Reflecţii postmoderne (8)

“Partea proastă cu credinţa creştină e că o ai şi nu o ai, în acelaşi timp. E ca şi când ai avea un prieten imaginar. Eu cred în Isus; cred că El este Fiul lui Dumnezeu, dar ori de câte ori încerc să explic asta cuiva mă simt ca un cititor în palmă, ca un saltimbanc de la circ, sau ca un copil care inventează o poveste pe care să o spună părinţilor acasă, sau ca un participant la un congres Star Trek care nu-şi dă seama că spectacolul nu e real.

Până cînd.

Când unul din prietenii mei devine creştin, lucru ce se întâmplă cam o dată la zece ani pentru că din fire sunt tare timid când vine vorba să-mi împărtăşesc credinţa, experienţa e euforică. Văd în ochii lor că toată povestea asta cu creştinismul e cum nu se poate mai adevărată.”

Donald Miller, Albastru ca jazzul. Reflecţii postmoderne asupra spiritualităţii creştine, Editura Kerigma, Oradea, 2009

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: