PROTEST

Protestez faţă de numirea lui Marius Cruceru, doctor în litere, ca decan al Facultăţii de Teologie a Universităţii Emanuel şi a lui Nicolae Bica, doctor în muzică (sau pedagogie), ca prorector al Universităţii Emanuel.

Site-ul Universităţii Emanuel a anunţat: “În semn de respect şi apreciere pentru contribuția Prof. Univ. Dr. Nicolae Bica la dezvoltarea Universității Emanuel, și în special a specializării pedagogie muzicală, Bordul și Senatul universității au hotărât alegerea profesorului Nicolae Bica în funcția de Prorector.”

În ce constă “contribuţia Prof. Univ. Dr. Nicolae Bica la dezvoltarea Universității Emanuel” ca să fie numit prorector al unei astfel de instituţii confesionale?

Este strigător la cer ca Facultatea de Teologie să fie condusă de un doctor în litere, iar pînă acum de un doctor în muzică în condiţiile în care în România sînt peste 50 de evanghelici care au obţinut doctoratul în teologie.

Acest protest se înscrie, aşadar, pe aceeaşi linie de argumentaţie pe care am folosit-o şi în alte ocazii, cînd am arătat anormalitatea situaţiei ca, la Facultatea de Teologie, decanul să fie profesor de muzică, secretarul la fel, iar şeful de catedră doctor în litere.

Însă această anormalitate apare monstruoasă în contextul în care Universitatea Emanuel din Oradea este în regres de 8 ani. Este de necontestat faptul că cei mai buni profesori, doctori în teologie, profesori de muzică şi alţii, au trebuit să plece de la această instituţie confesională.

Universitatea Emanuel a cultivat în aceşti ani un climat de suspiciune – atît faţă de profesori cît şi faţă de studenţi, dar şi faţă de numeroase proiecte din contextul evanghelic naţional şi internaţional –, a încurajat merceneriatul şi nepotismul şi a propagat informaţii incomplete care au dus la dezinformarea creştinilor evanghelici din România şi străinătate.

Cazurile jenante de anul trecut, precum plagiatul rectorului Paul Negruţ la cursul de etică – exonerat în mod neconvingător de Comunitatea Baptistă din Oradea, unde este preşedinte de mai mulţi ani fratele lui Paul Negruţ –, eşecul lansării Conferinţelor de acum un an, dar şi al Şcolii de vară (care merita, cu siguranţă, mult mai multă atenţie din partea Universităţii, dar şi a publicului din Oradea, printre altele oraş cu un procent important de evanghelici) nu fac decît să confirme degringolada instituţiei confesionale conduse de mulţi ani de Paul Negruţ.

Ultimii ani ai decadei ’90 au însemnat perioada de vîrf a Universităţii Emanuel (pe atunci Institutul Biblic Emanuel). Conflictele şi scandalurile care au urmat în anii 2000 au dezonorat numele acestei instituţii confesionale şi, din păcate, şi a bisericii baptiste de care este legată înfiinţarea acestei şcoli, făcîndu-ne să ne întrebăm dacă mai există oameni cu coloană verticală, în această mare biserică, care să-i confrunte pe liderii ei, multilateral dezvoltaţi, cu consecinţele deciziilor lor pentru mediul evanghelic din România.

După scandalurile iscate de bloggerul Marius Cruceru anul trecut şi anul acesta, numirea acestuia ca decan al Facultăţii de Teologie este o mare gafă mediatică. Iar numirea necunoscutului, în lumea evanghelică, Nicolae Bica, o altă gafă.

Domnul a dat, Domnul a luat, Numele Lui fie binecuvîntat!

Alin Cristea

Notă: Acest material nu poate fi preluat fără acordul celui care l-a scris.

Reclame

47 răspunsuri to “PROTEST”

  1. Sergiu Says:

    Interesant!!!
    Nu imi place sa intru in polemici cu nimeni si de regula eu sunt cel impaciuitor, dar de data asta sunt doar partial de acord cu tine. Nici eu nu stiu cine este fr Bica si in ce ma priveste, nu cred ca este o figura atat de reprezentativa incat sa fie prorector. Il stiu insa pe Marius si sincer il apreciez. Nu am fost de acord cu multele scandaluri iscate pe blogul sau (!!), si nu am „crezut” la fel de multe ori. Totusi nu pot sa nu ii recunosc eruditia si chiar daca detine „doar” un doctorat in litere nu cred ca nu ar fi potrivit pentru functia de decan al Facultatii de Teologie. Argumentul cum ca ar fi multi altii mai educati decat el cade tocmai pentru ca vorbim despre Universitatea Emanuel. Acolo este o scoala cu circuit inchis. Teoretic scoala apartine Cultului Baptist dar practic Scoala este a Bisericii Emanuel. Situatie care place si slujeste diferitelor interese …
    Nu am fost si nu sunt de acord cu multe lucruri de acolo, totusi, din lipsa de mai multe „argumente reale” prefer sa raman la parerea ca Marius Cruceru este „cea mai buna alegere din … ”
    Succes cu Protestul – poate se intampla cate ceva :)

  2. Alin Cristea Says:

    Sergiu, nu ai citit cu atenţie protestul (cum vor face, de altfel, şi alţii).

    Protestul nu are de a face, în primul rînd, cu Marius Cruceru sau cu Nicolae Bica, nici măcar cu Paul Negruţ.

    Protestul are de a face cu o anumită mentalitate care a pervertit un mediu de care ne pasă (sau ar trebui să ne pese).

    Eu nu am spus că Marius Cruceru nu ar fi potrivit pentru funcţia de decan al Facultăţii de Teologie şi nu am pus în discuţie erudiţia lui (ce importanţă are erudiţia pentru numirea unui decan?).

    Accentul protestului meu cade pe faptul că, deşi în România sînt peste 50 evanghelici doctori în teologie, Universitatea Emanuel are practici ciudate, care trebuie semnalate şi sancţionate în public.

    De asemenea, am amintit de faptul că Universitatea Emanuel e în regres de ani buni.

    Nicidecum nu e vorba de o şcoală cu circuit închis, deoarece absolvenţii acestei instituţii confesionale vor avea un impact în următorii zeci de ani în mediul evanghelic din România. Nu este deloc lipsit de importanţă cine şi cum formează aceşti viitori lideri evanghelici.

    LIPSA DE ARGUMENTE REALE? Hm.

    Răspunsul meu este: lipsă de atenţie la lectură.

  3. Bogdan Says:

    Din nou iti vad verticalitatea in Domnul frate Aline,si intradevar un lucru facut pe plan spiritual in ambitia unuia similar deja existent creeaza suspiciuni.
    Nu am vazut de la inceput ca oportuna aparitia structurii de invatamint paralela cu Bucurestiul care se numeste Universitatea „Emanuel”.

    Despre Fr.Cruceru numai bine,nu il cunosc,stiu ca e un mare „fan”Paul Negrut.
    Despre fr.Bica,un cadru didactic provenit de la politehnica clujeana ca sa dea la numar,si a se obtine acreditarea univ.”Emanuel” no comment.Fiind necunoscut si usor de manipulat e personajul optim pt.prorector la Oradea.
    Mai vorbim.

  4. Universitatea Emanuel – “o şcoală cu circuit închis”? « România Evanghelică Says:

    […] Emanuel – “o şcoală cu circuit închis”? Primul comentariu la PROTEST a adus în discuţie faptul că Universitatea Emanuel ar fi “o şcoală cu circuit […]

  5. Alin Cristea Says:

    Iată un răspuns ridicol pe grupul de discuţii Divanul creştin:

    „Creştinătatea are nevoie nu de „doctori în teologie” ci de oameni ai
    rugăciunii.
    Această lume ajunsă în paragină cere trezire …
    Predicile nu sînt valoroase prin dicţiune frumoasă, sau lustrul
    literal, sau prin iscusinţa expresiilor, ci prin demonstrarea Duhului
    şi a puterii.
    Creştini, renunţarea de noi înşine e legea de căpetenie în conduita
    creştină!”

    Ridicolul constă în mai multe aspecte:

    1. Conform argumentului prezentat, construcţia conceptuală a doctrinei creştine nu şi-ar avea rostul într-o „adevărată” comunitate de oameni ai rugăciunii. Sau: ocupaţi cu rugăciunea (sau facerea de bine, sau diverse exerciţii spirituale), la ce mai trebuie doctrină? Păi trebuie, cucoană, că altfel iată de prostioare mai debităm!

    2. Dacă predicile nu au nevoie de dicţie (nici de doctrină, nu? – de fapt nici nu e nevoie de predică, dacă sîntem ocupaţi cu rugăciunea, nu?), nici de „lustru literal” sau de iscusinţa expresiilor, atunci de ce se mai face homiletică la seminarii, astea de grad universitar? Nişte profeţi de la penticostalii rîvnoşi sau de la carismatici ar coordona fluxul spiritual direct în gura şi degetuţele predicatorilor.

    3. Partea cea mai perversă a acestor mesaje (care sosesc cu duiumul pe Messenger) e faptul că au o formă de evlavie, de te fac să te simţi jenat că te ocupi şi de alte lucruri decît cele menţionate de aceşti sfînţoci care nu mai pripidesc cu sfătoşeniile. Cum să îndrăzneşti, Doamne fereşte, să abordezi chestiunea maturităţii spirituale a evanghelicilor din România (şi străinătate). Cum, ai timp de aşa ceva? ‘Napoi pe genunchi, obrăznicătură!

  6. Alin Cristea Says:

    Bogdan frate, despre Nicolae Bica nu ştiu a fi „cadru didactic provenit de la politehnică clujeană”. Cred că faci o confuzie. Dar avînd în vedere că, atît cît am căutat informaţii despre acest profesor, nu am găsit pe Internet, să nu ne împiedicăm în detalii.

    Din cîte ştiu, Nicolae Bica provine de la Braşov şi e cunoscut ca dirijor.

    Desigur, păpuşarul-şef Paul Negruţ e, de departe, mai mare meşter dirijor, de vreme ce îi face şi pe afoni să se armonizeze cu planul măreţ de conservare a conservatorilor conservatorişti din România evanghelică conservatoare.

    Ce mai conservă a ajuns UE…

  7. cristi jugariu Says:

    Confirm, Nicolae Bica e de la Brasov, nu de la Cluj.

  8. elisa Says:

    Zilele sunt pe sfarsite dragi frati,mai e putin si vom arata Domnului
    fiecare in particular ce a facut pentru altii.
    Nu va ramqane nimic,decat dragostea cu care”am spalat picioarele fratilor.
    Atat!
    Provocarea crizei mondiale,pregatirea pentru venirea si instalarea”uriciunii pustiirii”,toate ne infioara gandindu-ne la ceea ce va urma pe acest pamant stapanit de firea pamanteasca.
    Cred ca daca avem nemultumiri si traim prin Duhul Sfant,II spunem Lui si daca Domnul are ceva impotriva celor care conduc universitatea,adica daca nu sunt marturii vii ale lui Hristos…atunci El sa faca schimbarea la rugciunile celr sfinti.
    Marturia lor conteaza,Domnul a dat talante in diferitedomenii,nu cred ca Lui
    ii displace folosirea fratilor impreuna intr-o conducere crestine,doar nu suntem in lume.
    Adevarul este ca este multa invidie,de care trebuie sa ne pocaim.

  9. Alin Cristea Says:

    Duduie Elisa, pierdeţi timpul cu astfel de mesaje generaliste care ar merge postate oriunde, la orice subiect.

    Vă atrag atenţia că acest blog este cu totul altfel decît cel al Pătrăţosului, unde v-aţi învăţat să vă fie primite mesajele insipide.

    Am afişat comentariul DOAR pentru a arăta cît de ridicol e (şi ce greu e să construim spaţii de dezbatere, că „rugăcioşi”, „bisericoşi” şi alţi „…oşi” avem destui).

  10. andrei Says:

    Esti cel mai nesimtit si anormal om pe care l-am vazut vreodata. Nu ti-e rusine jigodie imputita sa vorbesti asa despre mesajul Elisei… fata te chema la pocainta ca asta ar trebui sa faci iar tu o batjocoresti „in plina strada”. Rusine sa iti fie, daca ea este duduie, cred ca tie ti se potriveste titlul de jigodie imputita!!!!!!!!!!! Si ce ai facut tu prin multele bloguri si postari ale tale? Ai urcat scara topurilor? Bravo!!! Hai sa ne bucuram cu totii ca marele jurnalist (lol) Alin Cristea este in topul blogarilor. Majoritatea postarilor tale sunt o pierdere de timp!!!! Te-ai scremut si ai reusit sa scrii si tu un amarat de articol sa mai batjocoresti putin Universitatea Emanuel. Ba idiotule de ce nu mergi sa le spui lor daca ai ceva cu ei???? De ce ne faci de ras pe bloguri…netaiat imprejur ce esti? De ce nu iesi odata din cultul asta ca esti ca un cancer in cultul baptist care tot roade de ani buni de zile. Nu ai fost bun decat sa batjocoresti si in biserica si pe internet. Fa-ti tu un cult al tau, fa-ti o scoala a ta, si acolo poti sa predici tu cum vrei, sa canti tu si sa ai rectorii si decanii pe care tii doresti. Da nu ii mai batjocori atit de mult pe cei care chiar vor sa faca ceva pentru imparatia lui Dumnezeu. Desigur ca nu vei avea nici tupeul si nici barbatia necesara sa postezi acest mesaj. Cred ca iti lipseste atit tupeul cat si barbatia…. ca din cate se vede scrii mai mult de frustrat ce esti nu pentru ca ai avea ceva in capul ala sec!!!!!!!!

  11. Alin Cristea Says:

    Nu e o dovadă de bărbăţie să postez un asemenea mesaj.

    Dar ne mai descreţim puţin frunţile. Desigur, dacă trecem peste „năcazul” de a citi expresii incalificabile şi inepţii (neargumentate).

    Bună dimineaţa! – vă salut, „jigodie împuţită” ce sînt :)

  12. cucinajugariu Says:

    @ andrei:
    Ce treaba ai tu cu robul Altuia daca sta in picioare sau cade? Oricum din limbajul si atitudinea ta (care printre altele face de ras Biserica Emanuel si Cultul Baptist) se vede ca tu esti robul altuia si nu al Altuia.

  13. andrei Says:

    @Cucinajugariu

    Nu am nici un fel de problema cu robul nimanui. E adevarat ca am folosit un limbaj nepotrivit insa ceea ce m-a determinat pe de-o parte sa folosesc aceste cuvinte este firea pamanteasca care locuieste in mine iar pe de alta parte modul in care Alin Cristea trateaza pe toata lumea… (Paul Negrut e papusar, Univ. Emanuel e zero, Elisa e duduie). Da el cine e????
    De asemenea tin sa precizez ca NU sunt nici student la Emanuel si NU sunt nici membru la biserica Emanuel, asadar daca am facut pe cineva de ras acela sunt eu nicidecum scoala sau biserica.

  14. Alin Cristea Says:

    Andrei, dacă vrei să-ţi aprob comentariile, trebuie să fi mai iscusit în editarea lor (cum ar zice un unchi de-al meu: „nu te pişa împotriva vîntului”), doar nu te aştepţi ca cineva să-ţi publice comentarii o dată ce l-ai făcut „jigodie” etc.

    Apoi, gîndeşte-te ce-ar fi, pe oricare blog, dacă şi-ar scrie nemulţumirile oricine oricum.

    Iată o formulă pe care o tot spun de cîţiva ani pe bloguri şi liste de discuţii: Nu oricine poate spune orice oricum oriunde.

    Eu sînt Alin Cristea, un nume cu rezonanţă, totuşi, în mediul evanghelic din România (şi SUA), controversat în unele cercuri (mă doare în cot!) şi dacă am scris ce am scris nu a fost în spiritul ofuscat precum al tău, care nu a avut un scop cît de cît: te-ai căcat, treaba ta, de ştergerea fundului (şi a gurii) ar trebui să se ocupe părinţii şi biserica.

    Ia întreabă-l pe Marius Cruceru să-ţi spună ce meşter sînt în spaţiul public…

    Deci, dacă am ajuns să scriu un astfel de PROTEST, înseamnă că e ceva important. Am grijă ce scriu, cum scriu, cînd scriu, unde scriu, şi despre cine scriu. Pentru că rămîne scris. Şi sînt responsabil de ce rămîne scris.

    Te invit, şi pe tine, şi pe amicul Cristi, să nu vă mai ciondăniţi pe blogul meu. Dacă doriţi, discutaţi subiectul propus. Cu supărare, cu ironie, cu evlavie dacă vreţi, dar să avem toţi de cîştigat din dezbatere.

    PRECIZARE: Eu nu am scris că Universitatea Emanuel e zero (ba chiar am scris undeva că are o bibliotecă bună), am scris că e în regres de 8 ani. Te invit, aşadar, să îţi retragi cuvintele.

    Păpuşar-şef e o expresie, la adresa lui Paul Negruţ, care nu îmi aparţine, dar o folosesc, că e taman potrivită. Tot Marius Cruceru ştie şi cine, inspirat, a debitat-o.

    Ai o mare problemă în ceea ce priveşte credibilitatea. Eşti doar un Andrei. Spui că nu eşti student la Emanuel şi că nu eşti membru în biserica Emanuel, dar nu-i aşa că nu putem verifica? Cu alte cuvinte, ai vrea să fii crezut pe cuvînt, ca oricare dintre noi, nu?

    Ţi-am trimis un email pe adresa pe care ai indicat-o: andrei@yahoo.com

    Cum mă aşteptam, nu e valabilă.

    Aşadar, circuli pe blogul meu fără identitate. Poţi să spui orice (dacă îţi dau voie) şi nu dai socoteală nimănui (Marius Cruceru spunea pe blogul lui că ar trebui să dăm socoteală de ce scriem în public, creştini fiind, idee cu care sînt de acord, dar… a se citi comentariile mele pe-acolo pe la Pătrăţosu, spirit veşnic neadormit, cu probabil sînt şi eu, Rotundu…).

    Dacă nu greşesc, tot Marius Cruceru ar spune că numai laşii lovesc din umbră.

    Eu nu insist, pentru mine, să îţi cunosc identitatea, sau să spui cine eşti pe blog (avînd în vedere că te-ai… scăpat).

    Dar, pentru liniştea ta sufletească, cred că ar fi bine să ne întîlnim şi să-ţi ceri iertare, iar eu să-ţi întind mîna.

    (În paranteză doar: dacă vrei circumstanţe atenuante avînd în vedere modul meu de a trata pe toată lumea – ceea ce e, iarăşi, o exagerare, nu-i aşa că aş merita şi eu astfel de circumstanţe atenuante avînd în vedere modul în care Universitatea Emanuel „tratatează pe toată lumea”…)

    Ia uite, nici nu-mi vine să cred ce conciliant am devenit în acest comentariu… Oi fi obosit şi eu…

    Mă duc în Ioşia să plantez un copăcel…

  15. cristi Says:

    Aline, din partea mea nu prea poti avea ceva constructiv despre acest subiect decat daca vrei sa mai construiesti ceva la mahnire (daca o ai) vis a vis de scoala care am absolvit-o amandoi, la specializari diferite.

    In peregrinarile mele pe la „comisia pastorala” mi „s-a lamurit” ca „aceasta scoala aprtine Bisericii Emanuel si ca imi place ca nu trebuie sa ma supun regulilor Bisericii Emanuel”.

    Degeaba am sustinut eu ca la admitere nu mi s-a adus la cunostinta acest lucru, si nici macar nu mi s-a adus la cunostinta regulametul Bisericii Emanuel, ci doar Marturisirea de credinta a cultului pe care eu nu am incalcat-o cu nimic. Tot am fost pedepsit cu suspendare (a pedepsei).

    Deci, nu stiu care sau de ce parte e adevarul cu privire la ceea ce sustin ei, si acum dupa 6 ani de la evenimente nici nu ma mai intereseaza. Tot ceea ce ma doare (si i-am spus asta in particular si domnului Paul Negrut) este ca Friedrich Nietzsche a avut dreptate.

  16. Alin Cristea Says:

    1. Mă întreb dacă Biserica Emanuel cunoaşte de fapt regulile de la Universitatea Emanuel.

    2. Că ţi s-a spus ceva în timpul studenţiei e un lucru, iar că acum eşti în alt regim de relaţie cu instituţia în cauză e un alt lucru.

    3. Păi bisericile baptiste au autorizaţie de funcţionare cît respectă Statutul Cultului Baptist. Aşadar, dacă Biserica Emanuel nu respectă Statutul…

    4. În postarea despre Universitatea Emanuel (şcoală cu circuit închis?) am dat paragrafele din Statut care arată că poate fi controlată de alte instituţii confesionale decît de Biserica Emanuel.

    5. Nu ştiu la care citat al lui Nietzsche te-ai referit, însă chiar că mi-ar părea rău să fiu nevoit să-i dau dreptate.

    6. Mîhnirea… Felul în care reacţionăm în faţa mîhnirii ne poate întări sau ne poate slăbi… De reflectat la această chestiune!

  17. cristi Says:

    1. Nu cred.
    2. Ai dreptate, dar daca schimbarea nu vine din interior, degeaba se impune din exterior. Cei care se pretind a fi ctitorii acestei institutii ar trebui sa se auto-sesizeze, dar… somn usor fratietate
    3. No comment… nu mai sunt membru al cultului baptist
    4. Idem
    5. Numai crestinii si sobolanii isi mananca ranitii.
    6. Pe mine m-a intarit, dar din pacate pe unii colegi si pe parintii lor i-a daramat definitiv. Trist, dar la UEO Friedrich Nietzsche a avut dreptate. Daca mai are si in prezent sau nu… nu stiu. Poate o sa dai ascultare indemnului cuiva care ti-a scris pe al blog, sa faci un reportaj despre ce se mai intampla acum la respectiva institutie, sa ne mai informam si noi.

  18. andrei Says:

    Aline,

    Trebuie sa precizez de la inceput ca sunt foarte impresionat de timpul pe care l-ai acordat unui neinsemnat om ca si mine. Cat despre identitatea mea cel putin pentru moment voi ramanea un „las” asa cum ma consideri tu…. Nu cred ca merita sa vin pana la Oradea doar ca sa ma intlanesc cu tine. Benzina e scumpa, trenul miroase urat, etc…. Oricum eu pot sa dorm foarte linistit cu toate ca ti-am scris mesajul pe care ti l-am scris ieri. Am fost dur, am fost necontrolat, dar acesta este modul in care tu stii sa comunici cu majoritatea oamenilor. Vezi toate textele pe care le-ai scris de-a lungul anilor despre Universitatea Emanuel, si de asemenea vezi majoritatea postarilor tale pe blogul Patratosului.
    Cat despre Alin Cristea, ai dreptate Alin este un nume cu rezonanta… Dar ma intreb eu ce fel de rezonanta? Hm? Ce zici? Tu nu iti pui macar din cand in cand intrebarea Domnului Isus: „Ce zice lumea despre mine”? Unii zic ca esti psihopat, altii zic ca esti de nerecuperat. Dar eu, eu ce zic despre tine? Eu zic ca esti un NIMENI!!!!!!!!! Aline, esti un NIMENI si un NIMIC si pe asta nu se poate cladi ceva. Un nume cu rezonanta in Romania si SUA? Despre rezonanta din Romania consider ca mi-am spus parerea, oamenii te stiu ca un scandalagiu, un dracusor (vezi Ioan Pop), un certaret, un psihopat, si un nimeni. In SUA, ce sa mai vorbim, nu a auzit nimeni de tine Aline. SUA este o tara mare cu oameni mari, prea mari pentru tine. A, ca am putea spune ca dr. Paul Negrut este cunoscut in SUA asta este cu totul altceva. Vezi conferintele cu John Piper, relatia cu Paige Patterson, vezi multe alte prietenii cu oameni din Congresul SUA. Da, nu gresim deloc cand spunem ca dr. Paul Negrut este un nume cu rezonanta atit in Romania cat si in SUA. Dar de tine Aline, nu a auzit NIMENI, NIMENI, NIMENI. Da, vei zice: ‘dar de sase ani sunt editor la Confesionala (sau cum se cheama). Bey Aline, Confesionala in comparatie cu Universitatea Emanuel (institutie pe care o batjocoresti NON STOP), deci Confesionala ta in comparatie cu Universitatea Emanuel e ca un fel de Magazin Satesc. Tu ai vazut cum arata Magazinele Satesti in ultima vreme? Nu merge nimeni la ele, NIMENI!
    Asa ca desi ai ajuns la o varsta la care cei mai multi oameni lasa ceva in urma lor, in urma ta raman doar scandaluri, scrisori presarate cu frustrari si neimpliniri, si cateva poze care le-ai facut prin Oradea. Cam asta ramane in urma ta.
    Cam asta ar fi de spus… Numa bine!

  19. Alin Cristea Says:

    Urît mesaj, Andrei. Încă unul.

    Nu îţi voi mai permite astfel de mesaje. (Decît, eventual, pentru a arăta ridicolul şi urîţenia unui astfel de stil de conversaţie isteric şi inept. Mai pot fi folosite şi ca pretext pentru anumite reflecţii.)

    Îmi scrii: „Vezi toate textele pe care le-ai scris de-a lungul anilor despre Universitatea Emanuel.”

    Pai vezi-le tu şi cine-o mai vrea, că văd că nu ştii despre ce vorbeşti, ca şi cum eu aş scrie NUMAI despre Universitatea Emanuel.

    Mai scrii: „În urma ta rămân doar scandaluri, scrisori presărate cu frustrări şi neîmpliniri, şi câteva poze care le-ai făcut prin Oradea. Cam asta rămâne în urma ta.”

    Ce trist să văd atîta lipsă de măsură, atîta penurie de spirit critic, atîta îndîrjire tîmpă care creşte, creşte, calcă totul în picioare, pe măsură ce ideile (necugetate) capătă formă în scris.

    Înainte de a continua replica mea, care ar putea dura, ca nunţile din poveşti, 3 zile şi 3 nopţi, reamintesc că subiectul postării mele este un protest faţă de practicile Universităţii Emanuel, mai ales din ultimii 8 ani, de cînd este în evident regres, dar se poate prelungi perioada de analiză pînă înainte de 1995, cînd, în urma celebrului scandal de la Institutul Biblic Emanuel, au fost daţi afară zeci de studenţi.

    Eu am fost (cunoscutul) lider al grupei de teologie 1995-1999 (perioada cea mai bună a instituţiei în discuţie). Mi s-a recunoscut, de către coordonatorul grupei, Doru Hnatiuc, în public şi în privat, rolul pe care l-am avut în, citez, „schimbarea feţei Institutului”, care era pătată de scandalul de dinaintea venirii grupei noastre.

    Alte referinţe despre mine se pot citi în diferite locuri pe Internet.

    Şi dacă nu aş fi făcut nimic din ce am menţionat (şi n-am menţionat), nu aş fi meritat să îmi arunci în faţă, fără responsabilitate, dar cu atîta răutate, că aş fi un NIMENI (de trei ori, că oi fi chior, şi nu văd bine).

    Nimeni nu merită să fie considerat un NIMENI – acest principiu e fundamental pentru credinţa şi practica creştină.

    Desigur, observ că ai accentuat că aş fi un NIMENI ca să iasă în evidenţă Universitatea Emanuel că ar fi CEVA.

    (Eu nu am spus că nu ar fi CEVA, după cum nici nu am spus că te consider laş; în schimb, spun acum că te-ai comportat cu cu mitocănie în spaţiul public, „necontrolat” cum spui chiar tu; că ai folosit deja exagerări la nivelul minciunii am amintit deja.)

    Patapievici are un interesant eseu despre mitocănie (arată de unde vine cuvîntul, de la metohurile dimprejurul mănăstirilor) – unii, prin mitocănie, încearcă să tragă în jos pe cei la nivelul cărora nu se pot ridica (deşi ar vrea), ca să pară distanţa dintre mediocritate şi valoare mai mică (că nu e chiar uşor de suportat).

    Reflecţia care ar putea rezulta cu ocazia acestui dezolant comentariu am mai menţionat-o cu alte ocazii: fiecare ar trebui să fie în competiţie nu cu alţii, ci în primul rînd cu sine însuşi, vezi Proverbe 22:29 – „Un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lîngă împăraţi, nu lîngă oamenii de rînd.”

    Printre altele, am întocmit o listă cu peste 400 de bloguri evanghelice şi o listă cu aproape 1.000 site-uri evanghelice. Măcar pentru această trudă (de ani), pentru care am primit aprecieri publice, ar fi trebuit să-mi acorzi PUŢIN PUŢIN PUŢIN respect.

    În urma mea rămîn muuulte lucruri folositoare (şi muuulte vorbe nefolositoare, desigur).

    Totuşi, să ne întrebăm, trebuie neapărat să lăsăm ceva în urmă ca să avem sentimentul că nu sîntem NIMENI?

    Nu cumva ideile de progres, modernitate, profesionalism (discreditate de totalitarismele şi pogromurile din secolul XX al Europei civilizate!) au cotropit ideile de consistenţă morală, demnitate, excelenţă, pe care înţelepciunea omenirii le-a adunat de-a lungul mileniilor?

    (Îmi cer scuze faţă de cititorii blogului pentru lipsa de agresivitate din finalul replicii mele la comentariul bădăran.)

  20. andrei Says:

    Aline,

    Promit ca acesta este ultimul meu comentariu pe marginea acestui subiect. As dori sa imi cer scuze pentru ca am scos in evidenta doar lucruri negative la adresa ta. Insa cred ca prin multele atacuri la adresa Universitatii Emanuel, precum si la anumite persoane din acest cult ti-ai creat o anumita antipatie generalizata. Recunosc ca postarile mele nu reflecta o atitudine crestina. Dar am „izbucnit” in acest fel datorita faptului ca ani de zile cele mai multe postari de-ale tale la adresa Universitatii Emanuel au fost scrise exact in acest fel. Critica, cristica, critica. Este aceasta scoala o scoala perfecta? Desigur ca nu. Dar ma intreb oare in acesti opt ani pe care tu ii numesti opt ani de regres, nu s-a intimplat nimic bun in aceasta institutie? Chiar nu ai gasit in tot acest timp nimic demn de lauda? Dar sa presupunem ca parerea ta ramane neschimbata, nimic bun nu s-a intimplat in aceasta scoala in opt ani de zile. Totusi intrebarea mea este urmatoarea? De ce continui sa o batjocoresti public? Daca ai ceva cu cei din conducere de ce nu vorbesti cu ei personal? De ce trebuie ca noi baptistii sa fim intotdeauna martori la aceste scandaluri virtuale? De ce nu incetezi odata cu aceste batjocuri? De ce nu iti folosesti energia si cunostintele pe care le-ai acumula pentru ceva ce ajuta, nu pentru ceva care sa darame? Am ajuns ca niste „fiare din Efes” care latram toata ziua unii la altii. Destul! Degeaba mergem duminica si ne rugam „sa ne faca Domnul lumina” daca noi in timpul saptamanii ne mancam unii pe altii. Acestea fiind spuse cred ca am intrat si eu in categoria „duduilor” nu? Pana cand vom continua in felul acesta? Rugamintea mea este sa incetezi odata cu aceste atacuri si proteste presarate peste tot pe internet. Ajunge cata mizerie a vazut lumea sub covorul nostru baptist.

    Numai bine!

  21. Alin Cristea Says:

    Andrei, nu trebuie să promiţi că va fi ultimul comentariu pe acest subiect (dar ai putea să promiţi, să-ţi promiţi ţie, că va fi ultimul în care mă jigneşti).

    Dacă tot ai binevoit să-ţi ceri scuze, e un moment potrivit să reflectăm asupra modului în care ne cerem scuze. Din cîte am priceput eu în viaţă, în asemenea momente scuzele trebuie să fie scurte, la obiect şi, MAI ALES, fără să fie urmate de o epistolă luuungă de explicaţii (care degenerează în ALTE jigniri).

    Consider că, dincolo de neplăcerea inerentă, conversaţia noastră poate fi de folos cel puţin pentru unii dintre chibiţii care stau pe margine (şi-şi tot mişcă ochii precum spectatorii de la ping-pong).

    Voi răspunde la cîteva chestiuni pe care le-ai ridicat:

    1. Nu mi-am creat o antipatie generalizată. (Aş zice dimpotrivă, dar asta nu-i aşa că s-ar putea să o ştiu mai bine decît tine şi decît alţii asemenea ţie, care mă evaluaţi DOAR din perspectiva „atacurilor” mele la adresa emanueliştilor.)

    2. Eu nu batjocoresc pe nimeni şi nici o instituţie. Folosesc spiritul critic (care este o condiţie absolut necesară pentru maturizarea unei persoane umane, dezvoltarea unei societăţi salubre precum cea democratică şi evoluţia unei instituţii academice precum cea la care ne referim), ironia şi o stilistică care îmi facilitează conexiunea cu publicul larg etc.

    (Este, nu-i aşa?, o mare diferenţă între expresia „păpuşar-şef” şi expresia „jigodie împuţită”.)

    3. Mă întrebi: „Dacă ai ceva cu cei din conducere de ce nu vorbeşti cu ei personal?”

    Această chestiune pe care o ridici, în mod naiv probabil, implică cîteva aspecte:

    Cînd am putut am vorbit (prima mea discuţie cu Marius Cruceru a durat vreo 6 ore, şi au mai fost şi altele, iar în studenţie mi-s martori colegii că am tot încercat să comunic cu profesorii – da’ mulţi dintre dascăli erau destul de stresaţi, ce să mai aibă timp sau chef de discuţii). Mi s-a întîmplat chiar să mi se închidă telefonul, cînd am sunat la unul dintre conducătorii instituţiei. Aşadar, Andrei, înainte de a sări aşa de repede cu gura, fă presupuneri mai rezonabile (mai citeşte şi printre rînduri, vezi că mai sînt şi alte comentarii la Protestul meu, comentarii care ar fi trebuit să-ţi sugereze mai puţină virulenţă în replici). De asemenea, ÎNAINTE de a face un protest public, am făcut, în ultimii ani, alţi paşi premergători (de exemplu am trimis un mesaj, cu ocazia manipulării alegerilor de la Comunitatea Baptistă din Oradea, la 100 de adrese email: pastori, absolvenţi de teologie ş.a.).

    Însă pui chestiunea greşit, întrucît liderii unei instituţii nu au obligaţia să stea de vorbă cu oricine ar vrea să discute cu ei. De aceea, cum spuneam, nu orice poate spune orice oricum oriunde oricînd. Faptul că Alin Cristea a hotărît să facă un protest public nu poate trece neobservat, spre deosebire de un protest al tău, anonimule Andrei. :)

    4. Mă întrebi: „De ce nu îţi foloseşti energia şi cunoştinţele pe care le-ai acumulat pentru ceva ce ajută, nu pentru ceva care să dărâme?”

    Păi asta fac, omule, că de-aia sînt şi respectat. :)

    Dar cum să-ţi înşir eu acum, aici, ce-am făcut şi ce fac, cînd văd bine că ai ochelari de cal? Nu vezi decît UNELE lucruri, deja m-ai făcut „jigodie împuţită” şi deja ai scris, cel puţin de 3 ori, că sînt un NIMIC. Iar eu mă întreb, oare a cîta oară?, cum e posibilă o asemenea exagerare şi cum e posibil să nu-ţi dai seama cît de ridicol devii din pricina răutăţii cu care mă priveşti?

    5. Mai scrii, iarăşi naiv: „Rugămintea mea este să încetezi odată cu aceste atacuri şi proteste presărate peste tot pe internet.”

    Dar unde te crezi? La ora duminicală, să ai şi tu un gînd, o rugăminte?

    Aici e blogul meu şi voi ţine cont de rugăminţi DOAR în anumite condiţii, pe care e evident că nu le îndeplineşti.

    Dar, oricum, miza protestului meu este mult mai mare decît o conversaţie cu un Andrei.

    6. Spre final văd că revii la gînduri mai bune: „Ajunge câtă mizerie a văzut lumea sub covorul nostru baptist.”

    Că bine zici! Puneţi covorul la loc!

    7. Iar asta e teribilă: „Degeaba mergem duminica şi ne rugăm ‘să ne facă Domnul lumină’ dacă noi în timpul săptămânii ne mâncăm unii pe alţii.”

    Că, iar, bine zici! Ia mai lăsaţi-o, bisericoşilor, mai moale cu duminica. Şi zilele săptămînii tot ale Domnului sînt, nu doar duminica! Anul ăsta am şi lansat un slogan: „Mai puţine acordeoane, mai multe neoane!”

    Nu-i mai mîncaţi pe alţii, emanueliştilor!

    Acum înţelegi, Andrei, cum am ajuns să scriu protestul ăsta?

  22. CiprianS Says:

    :D :D :D
    iata de ce scartaim!

  23. Alin Cristea Says:

    De ce scîrţîim?

  24. laurentiu Says:

    Ups,

    Draga Alin,
    Te rog insistent sa-ti amintesi sfaturile pe care mi le-ai dat cu privire la moderarea comentariilor si a informatiile pe care le aducem in public.
    Nu-mi vine sa cred ca ai scris: „…mă doare în cot!) şi dacă am scris ce am scris nu a fost în spiritul ofuscat precum al tău, care nu a avut un scop cît de cît: te-ai căcat, treaba ta, de ştergerea fundului (şi a gurii) ar trebui să se ocupe părinţii şi biserica.”

    Cat despre PROTESTUL tau, care mi se pare bine argumentat, desi sunt din afara sistemului, nu pot spune decat atat: DEGEABA. Nici un protest care pleaca de la o singura persona (si nici macar de la 30) nu va fi luat in seama. Asa e construita mentalitatea romanului „pocait”, ca sa te citez pe tine, care la randul tau il citezi pe unchiul tau, „se pisa impotriva vantului”. Din pacate orice argument va fi respins si inlocuit cu atacuri la persoana – ceea ce s-a si iintamplat de fapt (vezi comentariile).

    Toti se leaga de Alin Cristea si ignora situatia pe care o prezinta. Iata un tipar care, din nefericire, se repeta, iar si iar.

  25. Alin Cristea Says:

    Da, Laurenţiu, au fost şi vor mai fi atacuri la persoană şi deraieri de la subiect.

    Astea nu mă sperie mai deloc.

    Ce mă sperie e că s-ar putea să nu învăţăm prea multe din toate astea. (precum vorba aceea: vă adunaţi nu ca să vă faceţi mai buni).

    Consider că nu s-a depăşit faza introductivă a chestiunii protestului. Oamenii testează deocamdată terenul, unii, după ani buni, încă nu-şi dau seama ce e cu Alin Cristea ăsta, e clar că nu e comod să intri în polemică cu el (în public), dar nu se pot abţine, alţii îşi pregătesc argumentele, verifică informaţii, caută în arhive etc.

    Aşadar, nu e pornită de fapt dezbaterea, însă se poate observa că au existat şi momente bune de reflecţie.

    Eu mi-am făcut încălzirea doar… :)

    După experienţa cu episoadele Masa Rotundă şi Pătrăţosu, doar nu îmi închipui că nu se vor aprinde niscaiva evanghelici rîvnoşi… Şi sfătoşi pe deasupra.

    Să vedem dacă Emanuelul va face vreo mutare (pe faţă).

    Cum am scris cu alte ocazii, nu-mi vine să cred ce gafe pot să facă în public nişte oameni cu experienţă precum cei de la Emanuel (biserică, universitate & co.)

    De asemenea, concluzia pe care am menţionat-o în alt context a fost că evanghelicii români nu sînt pregătiţi pentru spaţiul public, întrucît reacţionează pripit la stimuli interni şi externi.

    Fiind destul de obosit (şi răcit), dă-mi voie să-ţi răspund altădată referitor la eficienţa unui protest al UNUIA singur (sau al unui număr redus de oameni), mai ales că de data asta trebuie să lupt cu dezamăgirea voastră, cu oboseala şi mîhnirea voastră (lupta asta e mai grea, dacă amărăciunea a dat lăstari).

    În legură cu frazele mele care violentează, cred că îţi dai seama că sînt puse cu un anumit scop, mai multe de fapt. Unul dintre ele e să le dau de lucru celor care oricum nu reuşesc să se concentreze asupra subiectului, fie şi numai pentru faptul că e propus de… Rotundu. Timp de cîteva luni vor fi indignaţi, aşadar, de ce am putut scrie cîndva undeva. Timp în care eu îmi voi continua nestingherit (prea mult) munca de contabil, numărînd iară şi iară blogul evanghelice şi locul lor prin topuri, munca de bibliotecar aşezînd articole şi citate frumoase pe rafturile mai din faţă ale blogosferei evanghelice, munca de comentator, punctînd cu ironie situaţii care trebuie să devină mai puţin numeroase, munca de Public Relations, întreţinînd diverse legături pe Messenger, la telefon, pe email, munca de marketing, prin numeroase colaborări cu edituri şi diferite acţiuni de promovare pe liste de discuţii, Messenger etc. Şi, desigur, munca asta istovitoare de punere în pagină a informaţiilor şi postărilor.

    Deja am şi uitat ce „jigodie împuţită” are maică-mea, cu atîtea pe care le am de făcut.

  26. Crestinul azi Says:

    Parerile personale am crezut ca le publici pe blogul tau personal.
    Nu cred ca un astfel de articol reprezinta comunitatea evanghelica pe care crezi ca ii reprezinti administrand acest site.
    Nu cred ca esti cel mai potrivit administrator al Romaniei Evanghelice. Defapt cine te-a ales?…. Mai bine ai fi interesat de calitate nu cantitate, topuri si balacarii…

  27. ciprians Says:

    raspunsul il gasesti la „de ce scartaim?”

  28. Alin Cristea Says:

    CiprianS, cred că eşti de acord că cititorii nu înţeleg nimic din aceste două intervenţii ale tale.

  29. ciprians Says:

    poate acum?
    http://ciprians.wordpress.com/2008/10/22/de-ce-scartaim/

  30. Alin Cristea Says:

    Creştinule azi, întrebări mai grele nu ai? Nu că aş fi dus lipsă de întrebări zilele astea, dar se pot pune, totuşi, întrebări mai inteligente. Şi am putea să dezbatem chestiuni de interes general (precum am propus).

    „Un astfel de articol” precum Protestul meu nu reprezintă România Evanghelică (mediul evanghelic din ţara asta). România Evanghelică are atîtea probleme încît e la şapte etaje sub standardele pe care le promovez eu în relaţii, în mediul evanghelic, pe Internet, în articolele mele şi în compoziţiile mele muzicale.

    Nu m-a ales nimeni. De fapt, un comentariu de pe-acilea chiar precizează că sînt NIMENI.

    Atunci, creştinule azi, de ce mă bagi în seamă? Iar, dacă ai trecut şi tu pe aici, de ce să nu purtăm, totuşi, o conversaţie care să ne folosească?

  31. Alin Cristea Says:

    CiprianS,

    Sper să consideri un semn de bunăvoinţă faptul că am acceptat postarea linkului.

  32. ovidiu Says:

    alin cristea zici ca esti bine cunoscut in romania si america ! eu nu am auzit de tine pana azi !!! unde esti cunoscut in aceste tari ??? ce ai scris ? cati oameni sau intors la DUMNEZEU la mesajele tale ? cate biserici ai zidit? unde ?

  33. ovidiu Says:

    defapt ce framantari launtrice ai tu cu universitatea emanuel din oradea ? ai pus umarul la ea ,? ai facut ceva pentruea si ai fost dezamagit ? esti unul dintre aceia care au o barna prea mare in ochi si-i doare ? crezi ca zidesti pe cineva sau ceva cu activitatea ta crestina pe bogul asta ? cine esti ? ce esti ? cat esti ?

  34. vaisamar Says:

    Alin, with all due respect, protestul de mai sus mi se pare cam neprincipial. O dată fiindcă funcţiile respective sunt administrative, aşa că un doctorat în litere contează prea puţin pentru funcţia de decan. Şi eu îmi fac doctoratul în litere. Şi predau la o facultate de teologie. Şi nu mi-aş dori să ajung decan sub nicio formă (am să fug cât m-or ţine picioarele de funcţii birocratice), aşa că nu pot decât să admir (şi să compătimesc, totodată) pe cine îşi ia pe cam o asemenea daraveră.

    În al doilea rând, faptul că avem 50 de doctori în teologie nu înseamnă nimic, dacă respectivii nu sunt implicaţi în învăţământ. Şi mulţi dintre ei nu sunt. Nu poţi aduce tam-nisam decan pe cineva doar pentru că are doctorat.

    Dacă e ceva strigător la cer cu referire la discuţia asta e că avem 50 de doctori în teologie dar atât de puţină teologie scrisă de autori români evanghelici. Asta spune că multe dintre titlurile respective au fost luate ca să fie, nu pentru că respectivii ar avea vocaţie academică.

  35. Alin Cristea Says:

    Vaisamar,

    E dezamăgitor să faci atîtea greşeli într-un singur comentariu (destul de scurt).

    1. Păi tocmai că am arătat care este principiul care stă la baza protestului şi a altor comentarii de pînă acum: decanul unei facultăţi de teologie ar trebui să fie profesor de teologie. Altfel, de ce să nu fie Marius Cruceru decan la Facultatea de Management, dacă spui că „funcţiile respective sunt administrative”, iar decanul de la Facultatea de Management, ginerele lui Paul Negruţ, ar putea să fie decan la Facultatea de Teologie, nu? Discuţia e mult mai serioasă decît praful ăsta în ochi: „funcţii administrative”.

    2. Faptul că acum nu îţi doreşti să fii decan e un lucru, iar faptul că ai putea accepta peste 10 ani să fii decan e un alt lucru. Nu e diferenţă doar de ani, ci de maturitate, de competenţă, de responsabilitate, de vocaţie etc. (Doar nu crezi că sînt prezent pe Internet pentru că nu aş avea altceva ce face. Şi oare nu ţi-ai dat seama încă ce bobîrnace primeşti atunci cînd îţi susţii ideile în public?) Aşadar nu sînt convins deloc de această gîndire localistă.

    3. Spui: „Faptul că avem 50 de doctori în teologie nu înseamnă nimic, dacă respectivii nu sunt implicaţi în învăţământ.” Dacă te referi la consecinţele faptului că nu sînt implicaţi în învăţămînt, da, putem să spunem asta.

    Dar pentru mine (şi pentru alţii) faptul că avem 50 de doctori în teologie înseamnă foarte mult. Oamenii aceştia nu şi-au făcut doctoratul la 20 de ani, ci la 25, 35 sau 45 de ani. Au fost supuşi unui proces academic de tradiţie, au trebuit să suporte rigorile anilor de studiu, şi-au dezvoltat abilităţi academice şi au avut de a face cu standarde înalte. Toate acestea contează acum pentru mediul evanghelic, chiar dacă aceştia nu sînt implicaţi în învăţămînt. Dar de fapt sînt implicaţi în învăţămînt destui!

    4. Mai spui: „Nu poţi aduce tam-nisam decan pe cineva doar pentru că are doctorat.” Păi nici nu am propus aşa ceva. Dar am integrat protestul meu într-un context de degradare a standardelor creştine şi academice din ultimii 8 ani la Universitatea Emanuel. La acest context nu ai făcut deloc referire, ci ai rămas la discuţia axiologică, întrucît ţi-era comod să lucrezi cu concepte generale.

    Iată că, în cele din urmă, a apărut la comentarii această chestiune a carierei academice, care e diferită de chestiunea doctoratului. Răspunsul e, în acelaşi timp, simplu şi dezgustător. Îl aveam pregătit, l-am auzit zilele trecute exprimat şi de către altcineva.

    Perversitatea manipulărilor emanueliste stă tocmai în faptul că nu permite doctorilor în teologie să parcurgă treptele academice, astfel încît să poată accede şi la „funcţia administrativă” de decan sau… rector! Nu e deloc o întîmplare faptul că doctorii în teologie care erau deja la Universitatea Emanuel au trebuit să plece în aceşti 8 ani. Astfel, au rămas mediocrităţile (care practică clientelismul şi fraudarea intelectuală prin sistemul de gaşcă). Şi „soluţiile administrative”.

    5. Eşti nemulţumit că e atît de puţină teologie scrisă de autori români evanghelici. Dar ajungi să tragi o concluzie pripită („multe dintre titlurile respective au fost luate ca să fie”). Şi legi chestiunea vocaţiei academice de cea de producere de texte scrise. Şi aici discuţia e mult mai serioasă. Şi pot fi date exemple de tot felul şi din ţară şi din străinătate.

    6. Eu te rog, cu frumosul, să mai reflectezi la aceste chestiuni şi să priveşti mai amplu perspectivele evanghelicilor români pentru următorii 10-20 de ani.

    Aş mai zice să nu uităm că fiecare avem viaţa noastră, drumul nostru, care nu e făcut din etape standardizate conform unei ocupaţii de bază, ci este, în cele din urmă, o luptă cu noi înşine şi cu Dumnezeu. Visăm să urcăm la cer, dar treptele le pun îngerii Celui Preaînalt.

    În acest sens, mă rog ca Dumnezeu să călăuzească paşii rectorilor, decanilor, profesorilor şi studenţilor, ai acordeoniştilor, poeţilor şi oamenilor de afaceri creştini. Şi ai noştri, truditori într-ale Internetului.

  36. vaisamar Says:

    Am să comentez numai o chestiune, şi anume punctul 1. Spui aşa: „decanul unei facultăţi de teologie ar trebui să fie profesor de teologie.”
    Afirmaţia e justă, dar de la „ar trebui” până la „nu se cuvine să fie” e un drum lunguţ. Binînţeles că ar trebui. Dar asta nu trebuie să ducă în mod necesar la „protestez că este”, în primul rând fiindcă teza lui M.C. are şi caracter teologic. Nu este o teză de lingvistică computaţională sau de indo-europenistică (încât să ne întrebăm ce legătură are asta cu teologia).
    Şi Literele şi Teologia sunt domenii atât de mari încât poţi să ai lejer teze încadrate formal la filologie dar care sunt practic de teologie şi invers (teze care formal sunt încadrate la Teologie, dar sunt pe chestii de semantică biblică/filologie. Vezi teza despre sistemul verbal in Iov sau teza despre secventa Qatal/Yiqtol, din tabelul cu cei 50).
    Aşadar, paralela cu Managementul e gratuită. Eu fac o teză la Litere dar folosesc multe materiale de teologie istorică pentru a explica evoluţia unui termen teologic sau a unui corespondent în limba română.

    Administraţia fiecărei facultăţi, dacă mai e nevoie să o spun, are specificitatea ei. Un tip de la Management n-ar putea fi decan la teologie fiindcă la teologie (ca şi la Litere) „citim” texte şi încercăm să extragem/comentăm mesajul lor (prin diferite metode). Managementul, dacă îmi dau bine seama, are alte ambiţiuni. Să nu amestecăm deci merele cu perele.

    Pledoaria asta nu e pentru Marius Cruceru, e mai degrabă „pro domo”, fiindcă sunt şi eu filolog/teolog.

    Aşadar, răspunsul la întrebarea „Altfel de ce să nu fie M.C. decan la Facultatea de Management?” mi se pare evident. Pentru că Facultatea de Management nu are nimic a face cu Teologia sau cu Filologia, pe când acestea două au destul de mult a face una cu alta (inclusiv cursuri comune, ca cel de greacă, respectiv latină; acesta din urmă a fost eliminat totuşi din facultăţile de teologie evanghelică).

  37. vaisamar Says:

    P.S. Am uitat să adaug o chestiune. Aş fi curios să ştiu care dintre teologii de mare valoare (români sau străini) n-a fost un excelent cunoscător al limbilor clasice.
    Aplică acest criteriu (i.e., capacitatea de a citi/traduce NT în greacă, respectiv VT în ebraică) listei de 50 de doctori şi mai vedem cine rămâne pe ea…

  38. Alin Cristea Says:

    (Ca să nu uit: de ce nu pui link la vaisamar, nu vrei să ajungă cititorii pe pagina ta?)

    Vaisamar, ai căzut (iar) în capcana discuţiei sterile. Dacă te uiţi bine la acel punct 1 al meu, nu l-am scris ca să-ţi dau un răspuns, ci să-ţi arunc praf în ochi, cum mi-ai aruncat şi tu praf în ochi. (ai reacţionat EXACT cum m-am aşteptat, iar eu am mai acumulat încă un comentariu la postarea PROTEST, ceea ce contează la topul postărilor pe blog)

    Voi continua să-ţi arunc praf în ochi: dacă Filologia şi Teologia „au destul de mult a face una cu alta” (deşi, avînd în vedere că ginerele lui paul Negruţ e decan la Facultatea de Managent, s-ar zice că şi Managementul şi Teologul LA EMANUEL au „destul de mult a face unul cu altul”), atunci să mă / ne dumireşti cît au de a face Muzica şi Teologia una cu alta, că pînă anul acesta decanul la Teologie a fost profesor de muzică (şi secretarul la Teologie la fel), fapt pe care l-am sancţionat la vremea respectivă. Să căutăm să vedem dacă teza lui Nicolae Bica a avut caracter teologic?

    Pînă cînd mă vei respecta ca partener de polemică ca atare, nu-mi rămîne decît să-ţi reamintesc că protestul meu se integrează într-un context pe care eviţi, în continuare, să-l iei în considerare.

    Dar nu-i bai mare… Doară mi-s Alin Cristea, Rotundu…

  39. Alin Cristea Says:

    P.S. Vaisamar, văd că tot în hiperrealitate hălăduieşti…

  40. vaisamar Says:

    (Nu ştiu cum se pune link. N-o fac pentru a-mi sabota blogul, tu be sure).

    Dacă am alunecat (iar) în capcana discuţiei sterile, a fost doar pentru că am vrut să scot din capcană pe cel care era deja prins acolo…

    Situaţia Facultăţii de Management nu o cunosc, deci nu mă bag. Eu am comentat strict la primele două rânduri din această postare („Protestez faţă de numirea lui Marius Cruceru, doctor în litere, ca decan al Facultăţii de Teologie a Universităţii Emanuel…”).

    Sigur că postarea vine într-un context anume, dar eu mă leg doar de o parte a protestului. Aceea la care mă pot raporta (ca filolog/biblist). Cine se simte competent să judece alte lucruri, să o facă. La datul cu părerea „la liber şi gratuit” sigur că m-aş pricepe, dar caut să nu alunec în capcana comentariilor gratuite.

    Despre cât de multe au în comun Muzica şi Teologia n-am ce comenta pentru că, în opinia mea, n-au prea multe în comun.

    P.S. Pentru sensul termenului „hiperrealitate” cer mereu explicaţii şi mi se dă numai trimiterea la Tom Hanks şi banca din filmul „Forrest Gump”, pe care vor să stea vizitatorii. Un filolog (mai ales dacă e şi hiperrealist) nu se poate mulţumi cu o asemenea hermeneie, în condiţiile în care miza dezbaterii nu este „Câţi vizitatori încap pe banca lui Forrest Gump”, ci dacă un doctor în litere (cu o teză despre Augustin) e mai puţin calificat să ocupe funţia de decan al unei facultăţi de teologie decât un doctor în teologie (cu o teză despre sistemul verbal în cartea Y). Şi dacă un „ar trebui” se traduce necesarmente într-un „J’accuse!”

  41. Alin Cristea Says:

    1. Filologule, păi cum te legi DOAR de primele două rînduri? Cum rămîne cu contextul, filologule? Care să fie cheia hermeneutică a protestului meu, filologule? Cît timp sînt în viaţă, aici, pe blog, doar nu crezi cumva că o să accept varianta reader response pentru ceea ce am scris cu claritate.

    2. Filologule, miza dezbaterii nu este „dacă un doctor în litere (cu o teză despre Augustin) e mai puţin calificat să ocupe funţia de decan al unei facultăţi de teologie decât un doctor în teologie”.

    Miza PROTESTULUI meu are de a face cu degradarea standardelor în ultimii 8 ani la Universitatea Emanuel.

    3. Aşadar, filologule, hălăduieşti în hiperrealitate (unde, pentru tine, contează „capacitatea de a citi / traduce NT în greacă, respectiv VT în ebraică”).

    Pentru noi ceilalţi, care nu ne-am propus şi nu ne propunem să stăm pe vreo bancă forrestgumpiană – sau pe locul altcuiva, ceva mai inteligent decît fericitul nătîng – realitatea e mai cruntă decît ne-am dori şi nu ne permite(m) să visăm chiar la astfel de delicateţuri academice (sau: şerbet cu apă rece).

    4. Că bine zici: „Cine se simte competent să judece alte lucruri, să o facă.”

  42. vaisamar Says:

    În acest caz, pardon: primul paragraf ar fi trebuit să sune, după canoane un pic mai jurnalistice, în felul următor: „Protestez faţă de scăderea, în ultimii 8 ani, a standardelor academice ale Universităţii Emanuel”. Asta e cu totul altceva. De la o asemenea declaraţie de prinţipuri trebuia construită argumentaţia. Am fi avut mai puţin praf (în ochi), mai puţine furtuni în deşert (sau într-un pahar cu apă) şi n-am mai fi dat subiect de cârcoteală filologilor.

    A spune: „Am plasat două rânduri într-un context mai larg, de aceea cele două rânduri sunt inatacabile” mi se pare un pic „hiperrealist” (înţeleg că termenul ăsta e „de rău”). Bineînţeles că am citit toată postarea, am citit contextul şi apoi m-am întrebat: Ce are a face una cu alta? Dacă argumentaţia „în mare” e corect, nu înseamnă că ea trebuie să fie corectă şi în detalii.

    Dacă nu le oferim cetitorilor cheia hermeneutică, atunci să nu ne mirăm că fiecare face cu textul ce crede de cuviinţă. Logic vorbind, nu există o legătură cauzală între afirmaţia in deschidere („decanul de la teologie e doctor în litere”) şi „nivelul standardelor academice a scăzut în ultimii ani”.

    Bineînţeles că hălăduiesc în hiperrealitate, unde a face teologie de-adevăratelea înseamnă capacitatea de a interacţiona cu textele-sursă în limba în care au fost scrise. Vrei să fii teolog, atunci trebuie să ştii să faci exegeză serioasă (fie că e vorba de VT, NT, Augustin, Capadocieni, Palama sau mai ştiu eu cine). Altfel, picăm din hiperrealitate direct în impostura care ne mănâncă din toate părţile.

  43. Alin Cristea Says:

    Vaisamar, pardon, eu te-am întrebat, dar nu ai răspuns, ce legătură este între Teologie şi Muzică, întrucît anul acesta s-a repetat ce a fost anul trecut. Protestul meu public nu a făcut decît să CONTINUE argumentul meu de anul trecut la adresa decanului profesor de muzică.

    Abordarea ta e localistă, şi, dacă nu ar fi fost cele 10 paragrafe ale protestului meu, aş fi înţeles că ai citit 2 rînduri, 2 rînduri ai analizat. Dar aşa, mon cher, pari cam obosit…

    De-atîta hălăduire, desigur…

    Aoleu ce mai canoane, de-astea precum incantările tale cu exegeza serioasă, am mai auzit şi pe vremea mea… Văd că venii şi rîndul penticostalilor să se dea oameni subţiri…

    Văd că te referi la teologie DOAR prin prisma hermeneuticii… Ca şi cînd nu se poate face teologie fără limbile astea vechi… (de se ceartă unii pe termeni şi înţelesuri)

    Ba se poate. Ia întreabă-l pe rectorul Paul Negruţ, de exemplu, dacă se poate. Binînţeles că se poate.

    E interesantă discuţia asta, dar nu la postarea asta.

    Nu, termenul „hiperrealist” nu e neapărat de rău.

    Şi nu, termenul ăsta nu e neapărat antonim cu impostura care ne mănîncă din toate părţile.

    Iată cheia hermeneutică: im-postura. Fostul decan la Teologie a fost într-o im-postură. La fel (dar nu la fel de flagrant) şi actualul decan – nu este într-o postură, ci într-o im-postură.

    Desigur, ai fi putut şi să iei aminte la ultimul meu paragraf, unde era vorba de bloggerul Marius Cruceru şi necunoscutul, în mediul evanghelic, Nicolae Bica. Im-postura e, şi în acest ultim paragraf, cheia hermeneutică.

    Dar, vai şi-amar de treabă, nu ai făcut hermeneutică pe textul meu. Te-ai jucat doar.

    Un lucru important: lucrurile pot fi spuse în multe moduri (vezi poemul cu motanul Arpagic), nu doar într-un singur stil. Ei bine, eu, cel care am redactat protestul, hotărăsc cum să-l fac. (Îţi recomand să citeşti protestul lui Bogdan Ghiu de zilele astea faţă de reducerea cu 40% a bugetului ICR.)

    Deja sînt jenat că acorzi atîta importanţă unor chestiuni secundare în raport cu miza protestului.

    Cum spuneam şi cu alte ocazii, nu sînt foarte deranjat de comentariile la comentarii şi deraierea de la subiect, dar eu nu uit, precum nici Einstein nu uita, ideea principală: „Relativitatea se aplică la fizică, nu la etică.”

  44. vaisamar Says:

    La întrebarea pusă am răspuns. Atentez din nou: „Despre cât de multe au în comun Muzica şi Teologia n-am ce comenta pentru că, în opinia mea, n-au prea multe în comun.”

    Da, sunt cam obosit. Dar asta nu mă împiedică să observ că ce scria Ana Blandiana era poezie, iar ce scrii tu sunt texte de presă. Nu e vorba de „stiluri” diferite, ci de „genuri literare diferite”. „Contractul de lectură” funcţionează diferit de la gen la gen. Un poem nu se citeşte în acelaşi fel ca un text de presă, prin urmare acest paravan al „stilului” (care e de fapt „gen”) nu ţine.

    Într-un text de opinie, miza se anunţă de la bun început (evident, dacă nu ţii cu tot dinadinsul să pricepi numai tu ce ai scris în el). Primul paragraf trebuie să-mi dea unghiul de abordare, să taie o pârtie clară pe care să mă duc. Or, în textul de mai sus asta nu se întâmplă. Primul paragraf e un protest împotriva numirii (mai exact, alegerii) lui M. Cruceru în funcţia de decan, respectiv a lui X în funcţia de prorector.

    Nici un cititor nu e obligat să cunoască „ex officio” toate celelalte materiale ale unui autor. Dacă orice jurnalist ar scrie texte ca şi când ceilalţi n-ar avea nimic mai bun de făcut decât să-l citescă pe el din scoarţă în scoarţă până la momentul respectiv, unde am ajunge? (Şi-apoi, în epoca hypertextului intertextualitatea ar trebui să fie uşor de gestionat. Se puteau pune nişte link-uri la celelalte texte, pentru a-i lărgi cititorului contextul).

    N-am nimic împotrivă să scrii un text cu arpagici sau mai ştiu eu ce „şopârle”, dacă e vorba de o parabolă sau de o fabulă. Dar dacă scrii „jurnalistic”, atunci „să ştim şi noi” (că doar ne-am tocit coatele 4 ani pe băncile unei facultăţi de jurnalism).

    În concluzie: mă declar convins că Univ. E. e pe o linie descendentă, precum zici. Nu m-ai convins că la asta contribuie şi faptul că decanul are doctorat în filologie (şi nu în teologie). Deh, ce să-i faci: fie că vrei sau nu, cititorii tot „negociază” ceea ce scriem noi, oricare ar fi intenţionalitatea autorială.

  45. Alin Cristea Says:

    vai amar te oboseşti în drum spre-o bancă unde nu te-aştept plecat-am de-acolo de mult timp să vremuiesc vremea ce mi-e dată nu poeme să lustruiesc ci noeme de le-ntîlnesc în drumu-mi dincolo de peşteră umbrele rămase în urmă mă urmăresc dar eu ştiu că norii nu zîmbesc oricui ci celui care ştie să-i deschidă cu cheia magică a lucidităţii da să ştii de unde vine lumina e poarta spre nepătruns dar calea-i lungă oboseala multă praf destul şi inima gîfîie inima asta care nu sînge duce ci atomii înţelepciunii care se rătăcesc uneori iar noi ne gîndim iar şi iar de unde lua-vom lumină că sîntem doar călători doar aripile unor îngeri ce urcă scara spre tărîmul aurit unde căpăta-vom trupuri acum doar spirite sîntem sprinţare uneori alteori ţestoase şerpuind greoi sub raza soarelui bătută-n aripi de inocenţi columbi rătăciţi şi ei într-o lume a ţărînii a morţii a intenţionalităţii autoriale şi a lecturii negociate de parcă lumina ar fi pe bani de parcă la bursele americane japoneze nemţeşti s-ar negocia atomii nu nu e de ajuns să ştim de unde vine lumina trebuie să o putem şi privi în timp ce se îndreaptă spre noi fără toane fără tonele de colb adunate de tînăra minge terestră ce tot fuge pe lîngă soare presupusă sursă de lumină dar inima noastră numai sîngeroasă nu e sîngeroşi sînt meteoriţii care înţeapă lumină dar ei sîngerează că nu ştiu ce tăiş are lumina şi ce blîndeţe cînd ne cade pe obraz cu obrazul trebuie să privim lumina nu cu ochii ochii sînt pentru altceva pentru flori şi copii şi noeme obrazul de-l întoarcem aselenizează lumina că lună ni-e obrazul ars de cei doi sori ars de meteoriţii căzuţi din neuronii noştri mustiţi iudaizaţi grecizaţi matusalemizaţi de nu mai ştim cum e gustul luminii e vai amar

  46. Meandrele răscumpărării memoriei (1) « România Evanghelică Says:

    […] https://romaniaevanghelica.wordpress.com/2008/10/18/protest/#comment-373 […]

  47. Marius Cruceru despre Iosif Țon și Timotei Pop « România Evanghelică Says:

    […] Despre această chestiune am scris aici acum 2 ani: PROTEST […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: