Archive for 27 septembrie 2008

10 bloguri în Top 100 WordPress (27.09.2008)

27 septembrie 2008

27 septembrie 2008, 21.00

Cifra din paranteză reprezintă poziţia în Top ZeList, care cuprinde peste 20.000 de bloguri româneşti.

35. danutm.wordpress.com (384)
47. stiricrestine.wordpress.com (1.464)
76. brasovulevanghelic.ro (890)
78. clujulevanghelic.ro (1.285)
80. romoflorin.wordpress.com (977)
81. simplulgand.wordpress.com (1.067)
87. trezirespirituala.wordpress.com (3.163)
92. penticostalul.wordpress.com (2.225)
96. aurelmateescu.wordpress.com (2.577)
98. roseinthedesert.wordpress.com

Reclame

Trei citate (16)

27 septembrie 2008

Thomas J. Nettles, Prin harul şi pentru slava Lui. Un studiu istoric, teologic şi practic asupra doctrinelor harului în bisericile baptiste, Editura Reformatio, Oradea, 2006

“Bunyan afirmă că Evanghelia, cu harul ei, ‘ar trebui prezentată celor pe care El i-a legat sub osândă veşnică’. Ni se porunceşte să predicăm fiecărei creaturi. Vedem din exemplele Noului testament că predicarea Evangheliei se făcea tuturor oamenilor, fără discriminare. Evanghelia nu este oferită oamenilor ca aleşi sau osândiţi, ci tuturor ca păcătoşi. Cei aleşi au nevoie de harul lui Cristos sau prin Evanghelie numai pentru că sunt păcătoşi; iar cei osândiţi nu sunt determinaţi să-l refuze decât de păcătoşenia lor. Cristos, prin cuvintele Evangheliei, trebuie oferit ambelor categorii, fără a lua în considerare că unii sunt aleşi, iar alţii osândiţi, ci doar că sunt păcătoşi.”

“Boyce subliniază că mântuirea finală a credinciosului se datorează puterii lui Dumnezeu (Ioan 10:27-29; 1 Petru 1:5 etc.). De asemenea, perseverenţa sfinţilor se datorează harului Său. Astfel, puterea de perseverare este o favoare nelimitată, acordată celor aleşi în conformitate cu scopul lui Dumnezeu. Datorită ‘slăbiciunii naturale a creştinului şi datorită predispoziţiei sale spre cădere’, aceste elemente ale lucrării lui Dumnezeu sunt necesare pentru ca cineva să fie în cele din urmă mântuit. […] Boyce este atent totuşi să sublinieze că cineva nu este mântuit ‘în timp ce se complace în păcat şi trăieşte după poftele sale’, ci că este sfinţit prin lucrarea Duhului Sfânt care-l ajută să persevereze. Acest lucru determină inevitabil cooperarea credinciosului. Acesta trebuie să fie sfânt şi neprihănit, necondamnabil înaintea lui Dumnezeu şi modelat după chipul Fiului Său. Cu toate că acest lucru nu se realizează pe deplin îna ceastă viaţă, credinciosul trebuie totuşi să folosească în mod constant mijloacele prin care se dobândeşte sfinţenia.”

“Alegerea necondiţionată şi alte doctrine care îşi au rădăcina în suveranitatea lui Dumnezeu se exprimă în mod practic în libertatea conştiinţei. Nu este o simplă coincidenţă faptul că printre cei care au suferit cel mai îndelung şi au luptat cel mai mult pentru libertate religioasă se numără şi calviniştii. Baptiştii particulari englezi, precum Benjamin Keach, şi americani, precum Roger Williams, John Clarke, Obadiah Holmes, Isaac Backus şi John Leland, au căutat toţi expresii de închinare care să nu fie stânjenite de constrângere civilă. Această observaţie nu trebuie înţeleasă ca o denigrare sau chiar o subestimare a valorii contribuţiilor pe care baptiştii generali (arminieni) le-au adus la lupta pentru libertatea conştiinţei. Scrierile lui Thomas Helwys, John Smyth, John Murton şi Leonard Busher au deschis drumul pentru această libertate în lumea vorbitoare de limbă engleză. […] Atât curajul, cât şi argumentele acestor bărbaţi, toţi arminieni, a ajutat foarte mult ca Anglia şi America să dobândească libertate de conştiinţă. Muniţia pe care au folosit-o, însă, se potrivea mult mai bine în tunul calvinist decât în puşca arminiană. Apelul lor general la suveranitatea singulară a lui Dumnezeu peste problemele de suflet, accentul specific al lui Busher asupra centralităţii regenerării prin Cuvânt şi Duh, precum şi puternica sa aluzie la caracterul îndurător al credinţei acţionează cu mult mai multă consecvenţă teologică şi logică pe un fundament calvinist decât pe unul care nu este calvinist.”

Un mesaj (2) – Matrimoniale

27 septembrie 2008

Am primit pe Messenger următorul mesaj:

Am o rugaminte delicata la tine: as vrea sa imi faci cunostinta cu o fata. Am observat ca esti implicat serios in lumea evanghelica si cred ca cunosti multe persoane. Stiu ca nu te ocupi de matrimoniale dar daca poti sa ma ajuti cu o adresa de mail a unei fete de calitate ar fi poate de mare ajutor pt. mine.

Am răspuns că nu sînt persoana potrivită pentru aşa ceva (de parcă bîlbîitul de Moise sau urîţelul de Pavel ar fi fost „potriviţi” pentru Public Relations) şi că nu recomand întîlnirea pe email (de parcă eu nu m-am înroşit de plăcere văzînd mai întîi poza soţiei mele acum 20 ani la colega ei de bancă de la liceu, şi de parcă n-aş şti de un îndrăgit spaniard care şi-a cunoscut soţia pe Internet, după care s-a dus într-o altă ţară să se întîlnească cu ea, dacă îmi aduc bine aminte).

Mi-aduc aminte că m-a contactat cineva de la o agenţie matrimonială din Italia, acum cîţiva ani (că păream persoană serioasă), şi la început am căutat, tot aşa, să scap repede. Dar omul a avut tact şi a ştiut să îmi explice filozofia care stă în spatele activităţii agenţiei, încît am acceptat să citesc documentele pe care mi le-a trimis şi am ajuns să îmi pară rău că nu ştiu cum aş putea ajuta cu adevărat.

Dincolo de zîmbetul din colţul gurii pe care ni-l iscă un astfel de mesaj, mă gîndesc totuşi că e decent-potrivit să propun următoarea variantă: dacă vrei să intri în legătură cu persoana care mi-a scris mesajul (pe care nu o cunosc), trimite-mi adresa de email la alinpm@yahoo.com şi eu o să i-o comunic.

LOGO WANTED

27 septembrie 2008

Ravi Zacharias în România

27 septembrie 2008

Aveţi puţintică răbdare.

Pînă în primăvara anului 2010, cînd cunoscutul apologet creştin (programul său săptămânal de radio “Let My People Think” este transmis de 1.500 de posturi de radio din întreaga lume) va conferenţia în România, ca vorbitor principal al unei conferinţe organizată de Fundaţia BIG Impact.

Consultaţi Mersul Vremurilor. :)

Interviu cu Cătălin Dupu

27 septembrie 2008

Ai regizat până acum peste 15 filme, dintre care 2 de lung-metraj. Te vei opri aici?

Nu doresc aceasta. Mai am 5 scenarii. Aşa cum am spus şi în ‘Evenimentul zilei’ şi în alte părţi, sunt ţinut în loc de bani. Vă asigur că scenariile nu sunt rele. Vezi nominalizarea din 2007.”

http://alecwwjd.blogspot.com

Nu ieri

27 septembrie 2008

Am primit pe Messenger azi, 27 septembrie, următorul mesaj:

sa te rogi pt frati din India. ieri au dat foc la 200 de biserici din Osiria, se planuiete sa se arda inca 200, iar peste 24 ore sa omoare 200 de pastori. tr mesajul mai departe

Nu ieri, am răspuns, mesajul acesta circulă de cîteva zile. Am căutat în arhivă şi l-am găsit pe cel retransmis de cineva în 17 septembrie:

IO Chiritescu (9/17/2008 9:15:08 AM): Pt cei care sunteti crestini- rugaciune urgenta pt pastorul Paul Thangiah care este in Bangladesh .RSS[comunista] intentioneaza sa il ucida, acestia au ars 200 de biserici ieri seara si intentioneaza sa arda 200 de biserici in Orissa. BJP intentioneaza sa ucida 200 de pastori in urmatoarele 24 de ore. Va rog rugati-va pt toti acesti crestini……. scuze de mass dar e urgent. am primit acest mesaj acum 5 minute pe tel meu de la pastorul Jony de la biserica New Beginings Church din Oslo unde obisnuim sa mergem noi familia Pirciu

Atunci, cu jenă, întrebam: 200, 200, 200?

UPDATE Duminică, 28 septembrie 2008:

Am primit pe Messenger, cu litere de-o şchioapă, mesajul:

ESTE RUGAMINTE SA TE ROG PENTRU FRATII DIN INDIA.IERI AU DAT FOC LA 20 DE BISERICI DIN OSIRIA,SE PLANIFICA SA ARDA INK 200 DE BISERICI,IAR PESTE 24 DE ORE SA OMOARE 200DE PASTORI.TRIMITE MASSU MAI DEPARTE TE ROG PT K NU SE STIE CAND VEI AVEA SI U NEVOIE DE O RUGACIUNE.

UPDATE cu o ştire din 29 septembrie:

India – aproape 100 de pastori ucişi, 60 de biserici incendiate

http://galatens.es.tl

UPDATE cu o ştire din 9 octombrie din Evenimentul Zilei:

35 de creştini au fost ucişi cu pietre şi bâte de grupuri de hinduşi, în districtul indian Kandhamal, informează The Independent. Violenţele hinduşilor nu s-au oprit însă aici. Peste 50.000 de creştini au fost forţaţi să îşi părăsească locuinţele, 140 de biserici au fost arse, iar o călugăriţă a fost violată. „Este o ruşine naţională”, a comentat tragicul eveniment premierul Indiei, Manmohan Singh.

Un trandafir în deşert

27 septembrie 2008

De cîteva zile îmi tot vine să plîng (Cred că anul trecut m-a întrebat un pastor pe Messenger: Aline, tu plîngi? Probabil nu îşi putea imagina o asemea situaţie avînd în vedere tonul tăios / hotărît pe care îl aveam destul de des în polemici pe liste de discuţii şi bloguri şi tenacitatea cu care investesc în proiectele aflate în derulare. Sigur că plîng, am răspuns, dar îmi venea să plîng, gîndindu-mă ce impresii deformate ne facem unii despre alţii. Sau, ca să nu plîng, să rîd…)

De cîteva zile îmi tot vine să plîng citind gîndurile sincere şi profunde pe care ni le oferă un nou blog: Rose in the Desert.

Am cules cîteva citate (de fapt le-am folosit azi-dimineaţă, pe Messenger, cînd cineva menţiona, cu tristeţe, un caz în care cineva, o victimă în context familial, nu mergea la biserică, de ruşine, iar eu spuneam, iarăşi, că biserica ar trebui să fie de fapt un refugiu, ultimul loc în care se mai află un strop de iubire):

A fi rece nu este o virtute, noi românii pocăiţi am dezvoltat aceasta ca fiind o virtute, un stil de viaţă, a fi rezervat în relaţiile cu aproapele tău cu nici un chip nu este învăţătura lui Isus.

E incredibil cum poţi muri de durere într-o biserică românească, orice durere a ta este tratată de la distanţă: “bine frate, bine soră, o să ne rugăm pentru dv, Domnul este bun şi o să intervină”…… şi atât.

Din păcate majoritatea oamenilor din ziua de azi, indiferent de vârsta, nu au ajuns să cunoască adevăratul sentiment de prietenie şi trăiesc relaţii superficiale, care se schimbă în funcţie de dispoziţia sufletească a celor implicaţi.

D-zeu a pus în preajma noastră oameni de care trebuie să avem grijă, prieteni de care trebuie să avem grijă, necunoscuţi de care trebuie să avem grijă. Trebuie să avem grijă unii de alţii , pentru că dragostea a fost scopul pentru care D-zeu ne-a creat. Biserica e un loc în care toate problemele ar trebui să îşi găsească rezolvare, în care slujirea să fie necondiţionată şi niciodată una venită în urma cerşitului.

Toată viaţa m-am bucurat că Biblia conţine pasajul din Corinteni 1:26-30, acolo unde se spune că D-zeu a ales lucrurile slabe ale lumii. Consider că aceasta este şansa vieţii mele, şi din postura de NIMIC nu am nici o grijă că aş putea pierde ceva, ceea ce am este doar prin harul Lui.

Un trandafir în deşert… Iar îmi vine să plîng… De-aia rîd…

Un mesaj

27 septembrie 2008

Am primit, pe adresa mea email, urmatorul mesaj:

Mă bucur pentru blogul România Evanghelică, dar tare m-aş bucura şi de un Baia-Mare Evanghelică. Nu de mult m-am mutat acolo, de vreo trei săptămîni, şi aş vrea să cunosc comunitatea de creştini. Dacă puteţi face ceva, Domnul să vă ajute!

Un astfel de mesaj scurt conţine mai multe aspecte pe care urechile auzitoare ar trebui să le ia în considerare.

1. În primul rînd, un astfel de mesaj indică foarte clar la ce poate folosi un blog din Reţeaua România Evanghelică – la circulaţia informaţiei. Îmi aduc aminte cîte astfel de mesaje au fost transmise pe grupul roboam_visitors (iniţiat de Daniel Brânzei), în care erau cerute informaţii despre bisericile româneşti din ţările unde ajunseseră românii: Italia, Spania, Marea Britanie. Şi ce folositoare erau nişte simple liste cu adrese şi numere de telefon, cel puţin se putea cere la telefon o referinţă despre altă biserică, dacă nu era pe listă. Îmi aduc aminte şi de importanţa precizării unor date de contact (cum a fost cazul fericit al Braşovului Evanghelic) pentru ONG-urile care au campanii în care se pot implica şi biserici şi instituţii religioase.

2. Un astfel de mesaj este relevant pentru atitudinea specific evanghelică: integrarea într-o comunitate creştină locală. Nu prea îmi pot imagina un mesaj în care un ortodox sau un catolic îşi exprimă public dorinţa de a se integra într-o comunitate creştină locală. Probabil că unii iau legătura cu parohul sau vizitează o biserică unde pot afla informaţii despre dinamica religioasă. Evanghelicii, însă, au acest reflex de a se integra rapid şi efectiv în comunitatea creştină şi apelează din ce în ce mai mult la informaţii care s-ar putea găsi pe Internet.

3. Un astfel de mesaj ne poate face să ne gîndim din nou la ce importanţă are comunitatea creştină pentru enoriaşi, mai ales pentru cineva care a s-a mutat într-o altă localitate. Acum 18 ani am stat un an în Viena. Ce bine a fost cînd, la sosirea mea absolut nepremeditată, o familie m-a primit cîteva zile (şi m-a ajutat pe parcursul şederii mele). Însă îmi aduc aminte cum, într-o zi, era în vizită o rudă apropiată a familiei, venită din SUA. Atunci cînd a auzit numele meu, respectiva persoană şi-a schimbat pur şi simplu poziţia relaxată, întorcîndu-se spre mine şi spunînd, cu o apreciere pe care nu o să o uit toată viaţa: „Mătuşa ta m-a primit în casa ei atunci cînd am ajuns în SUA.”

