Un trandafir în deşert

De cîteva zile îmi tot vine să plîng (Cred că anul trecut m-a întrebat un pastor pe Messenger: Aline, tu plîngi? Probabil nu îşi putea imagina o asemea situaţie avînd în vedere tonul tăios / hotărît pe care îl aveam destul de des în polemici pe liste de discuţii şi bloguri şi tenacitatea cu care investesc în proiectele aflate în derulare. Sigur că plîng, am răspuns, dar îmi venea să plîng, gîndindu-mă ce impresii deformate ne facem unii despre alţii. Sau, ca să nu plîng, să rîd…)

De cîteva zile îmi tot vine să plîng citind gîndurile sincere şi profunde pe care ni le oferă un nou blog: Rose in the Desert.

Am cules cîteva citate (de fapt le-am folosit azi-dimineaţă, pe Messenger, cînd cineva menţiona, cu tristeţe, un caz în care cineva, o victimă în context familial, nu mergea la biserică, de ruşine, iar eu spuneam, iarăşi, că biserica ar trebui să fie de fapt un refugiu, ultimul loc în care se mai află un strop de iubire):

A fi rece nu este o virtute, noi românii pocăiţi am dezvoltat aceasta ca fiind o virtute, un stil de viaţă, a fi rezervat în relaţiile cu aproapele tău cu nici un chip nu este învăţătura lui Isus.

E incredibil cum poţi muri de durere într-o biserică românească, orice durere a ta este tratată de la distanţă: “bine frate, bine soră, o să ne rugăm pentru dv, Domnul este bun şi o să intervină”…… şi atât.

Din păcate majoritatea oamenilor din ziua de azi, indiferent de vârsta, nu au ajuns să cunoască adevăratul sentiment de prietenie şi trăiesc relaţii superficiale, care se schimbă în funcţie de dispoziţia sufletească a celor implicaţi.

D-zeu a pus în preajma noastră oameni de care trebuie să avem grijă, prieteni de care trebuie să avem grijă, necunoscuţi de care trebuie să avem grijă. Trebuie să avem grijă unii de alţii , pentru că dragostea a fost scopul pentru care D-zeu ne-a creat. Biserica e un loc în care toate problemele ar trebui să îşi găsească rezolvare, în care slujirea să fie necondiţionată şi niciodată una venită în urma cerşitului.

Toată viaţa m-am bucurat că Biblia conţine pasajul din Corinteni 1:26-30, acolo unde se spune că D-zeu a ales lucrurile slabe ale lumii. Consider că aceasta este şansa vieţii mele, şi din postura de NIMIC nu am nici o grijă că aş putea pierde ceva, ceea ce am este doar prin harul Lui.

Un trandafir în deşert… Iar îmi vine să plîng… De-aia rîd…

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: