Conferinţa AMPRENTE 2008 (4) – Impresii rotund rotunjite

Pentru mine a fost o conferinţă care m-a luat prin surprindere. Mi-a dat peste cap programul, m-am dus, în trei seri, din capătul oraşului pînă în celălalt şi am luat notiţe şi am făcut poze. Îmi pare bine că am reuşit să las ceva scris despre fiecare seară a conferinţei. Îmi pare bine că am avut ocazia să mă întîlnesc cu persoane cunoscute şi să fac cunoştinţă cu altele.

Oare nu aşa ar trebui să fie cam toate întîlnirile bisericii? (Asta da întrebare rotundă!)

Oare nu ar trebui ca predicatorul, DE OBICEI, să predice din Scriptură (fără volute informaţionale, hermeneutice, cu ilustraţii, cu accente exagerate pe unele cuvinte şi ciudate interpretări personale)?

Mi-a plăcut, în primul rînd, că invitaţii pe care i-am ascultat – Iuliu Centea, Florin Ianovici, Cristian Barbosu – au vorbit din Biblie. Şi cînd spun că “au vorbit din Biblie” nu mă refer doar la faptul că au citit un text din Biblie (care, zicea cineva, nu de puţine ori e precum imnul cîntat înainte de meciul unui fotbal: după 1 minut nimeni nu-şi mai aduce aminte de el).

Mi-a plăcut că au avut mesaje potrivite pentru o conferinţă de tineret. Şi că mesajele lor au fost potrivite pentru tema conferinţei: AMPRENTE.

Mi-a plăcut decenţa cu care şi-au prezentat mesajul şi provocarea pe care au adresat-o tinerilor (şi ascultătorilor mai… rotunzi) şi modul raţional-cald în care s-au adresat audienţei. Dumnezeu să le binecuvinteze inima şi vocea, familia şi proiectele, biserica şi vecinii de bloc.

Îi consider ca făcînd parte din tagma tinerilor reformişti (30-50 de ani) despre care aminteam acum vreo 2 ani pe grupul de discuţii Masa Rotundă: aceştia sînt cei care contribuie decisiv la conturarea unei dinamici (progresiste) a spaţiului confesional evanghelic din România.

O caracteristică a prezenţei publice a fost, la cei trei predicatori, dezinvoltura. Fiecare dintre ei şi-a permis gesturi şi expresii inedite, pe placul unei audienţe tinere, care doreşte în fiecare minut ceva nou, sau, mai bine zis, spus într-un mod nou, dar, totuşi, cu referinţe culturale (biblice) cunoscute.

Observînd această caracteristică a discursurilor, benefică în contextul conferinţei, mi-am adus aminte de faptul că dezinvoltura constituie una dintre caracteristicile NECESARE pentru reprezentaţiile artistice, politice sau de alt fel transmise de canalele media pentru generaţia MTV.

Dezinvoltura nu este, în contextul postmodern, echivalentă cu autenticitatea (poate de la Churchill încoace, chiar, care spunea: “Mă duc să-mi pregătesc replicile spontane.”). Convenţia între producătorii discursurilor publice, mediatice şi audienţa cărora li se adresează presupune jocul dezinvolt al actorilor publici, dar nu trebuie să uităm nici o clipă că acest joc nu este gratuit, că deseori nu este autentic, că, de fapt, ne lăsăm prinşi în mreaja ludică pentru a face cumva faţă stresului cotidian şi a ne hrăni reflexele fantasmatice sau cel puţin umoristice.

E bine, cu această ocazie, să ne amintim că implicarea creştinilor în adunările publice, religioase, sociale, politice, artistice are o miză mult mare. Şi că uneori e periculos de-a binelea să aplicăm tehnica dezinvolturii cînd sîntem implicaţi în bătălii spirituale (să ne aducem aminte cu ce seriozitate tratează sau ar trebui să trateze părinţii greşelile copiilor).

Cum spuneam, nu cred că a fost cazul discursurilor conferinţei la care sînt bucuros că am luat parte, atît ca ascultător, cît şi ca blogger.

Un subiect care ar trebui tratat cu seriozitate (şi ironie) e cel al ponderii muzicii în adunările publice ale comunităţilor creştine. Este evident că se exagerează de multe ori în acordarea unei atenţii sporite aspectului muzical al întîlnirilor, în detrimentul altor parametri dinamici ai organismului eclesial.

“Nu tinerii conduc biserica” – am zis-o de multe ori şi o să o zic în continuare. DE OBICEI, niciunde în lumea asta nu tinerii conduc comunităţile de vreun fel (partide, academii, instituţii). Ar fi instructiv să vedem cum partea a doua a secolului XX (cînd a apărut postmodernismul, cu multiple faţete) a generat o practică economico-socială în cadrul căreia tineretul a primit tot mai multă atenţie.

Cea mai gravă consecinţă, care se observă şi în biserici, este apariţia unei gîndirii ideologice conform căreia TINERII sînt gata să excludă din orizontul de aşteptare aproape orice care nu e conform cu urgentele lor “nevoi” şi cu agresivele mode(le) pe care le îmbrăţişează.

În acest context se înţelege uşor ce importanţă are FAMILIA în a asigura, împreună cu un climat afectiv benefic, şi o arenă polemică în care să confrunte tinerii – acolo, în mediul în care se simt acceptaţi – cu valori şi principii înalte.

Poate că, mai ales avînd în vedere inflaţia de conferinţe de tineret, dar şi de alt fel, ar trebui organizate conferinţe pentru PĂRINŢI.

Nu-i aşa că e mai greu să MIŞTI ascultătorii maturi decît pe cei aflaţi la vîrsta tinereţii, cu personalitatea încă nefinisată şi fără experienţă de viaţă?

Un răspuns to “Conferinţa AMPRENTE 2008 (4) – Impresii rotund rotunjite”

  1. Despre evanghelici și adresele bisericilor evanghelice « România Evanghelică Says:

    […] participat la diverse conferințe (despre unele am și scris, cum ar fi Colocviile Cornilescu sau Conferința Amprente), am fost membru activ pe diverse liste de discuții (Masa Rotundă, Media Creștină, Cuvinte la […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: