Lecturarea postării Promotorii pacii cu orice pret! (2) – care se încheie astfel: „Ca şi creştini trebuie să trăim în dragoste, pace, bucurie, bunătate, facere de bine dar în acelaşi timp să nu linguşim ce Isus a dezaprobat ci să fim radicali în adevăr.” – mi-a dat ocazia să scriu următorul comentariu:
Un subiect de reflecţie: să fim radicali în adevăr nu sună prea… radical?
Mi-am notat în agendă, la începutul acestui an, următorul citat:
“Să nu îţi fie frică niciodată să spui adevărul, dar nu uita că uneori este mai bine să taci din iubire pentru aproapele. Şi să nu taci niciodată din neglijenţă, din uşurinţă sau din laşitate.” (Josemaria Escriva)
Îmi aduc aminte şi de o postare interesantă pe blogul Moldova Creştină, intitulată “Cum să răspunzi nebunilor?”
http://www.moldovacrestina.net/sfaturi-practice/cum-sa-raspunzi-nebunilor
Avînd în vedere tăcerile lui Isus, mă gîndesc că, dacă am extrage radical din adevărul pe care îl întrupăm, ar trebui să picure… iubire. Iubire radicală.
Lasă un răspuns