Ionatane (2)

aşa cum stelele stau
indiferente şi-ntâmplătoare într-o eclipsă
numai fiindcă Tu o gândeşti iar eu o privesc
aşa se aliniază inima mea cu naşterea
cu elementele cu moartea şi învierea
şi o zi când Tu ai gândit mântuirea
iar eu am văzut-o prin porticul încredinţării
atât de reală era mântuirea
că m-ai făcut transparent de Se vedea El

pas cu pas cometele cuvintelor mele
intră în atmosferă
în atmosfera dragostei Tale
combustie spontană a plevei paielor lemnului rămâne aurul
sufletul zice da
din toate sentimentele din toate amintirile
mai mult sau mai puţin dureroase
rămân pietrele scumpe

eşti lângă mine şi Îţi citesc
dai afirmativ din cap
stai pe scaun vorbim e bine în istorie când vii Tu
într-o luaţimâncaţi de dimineaţă
ca şi cum ar fi duminică şi chiar e
iar eu de bucurie scriu e noapte cu greieri
nu mai mor de nimic de boală accident bătrâneţe
eu scriu şi e de ajuns
îmi spui învaţă să scrii cu gândurile direct pe nisip
lângă zidurile Ierusalimului aşa îmi spui

Din volumul Ferestrele Împărăţiei, de Ionatan Piroşca, Editura Hypogrammos, Oradea, 2006

Publicitate