Îndurare aspră (8)

“Am fost deodată surprinşi de un gând extraordinar – Davy şi cu mine – într-o zi, când ne-am dat seama că prietenii noştri, deşi erau anglicani, baptişti, romano-catolici şi luterani, erau mai degrabă uniţi – de un creştinism redus la esenţe – cum îl numise Lewis – decât divizaţi. ‘Şi sunt toţi atât de fericiţi în credinţa lor creştină – atât de fericiţi’, remarcă Davy. Iar eu am adăugat: ‘Să fie oare – fericirea lor – “bucuria creştină”, ce zici?’ În noaptea aceea am scris în Jurnalul nostru:

Cel mai bun argument în favoarea creştinismului sunt creştinii: bucuria lor, siguranţa lor, sentimentul lor de împlinire. Pe de altă aprte, însă, cel mai puternic argument împotriva creştinismului sunt tot creştinii: când sunt posomorâţi şi lipsiţi de bucurie, când afişează un aer de sfinţenie şi se împăunează cu o evlavie de suprafaţă, când sunt încuiaţi şi tiranici, ei bine, atunci creştinismul e definitiv îngropat. Dar, deşi e drept să-i condamnăm pe unii dintre creştini pentru aceste lucruri, probabil, la urma urmelor, nu e drept, deşi e foarte uşor, să condamnăm creştinismul propriu-zis din cauza lor. Într-adevăr, există indicii impresionante că acea calitate pozitivă a bucuriei se regăseşte în creştinism – şi, poate, nicăieri altundeva. Dacă acest fapt ar fi sigur, ar fi o dovadă de cel mai înalt grad.

Dacă nişte spirite strălucite cum au fost Sf. Augustin, cardinalul Newman şi Lewis au putut să se ia la trântă cu creştinismul şi să devină adevărate redute ale credinţei, înseamnă că era vorba aici de un lucru care trebuia tratat cu toată seriozitatea. Mă neliniştea puţin faptul că atâţia ani tratasem lucrurile cu o ignoranţă dispreţuitoare. Majoritatea oamenilor care resping creştinismul nu ştiu apropae nimic despre lucrul pe care-l resping; cei care condamnă ceva ce nu înţeleg sunt, cu siguranţă, oameni mici la suflet. Slavă Domnului, ne-am zis, dacă există Dumnezeu, că noi, cel puţin, studiam chestiunea cu seriozitate şi onestitate. Dacă prietenii noştri creştini – cercetători în fizică nucleară, istorici şi oameni competenţi în alte domenii – puteau crede în Hristos, dacă C.S. Lewis putea crede în Hristos, trebuia ca şi noi, cel puţin, să cântărim lucrurile cu toată seriozitatea.”

Sheldon Vanauken, Îndurare aspră, Editura Kerigma, 2008

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: