Îndurare aspră (5)

“Nici o relatare despre viaţa noastră de creştini la Oxford n-ar fi completă fără o referire la influenţa puternică a lui C.S. Lewis asupra întregului nostru grup de prieteni. În afară de faptul că eram permanent în căutarea vreuneia din cărţile lui Lewis din care să citim câte un pasaj, zeci de lucruri din textele lui ‘canonice’ se întreţeseau în conversaţiile şi glumele noastre. ‘Pe Jupiter! Sunt smerit!’, spunea unul din noi, cu vădită autoironie. Făceam mereu referire la ‘autobuzul roşu’, ca acela folosit de Screwtape (Dracul cel bătrân) şi gândul permanent la mâncare ca să-l distragă pe eroul cărţii, aflat la British Museum, de la gândurile lui periculoase despre Dumnezeu. Prin ‘Autobuze roşii’ înţelegeam paravanul pe care ‘lumea reală’ îl interpunea între noi şi Realitate. Tot în glumă aminteam de ‘Tatăl nostru din Adâncuri’, însoţind de obicei cuvintele cu o privire îndreptată în sus şi murmurând ‘Iertare, Stăpâne!’ Se făceau mereu referiri la personajele lui Lewis din Great Divorce, mai ales la episcopul mieros care refuza să creadă. Adesea unul dintre noi spunea: ‘O, fireşte că te iert, doar sunt creştin! Dar există lucruri care nu se pot uita niciodată!’ Uneori o spuneam cu toată seriozitatea şi întrebându-ne dacă vreunul dintre noi era incapabil să ierte pe deplin. Iar alteori, o spuneam cu o iertare plină de bucurie, totală, ca un fel de ‘ironie cerească’ luminoasă.” (122)

Sheldon Vanauken, Îndurare aspră, Editura Kerigma, 2008

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: