Conferinţa AMPRENTE 2008 (3)

trei

Cristian Barbosu, Viorel Chichinejdi, Lucian Creangă

Seara a treia a conferinţei AMPRENTE 2008 a început cu imnul conferinţei (compus de Lucian Creangă) şi, spre deosebire de celelalte două seri, a avut ŞI momente muzicale tradiţionale, de duminică, precum piesele interpretate de cor: “Tu mi-ai fost, Isuse, toată bucuria mea” (melodie tradiţională românească, aranjament Iulian Teodorescu), “Te iubesc şi-Ţi cînt” (piesă compusă de Iulian Teodorescu) – ocazie cu care mi-am amintit de buna şcoală muzicală creată în anii ’90 la Institutul Biblic Emanul din Oradea (acum Universitatea Oradea) de către Ken Tucker, cel care a dirijat corul Festivalului Speranţei de la Timişoara din vară.

Cristian Barbosu (Biserica Metanoia din Arad) a predicat din Matei 9:35-37, subliniind că “problema lipsei secerătorilor nu e lipsa chemării, ci lipsa milei”. Înainte de mesajul propriu-zis, pastorul arădean a menţionat evenimentul decesului mamei soţiei lui, însă a prezentat felul în care diferiţi oameni care i-au fost soacrei lui colegi de misiune au fost la înmormîntare pentru a-şi lua rămas bun. Sînt convins că ar fi fost multe lucruri interesante de auzit despre activitatea ei de misiune desfăşurată în Africa (10 ani) şi Nepal (în locuri unde nu este curent electric sau drumuri, se ajunge doar cu avionul pe un cîmp).

cristi

Cristian Barbosu a folosit o imagine cu familia lui şi a amintit un accident al uneia dintre fetiţe pentru a ilustra ce înseamnă MILĂ, sentimentul profund şi consistent de compasiune: într-o zi o bucată de sticlă a căzut peste fetiţă, iar tatăl ei a trebuit să o ţină să nu se zbată pentru a fi cusută fără anestezie în zona unui ochi. Iată, asta înseamnă milă, a spus, ceea ce văd pe chipurile voastre cînd vă povestec întîmplarea. Mila aceasta o avea Isus pentru oameni, mila aceasta o vom avea şi noi pentru oameni dacă ne lăsăm inima atinsă de Dumnezeu.

Mesajul, cu 3 puncte clare, afişate şi pe ecran, a fost prezentat audienţei cu seriozitate, entuziasm, cu multe citate biblice şi cu multe întîmplări adevărate. Sloganul a fost: “Ieşiţi din borcan, de la murat!” (că e o vorbă: “te-ai pocăit, te-ai pus la murat pe raftul bisericii”). “Să fim sare în mîncarea searbădă a lumii acesteia!”

treipuncte

Folosind pilda talanţilor, Cristian Barbosu a subliniat importanţa – în lumea guvernată de Dumnezeu unde nu există întîmplare – folosirii OPORTUNITĂŢILOR. Exemplele pe care le-a dat din viaţa lui au fost absolut copleşitoare. Printre altele a amintit că a avut un coleg de bancă la şcoală, “pocăitul”, a cărui viaţă a lăsat amprente în viaţa celui ajuns acum un renumit predicator. La sfîrşit, l-am întrebat care este numele acelui prieten. Şi am mai întrebat un tînăr amic din biserica Maranata numele prietenului din bloc despre care ştiam că prin el a ajuns la biserică. Şi mi-am adus aminte de o tînără din Bucureşti care îmi spusese, acum cîţiva ani, că pînă la 22 de ani nu auzise de pocăiţi. Cînd am întrebat-o cum s-a convertit, mi-a spus că făcuse o şcoală postliceală sanitară şi toatele colegele copiau în afară de una, pocăită. A întrebat-o: Tu de ce nu copiezi? Răspunsul a fost: Pentru că nu este drept înaintea lui Dumnezeu. Acest răspuns a iniţiat procesul de convertire.

Despre prezenţa în lume a creştinilor autentici, dezinvolţi, cu milă pentru oameni, a vorbit Cristian Barbosu. Şi despre cît de important e să nu uităm fiecare avem cel puţin un talant – oportunităţi pe care Dumenzeu se aşteaptă ca noi să le folosim.

Am căutat mărturia lui Cristian Barbosu în volumul II din “Vieţi transformate” (interviuri realizate de Ioan Ciobota):

“Începînd din clasa a IX-a şi pînă în clasa a XII-a Dumnezeu mi-a dat un coleg de bancă pocăit. Imaginează-ţi: colegul meu de bancă era singurul pocăit din clasă… Nu era un tip agresiv, nu era un tip fanatic, dar era totuşi un om foarte stabil în ceea ce credea, nu se ruşina de convingerilelui şi învăţa bine. Era foarte curat în conştiiţa lui şi de o integritate exemplară. El mi-a arătat o răbdare şi o dragoste la care, adevărul este, am căzut de multe ori. În ce sens? Îmi spunea: “Cristi, văd că vrei să fii ca ei, să intri în anturajul acesta ‘elitist’ al şcolii noastre. Dar nu uita că ‘Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui’.” Eu îi spuneam: “Du-te de aici! Ce mă iei cu de-astea?”.

Dar mi-am dat seama de un lucru foarte interesant – şi poate o să zîmbiţi – “pocăitul” ăsta avea un succes la fete de mă dărîma! Mă dărîma! De ce? Avea succes prin farmecul lui – avea o bunătate deosebită, era un om plin de dragoste, cu o integritate extraordinară. Şi cînd spun că fetelor le plăcea de el, nu o spun în sens negativ, ci că aveau stimă faţă de el, aveau deschidere faţă de el, îl tratau cu respect şi toată lumea îi trata la fel. Omul acesta a avut o influenţă deosebită în viaţa mea. Nu numai prin mărturia lui de fiecare zi, ci şi prin faptul că de multe ori îmi punea întrebări de conştiinţă, legate de Cel Divin, legate de modul meu de a fi şi de a gîndi. Şi nu de puţine ori mergeam şi cugetam la acele întrebări.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: