi următoarele opinii despre Festival:
“Din punct de vedere psihologic şi sociologic, a fost un exerciţiu de control şi manipulare a maselor.
Din punctul de vedere al artiştilor şi performerilor, a fost un show, şi unul reuşit.
Din perspectiva evanghelicilor, a fost o campanie de evanghelizare, de ‘vestire a Cuvântului lui Dumnezeu’, dar şi un pas mare în promovarea ecumenismului în România, un important exerciţiu de conlucrare eficientă între diferitele denominaţii evanghelice.
Din perspectiva organizatorilor a fost un eveniment ‘spiritual dar cu profunde implicaţii culturale” (Ionel Tuţac). […]
Din punctul de vedere al unui creştin biblic, care crede că Biblia este suficientă pentru ceea ce credem şi facem, care crede că mesajul Evangheliei şi metodele nou testamentale de evanghelizare sunt bune şi eficiente, neavând nevoie de ‘îmbunătăţirile’ şi schimbările radicale aduse de ‘liderii spirituali’ moderni, acest festival a fost un eveniment trist, care a lăsat un gust amar, şi aceasta fiindcă mesajul Evangheliei a fost alterat şi schimbat, metodele folosite nu au fost biblice, ecumenismul promovat nu a fost biblic, căutarea susţinerii autorităţilor seculare nu a fost biblică…”
Articolul a fost postat şi pe grupul de discuţii Roboam_visitors (aproape 2.000 de membri), unde au existat cîteva reacţii. Daniel Brânzei a postat articolul şi reacţiile şi pe blogul Barzilai-en-Dan, unde s-au mai adăugat cîteva comentarii, cu siguranţă benefice pentru cititori, dar, la fel de sigur, fără eficienţă polemică din pricina faptului că se discută prea multe aspecte şi există prea puţină disciplină în dialog (s-a ajuns chiar la subiectul predestinării).
Fără îndoială, anul 2008 este un an cel puţin interesant, dacă nu chiar de referinţă, pentru evanghelicii din România. Evenimente majore precum Festivalul Speranţei, vizitele la Bucureşti ale lui Josh McDowell şi Andrew Palau au constituit provocări pentru evanghelicii din ţara noastră de a depunde eforturi de colaborare pentru organizarea unor astfel de evenimente. Dar astfel de evenimente au constituit, de asemenea, pretexte pentru polemici pe bloguri, nu însă şi oportunităţi care să fi generat, aşa cum e de aşteptat, dezbateri autentice şi benefice.
Două articole interesante au apărut pe blogul “Mersul vremurilor”:
Franklin Graham şi Festivalul Speranţei, test de evaluare a maturităţii evanghelicilor români
Festivalul Speranţei aduce plusuri şi minusuri
O listă cu articole despre evenimentul de la Timişoara se află pe pagina Festivalul Speranţei Timişoara.
Liviu Olah
Decesul pastorului Liviu Olah a coincis cu lansarea Festivalului Speranţei. Unii şi-au adus aminte de prezicerea lui Liviu Olah, de pe vremea comuniştilor, că Evanghelia va fi vestită în România pe stadioane.
Dar, mult mai important pentru tonusul psihologic al baptiştilor români din anul 2008, dispariţia lui Liviu Olah a dus la apariţia unui benefic şi recuperator exerciţiu anamnetic. Din păcate, la fel cum o dată cu Festivalul Speranţei a trebuit să admitem că nu există mărturii scrise despre evenimente similare din anii ’90, tot la fel am fost nevoiţi să recunoaştem că sînt puţine evidenţe scrise despre persoana şi activitatea lui Liviu Olah, “pastor baptist care a jucat un rol unic în trezirea evanghelică din România în anii 70” (Dănuţ Mănăstireanu).
După ce anunţul despre decesul lui Liviu Olah a apărut, rapid, pe bloguri, cu cîte o poză, primul articol consistent a fost cel al lui Dănuţ Mănăstireanu, Amintiri cu Liviu Olah, o inspirată incursiune în anii ’70 ai baptiştilor români.
Dar articolul relevant care îl prezintă, în cuvinte bine alese, pe Liviu Olah, este cel al pastorului Octavian Baban, Liviu Olah – Obituary:
„Se duce, încet, generaţia părinţilor noştri, cei care acum sunt în a şaptea decadă a vieţii. Între ei, Liviu Olah a fost un evanghelist de excepţie, prin care Dumnezeu ne-a vorbit tuturor celor din România comunistă, în anii 70-80. Dacă Iosif Ţon era vocea teologiei evanghelice, cu studiile sale în străinătate, dacă Marcu Nichifor era vocea spiritualităţii evanghelice carismatice, ajunsă la noi din vremurile interbelice, Liviu Olah reprezenta o spiritualitate nouă, modernă, a credincioşilor baptişti din România. […] Liviu Olah a detronat limbajul de lemn (generat adesea de rutina amvonală şi de cea academică, în seminarii), într-un mod categoric, şi a adus o adiere proaspată de evanghelism actual, contemporan, la nivelul ascultătorilor. Ar fi bine ca mai mulţi predicatori contemporani să prindă spiritul libertăţii şi bucuriei, al voioşiei cu care predica Liviu Olah.”
Astfel, Dănuţ Mănăstireanu şi Octavian Baban compensează puţinele informaţii despre Liviu Olah pe care le furnizează Alexa Popovici şi Ioan Bunaciu în cărţile lor despre istoria baptiştilor din România.
Un bogat grupaj cu poze din viaţa lui Liviu Olah a fost postat pe blogul lui Daniel Brânzei.
O listă cu materiale despre pastorul baptist decedat se află pe pagina Liviu Olah.
Persona – 100.000
Cu peste 400 de postări (1,73 postări pe zi), Persona este un blog dinamic şi interesant, dar mai ales consistent. Oricine vrea să dobândească o perspectivă amplă (şi neideologizată) despre mediul confesional evanghelic autohton nu trebuie să rateze interviul în 14 părţi despre evanghelicii din România.
De asemenea, la fel de interesante şi consistente sînt şi alte seriale, precum: Exerciţii de înţelegere (16 părţi), Evanghelicii între liberalism şi fundamentalism (4 părţi), Despre patologia religioasă a societăţii româneşti postcomuniste (2 părţi) sau interviurile cu Dănuţ Jemna (12 părţi), Radu Gheorghiţă (6 părţi), Voicu Bojan (5 părţi).
Fie că scrie despre vizitele (de lucru) în India, Kenya, Tailanda, fie că abordează critic, uneori chiar pamfletar, fenomene şi evenimente din societatea românească, bloggerul ieşean ne seduce printr-un condei exersat şi generos. Nu uită să pună anunţuri despre reuşitele unor tineri precum Mihail Neamţu, Daniel Fărcaş, Adonis Vidu, dar şi să ne atragă atenţia asupra unor documente importante precum Declaraţia de la Zürich sau Manifestul Evanghelic.
După sucombarea blogului La Pătrăţosu (care a dominat mai bine de jumătate de an Topul WordPress), Persona e liderul blogurilor evanghelice (peste 300) şi continuă să fie în Top 100 WordPress.
Lista cu titlurile postărilor se găseşte pe pagina Persona (2008 ).
Cu ocazia contextului conferinţei anglicanilor, Dănuţ Mănăstireanu postează un excelent articol, Conferinţa Lambeth 2008 – Anglicanismul la răscruce – 1, în care, cu un ton cordial, analitic şi personal, menţionează cîteva chestiuni care l-au atras spre anglicanism.
De reflectat la comentariul unui vizitator:
“Am citit pe nerăsuflate articolul dvs. care m-a fascinat nu numai ca informaţie, dar şi ca retrospectivă a propriilor mele dezamăgiri şi căutări de ‘copil evanghelic’ care descoper[ prin suferinţă că, prozaic spus, ‘afar[-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul’ (nu este o infirmare a lucrurilor bune pe care le-a f[cut evanghelismul în România – este o ‘ultra-afirmare’ a lucrurilor pe care le strică el astăzi!). Ar fi interesantă şi o prezentare a evoluţiei anglicanismului în România (am participat acum câţiva ani împreună cu nişte colegi englezi la serviciile Bisericii Anglicane de la Grădina Icoanei – Bucureşti şi am rămas plăcut surprinsă de predicile ‘biblice’ pe care le-am audiat!). Nu vreau să închei înainte de a vă mărturisi că am apreciat analiza dvs. asupra slăbiciunilor anglicanismului – am obosit ascultând de prea multe ori elogiile evanghelice (cu puternică tentă de mentalitate comunistă) despre cât de tari şi fără pată suntem noi…”
Reţeaua România Evanghelică
Modul în care a luat fiinţă şi continuă să se amplifice această serie de bloguri evanghelice este descris în articolul Reţeaua România Evanghelică (7 iulie 2008).
Nu există un coordonator al reţelei România Evanghelică, nu există un model sau standarde stabilite de comun acord, dar e evident că s-a propagat un model pe care l-a propus Clujul Evanghelic la sfîrşitul anului trecut.
Fiecare blog are dinamica lui, cu posibilităţi proprii de expresie, creativitate şi disciplină în administrare. La ora actuală grupul de bloguri din Reţeaua România Evanghelică oferă suficiente informaţii şi comentarii din mediul confesional evanghelic ca să putem concluziona că ritmul şi calitatea prezenţei evanghelice în blogosferă a crescut şi prin contribuţia acestei reţele.
Ca unul care afirm de mai mulţi ani că evanghelicii nu-şi pot face auzită vocea, într-un context majoritar ortodox, decît împreună (Trăiască Festivalurile Speranţei!), îmi exprim speranţa ca blogurile din Reţeaua România Evanghelică să aibă parte de susţinere şi colaborare din partea site-urilor evanghelice (800) care există deja şi a blogurilor evanghelice (300) şi din partea diferitelor biserici, instituţii şi organizaţii creştine de orientare evanghelică.
Totuşi, avînd în vedere anchilozarea societăţii româneşti (“încremenită în proiect”) şi a mediului evanghelic ghetoizat, cele mai mari speranţe mi le pun în iniţiativele individuale, derulate conform unor motivaţii serioase, puternice, nobile, dar şi în abilitatea unor evanghelici de a-şi integra proiectele iniţiate în reţele de colaborare care să slujească, în spirit cristic, cît mai multor evanghelici şi români care se întîmplă să descopere acest segment confesional al societăţii româneşti.
Cele mai citite bloguri penticostale
Bloggerul penticostal Laurenţiu Balcan a propus o listă: Cele mai citite 10 bloguri penticostale (RO), care mi-a prilejuit două postări pe blogul România Evanghelică, în cadrul cărora am propus următoarea listă Cele mai citite bloguri penticostale:
1. penticostalul
2. adamaica
3. stiricrestine
4. vaisamar
5. cllodvl
6. alergatorulcufaclie
7. calebn
După cum prezenţa Pătrăţosului în fruntea Topului 100 WordPress pentru mai bine de jumătate de an a contat enorm pentru vizibilitatea evanghelicilor în blogosfera romînească, tot aşa cele 7 bloguri pe care le-am menţionat eu constituie o bună prezenţă a penticostalilor în blogosfera românească.
Evanghelicii în Top 100 WordPress
După recordul negativ din 25 iunie, cînd au fost doar 2 bloguri în Top 100 WordPress – ceea ce nu s-a întîmplat niciodată în prima jumătate a anului 2008, în 13 iulie, 14.20, au fost 16 postări în Top 100, dintre care 5 despre Liviu Olah.
Dintre cele 650 de site-uri înscrise la categoria Spiritualitate – contor Trafic, în 7 iulie 2008, 08:10, pe primele 5 locuri în Top creşteri (ultimele 7 zile) au fost site-uri evanghelice:
www.alfaomega.tv +4.701
www.romaniantv.org +2.331
www.elim.ro +2.038
www.alfanet.ro +1.967
www.radioelim.ro +1.404
În 8 iulie 2008, blogul România Evanghelică a ajuns pe locul 3, după blogul lui Adrian Năstase.
Romania Evanghelica 