4. Un astfel de mesaj ne obligă să ne punem întrebarea: ce am putea face? Putem avea, fiecare, diferite direcţii de acţiune. Primul lucru pe care îl pot face este să folosesc acest mesaj ca pretext pentru comentariu şi reflecţie. Mesajul poate fi, nu-i aşa?, trimis mai departe. Nu mă aştept neapărat la rezultate imediate. Însă sînt destule exemple care mi-au arătat că atunci cînd există puţină bunăvoinţă pot să apară reacţii (ne)sperate. Ca să nu mai vorbesc de relaţiile care iau naştere spontan în astfel de situaţii.

5. Un astfel de mesaj ne poate trimite ÎNAPOI la fundamente:

Purtaţi-vă sarcinile altora şi veţi împlini astfel legea lui Hristos. (Gal. 6:2)

Sarcinile spirituale, fraţilor…

Vasile Tomoiagă

27 septembrie 2008

Carmen Gavril ar trebui inclusă oficial în Tezaurul Evanghelic Românesc, spuneam acum cîţiva ani, încîntat de textele sale pentru melodii sau adaptările de text, vreo 25, din Culegerea Jubilate, cel mai bun produs din istoria neo-protestanţilor din România în ceea ce priveşte închinarea publică, o redirecţionare a închinării comune din spaţiul confesional neo-protestant în concordanţă cu practicile contemporane din alte ţări.

Cum am putea uita vreodată metrul inedit din refrenul piesei “Dumnezeul creator”?

E Dumnezeu creator al vieţii curat izvor
El ne-a zidit în iubire!
E Dumnezeu creator, Măreţ Domn al Domnilor,
El ne-a adus mîntuire!

Zilele acestea am avut încă un astfel de gînd: Vasile Tomoiagă, straşnic ardelean, ar trebui inclus oficial în Tezaurul Naţional Evanghelic, avînd în vedere contribuţia lui la dezvoltarea Internetului evanghelic. El a adaptat altfel de “cuvinte”, de-ale cu care citim Internetul, astfel că putem acum să vedem şi să folosim eficient rezultatele monitorizării blogosferei evanghelice româneşti (400 de bloguri).

Vasile Tomoiagă a realizat blogul Clujul Evanghelic, primul apărut din Reţeaua România Evanghelică, oferind astfel un model pentru blogurile de acest tip, care acum au ajuns la 15, prin truda, mai mare sau mai mică, a unor iniţiative personale.

Clujeanul mai are şi blogul Tomoiaga.ro, unde sînt reflecţii de ale sale, traduse şi în engleză (fapt care induce în eroare cititorii, care cred că sînt cugetări traduse DIN engleză), dar şi blogul Discromat.wordpress.com – demers pentru obţinerea dreptului de a fi şofer amator pentru discromaţii români. De asemenea, face parte din grupul Societatea Clujeană de Apologetică care a iniţiat blogul Soclu.org (nu se poate să nu ne atragă atenţia că unul dintre ei “a studiat câte puţin despre coleoptere edafice, nannoplankton calcaros badenian”).

Cred că doar de două ori în viaţă mi s-a întîmplat să mai am parte de o aşa excelentă colaborare tensionat-armonioasă precum cu Vasile Tomoiagă (care mă ajută, cu multă răbdare, să mă acomodez tot mai mult cu chestiunile tehnice ale blogging-ului) – cu Daniel Mănăstireanu la revista electronică Adoramus (şi Perspective), acum cîţiva ani, şi cu un prieten din tinereţe cu care cîntam ore în şir la chitară pe scara blocului.