Din blogosfera evanghelică – ianuarie (2)

Blogosfera evanghelică s-a maturizat în 2008. La începutul anului 2009 avem parte de articole consistente şi diverse, cu subiecte importante, prezentate cu seriozitate.

Iată cîteva astfel de postări, de categoria 3x – a se lectura de 3 ori:

Interviu cu avocatul britanic Alex Spak
Alex Spak: “Consecinţele acceptării acestui termen [orientare sexuală] în legislaţia MB [Marii Britanii] sunt îngrijorătoare, ca să nu meţionez grave. La prima vedere, noua lege arată compasiune, prin stabilirea ilegalităţii de a discrimina acea persoană pe motiv de orientare sexuală, celor care oferă bunuri, prestează servicii, anumite înlesniri, premize, celor care activează în sfera publică şi educaţională. Totuşi, curând după intrarea în vigoare a legii, câteva din cazurile de judecată respective au indicat încercarea răspândită de a presa Biserica într-o matriţă seculară şi anihilarea imporatanţei conştiinţei în deciziile personale. Creştinii şi necreştinii care au obiectat stilul de viaţă al homosexualilor au fost avertizaţi de autorităţile locale şi chiar în instanţele de judecată să-şi ignore conştiinţa, să acţioneze contrar credinţei lor, în caz contrar să piardă locurile de muncă. Astfel conştiinţa care îi ghidează pe funcţionarii publici creştini, ofiţerii de poliţie şi oameni de afaceri în a presta servicii de înaltă calitate a devenit o ţintă de atac, anume ea, conştiinţa.”

Ce nu este un pastor? 1
Marius Cruceru: “Păstorul nu este în primul rînd un vorbitor în public. Acela poate avea o strălucită carieră politică, o excelentă carieră academică, dar păstorirea nu se face cu metonimii, sinecdoce şi cu captationes benevolentiae. Ştiu că pare şocantă afirmaţia aceasta şi voi încerca să argumentez: păstorirea nu presupune nici măcar amvonul ca prim instrument de păstorire cu prioritate. Triste experienţe au avut aceia care au crezut că pot păstori biserica din amvoane. Nicicum. Bisericile nu pot fi păstorite doar printr-un discurs de 40-50 de minute la 168 de ore, discurs din care uităm marea majoritate a celor vorbe. Păstorirea, în general, nu se face prin vorbe, ci prin prezenţă.”

Raportul Tinerilor Romani Americani pe anul 2008
“Singurul lucrul pe care îl cerem noi, sunt doar 30 de minute predică în limba engleză la serviciile divine. […] Cu excepţia a patru biserici care le vom aminti mai jos, un proccent de apoximativ 5% dintre bisericile române, acceptă predica în limba engleza doar de trei s-au patru ori la an. Iar în unele biserici, a început să se predice şi în limba engleză doar la serile de tineret. Aceasta se face punând pe unul dintre tinerii mai curajoşi la amvon. În cele mai multe cazuri, aceşti tineri fiind nepregătiţi pentru această lucrare şi fără experienţă nu ştiu ce să predice, aşa că în general la serile de tineret, doar se cântă şi se roagă.”

Singurul român din Quartzsite – Arizona, căsătorit cu o filipineză, păstoreşte o biserică americană
John Todor: “În mai anul acesta (2008), mă aflam într-o dimineaţă, la biroul bisericii. Am auzit cum cineva intră în parcare şi am mers să văd cine era. Dintr-o maşină luxoasă a coborât un domn care imediat, a izbucnit în plâns. M-a întrebat dacă eu sunt pastorul bisericii. I-am spus că da, iar el mi-a declarat că are probleme mari şi ar vrea să vorbească cu mine. L-am invitat in birou. Era un important businessman din America, se ocupa cu aprovizionarea supermarketurilor cu legume şi fructe. Mi-a împărtăşit problemele sale. Era disperat. După aproape două ore în care am stat de vorbă cu el, (Duhul Sfânt dându-mi cuvintele potrivite), a plecat ca un om “nou” şi încrezător în puterea lui Dumnezeu. Nu mai ştia cum să îmi mulţumească. Înainte de a ne despărţi l-am întrebat cum de a ajuns în Quartzsite şi de ce a venit tocmai la “First Baptist Church” pentru consiliere. Mi-a povestit că era în maşină, pe expresul I-10, disperat şi parcă cineva l-a împins să iasă din expres tocmai în Quartzsite şi să caute o biserică. “N-am mai ieşit niciodată de pe express, aici”, spunea el. “Am văzut vreo trei indicatoare cu biserici la voi în localitate, am ales să mă ghidez după unul dintre ele, şi pur şi simplu am ajuns la voi.” A doua zi, părinţii acestui domn m-au sunat să îmi mulţumească pentru ajutorul acordat fiului lor. Atât părinţilor, cât şi lui le-am spus că nu mie trebuie să îmi mulţumească, pentru că eu am fost doar un instrument de care Dumnezeu s-a folosit, în contextul potrivit.”

… şi v-am spus povestea mea
Daniel Brânzei: “Mi-am înviorat sufletul la vederea vitalității spirituale românești vizibilă în oamenii noi, bisericile noi, lucrările noi, cântările noi și, în general, toate aceste noutați de care suntem lipsiți departe de România. Pe timpul meu era mult daca mergeam de la București până la … Ploiești. Astăzi, tinerii vorbesc despre deplasări cu corul, grupul de închinare sau orchestrele în Germania, Austria și chiar Anglia. Folosesc proiectoare video în biserici, cântă cum nu ni se dădea voie nouă și se bucură de o mobilitate vecină cu instabilitatea. Astăzi sunt în România la liceu, mâine s-ar putea să fie în Grecia, în Italia sau în America. Cred că ei cântă mai multă muzică americană contemporană (e drept, tradusă) decât o facem noi în America. Au acces la radio, televiziune, la evanghelizări în piețe, metrouri și alte locuri publice, au o mulțime de cărți la îndemână, folosesc Internetul și folsesc telefoanele mobile până și atunci când sunt la amvon. Dependența generației tinere de cea a părinților lor a scăzut dramatic, ceea ce produce valuri și șocuri de neimaginat altădată.”

Apocalipsa e în noi!
Laurenţiu Balcan: “Recent, am citit un articol ‘atrăgător’ (?!) cu privire la această situaţie: ‘Urmează Foametea şi Antichristul. Apoi ceruri noi şi un pământ nou.’ Titlul, deşi nu este convingător, enunţă perspectiva multor pocăiţi asupra eshatologiei biblice. Evenimentele eshatologice sunt prezentate cronologic, cu o siguranţă luată nu ştiu de unde şi cu asigurări că aşa spune Biblia. Ce urmează? Asta urmează! Apoi asta şi la urmă asta! Hai că îţi dau şi o hartă pe care să o agăţi de perete şi să vezi ce se va întâmpla cu exactitate. […] Apocalipsa nu trebuie exagerată; nu trebuie să banalizăm evenimentele şi să forţăm interpretarea lor pentru a le încadra în tipare extrem de subiective şi sărăcăcioase. Realitatea nu se poate integra în fantezia noastră, iar fantezia noastră în nici un caz nu reprezintă realitatea.”

Misiune în Mozambic – Cristi Oşan
Mozambique este o ţară situată în S-E Africii cu o populaţie de aproximativ 22 milioane locuitori. Limba oficială este portugheza iar pe lângă aceasta sunt peste 30 de dialecte întâlnite frecvent. Este una dintre cele mai sărace ţări din lume, rezultat al asupririi coloniale şi al multor ani de război civil. Este o ţară cu peste 300.000 de orfani şi aproximativ 25% din locuitori sunt infectaţi cu HIV. […] Fiind medici dentişti, am fost chemaţi în a participa la partea de Dental Ministry în cadrul misiunii Afrika wa Yesu. Misiunea de acolo dispune de o clinică stomatologică mobilă, cu care se poate ajunge în cele mai îndepărtate colţuri ale acestei ţări. Misiunea prin stomatologie nu este ceva nou, a fost făcută în ultimii ani de zile de către alţi medici creştini şi este parte a vizunii Afrika wa Yesu. Este una dintre cele mai eficiente metode de a ajunge să vorbeşti cu oamenii.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: