Trei citate (16)

Thomas J. Nettles, Prin harul şi pentru slava Lui. Un studiu istoric, teologic şi practic asupra doctrinelor harului în bisericile baptiste, Editura Reformatio, Oradea, 2006

“Bunyan afirmă că Evanghelia, cu harul ei, ‘ar trebui prezentată celor pe care El i-a legat sub osândă veşnică’. Ni se porunceşte să predicăm fiecărei creaturi. Vedem din exemplele Noului testament că predicarea Evangheliei se făcea tuturor oamenilor, fără discriminare. Evanghelia nu este oferită oamenilor ca aleşi sau osândiţi, ci tuturor ca păcătoşi. Cei aleşi au nevoie de harul lui Cristos sau prin Evanghelie numai pentru că sunt păcătoşi; iar cei osândiţi nu sunt determinaţi să-l refuze decât de păcătoşenia lor. Cristos, prin cuvintele Evangheliei, trebuie oferit ambelor categorii, fără a lua în considerare că unii sunt aleşi, iar alţii osândiţi, ci doar că sunt păcătoşi.”

“Boyce subliniază că mântuirea finală a credinciosului se datorează puterii lui Dumnezeu (Ioan 10:27-29; 1 Petru 1:5 etc.). De asemenea, perseverenţa sfinţilor se datorează harului Său. Astfel, puterea de perseverare este o favoare nelimitată, acordată celor aleşi în conformitate cu scopul lui Dumnezeu. Datorită ‘slăbiciunii naturale a creştinului şi datorită predispoziţiei sale spre cădere’, aceste elemente ale lucrării lui Dumnezeu sunt necesare pentru ca cineva să fie în cele din urmă mântuit. […] Boyce este atent totuşi să sublinieze că cineva nu este mântuit ‘în timp ce se complace în păcat şi trăieşte după poftele sale’, ci că este sfinţit prin lucrarea Duhului Sfânt care-l ajută să persevereze. Acest lucru determină inevitabil cooperarea credinciosului. Acesta trebuie să fie sfânt şi neprihănit, necondamnabil înaintea lui Dumnezeu şi modelat după chipul Fiului Său. Cu toate că acest lucru nu se realizează pe deplin îna ceastă viaţă, credinciosul trebuie totuşi să folosească în mod constant mijloacele prin care se dobândeşte sfinţenia.”

“Alegerea necondiţionată şi alte doctrine care îşi au rădăcina în suveranitatea lui Dumnezeu se exprimă în mod practic în libertatea conştiinţei. Nu este o simplă coincidenţă faptul că printre cei care au suferit cel mai îndelung şi au luptat cel mai mult pentru libertate religioasă se numără şi calviniştii. Baptiştii particulari englezi, precum Benjamin Keach, şi americani, precum Roger Williams, John Clarke, Obadiah Holmes, Isaac Backus şi John Leland, au căutat toţi expresii de închinare care să nu fie stânjenite de constrângere civilă. Această observaţie nu trebuie înţeleasă ca o denigrare sau chiar o subestimare a valorii contribuţiilor pe care baptiştii generali (arminieni) le-au adus la lupta pentru libertatea conştiinţei. Scrierile lui Thomas Helwys, John Smyth, John Murton şi Leonard Busher au deschis drumul pentru această libertate în lumea vorbitoare de limbă engleză. […] Atât curajul, cât şi argumentele acestor bărbaţi, toţi arminieni, a ajutat foarte mult ca Anglia şi America să dobândească libertate de conştiinţă. Muniţia pe care au folosit-o, însă, se potrivea mult mai bine în tunul calvinist decât în puşca arminiană. Apelul lor general la suveranitatea singulară a lui Dumnezeu peste problemele de suflet, accentul specific al lui Busher asupra centralităţii regenerării prin Cuvânt şi Duh, precum şi puternica sa aluzie la caracterul îndurător al credinţei acţionează cu mult mai multă consecvenţă teologică şi logică pe un fundament calvinist decât pe unul care nu este calvinist.”

Un răspuns to “Trei citate (16)”

  1. Alin Cristea Says:

    A republicat asta pe RoEvanghelica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: