Reflecţii postmoderne (4)

“Unii oameni trec prin viaţă ca valiza prin gară; alţii sunt târâţi prin viaţă şi ajung plini de vânătăi. Uneori mă întreb dacă noi trecem prin timp sau dacă timpul trece prin noi. Bunul meu prieten Mitch spune că lumina, spre deosebire de orice altceva din univers, nu este afectată de timp. Şi mai spune el că lumina are ceva de-a face cu cât de repede se mişcă ea, şi că este eternă, dar că încă pentru fizicieni e un mister.

Spun asta numai pentru că timpul a continuat să curgă prin mine. Când eram mai tânăr, credeam că voi avea tot timpul din lume ca să-mi explic şi să înţeleg lucrurile. Ca atunci când m-am simţit ca şi cum aş fi fost Hitler. Dar n-a fost aşa. N-am avut timp să-mi explic lucrurile. Cred că cea mai mare şmecherie a diavolului nu e să ne facă să comitem vreun păcat, ci să ne facă să ne irosim timpul. De asta încearcă diavolul din răsputeri să-i facă pe creştini să fie religioşi. Pentru că dacă reuşeşte să-l atragă pe un om într-un obicei, îl va împiedica în felul ăsta să se dedice lui Dumnezeu. Şi eu am ajuns să am obiceiuri. Am crescut în biserică, aşa că m-am obişnuit să aud despre Dumnezeu. El era ca unchiul Harry sau ca mătuşa Sally, doar că noi nu aveam fotografii cu El.”

Donald Miller, Albastru ca jazzul. Reflecţii postmoderne asupra spiritualităţii creştine, Editura Kerigma, Oradea, 2009

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: