“Săracul în duh sau cu duhul e omul nemulţumit spiritual. Într-o lume întoarsă pe dos, în care oamenii sunt nemulţumiţi material, dar foarte mulţumiţi de propria persoană, săracii în duh sunt excepţii luminoase. Autosuficienţa spirituală este cancer în trupul bisericii. […] Va veni o vreme când de la cel ce crede că are se va lua, ca să nu mai aibă nimic. Iar cei care n-au crezut că au vor moşteni Împărăţia…”
Vladimir Pustan: În căutarea fericirii – II. Sărăcia care îmbogăţeşte
Etichete: biserica, duh, Vladimir Pustan
Lasă un răspuns