Reflecţii postmoderne (20)

“La sfârşitul zilei, când mă întind în pat şi mă gândesc că şansele ca teologia noastră să fie întru totul corectă sunt de una la un milion, am nevoie să ştiu că Dumnezeu s-a gândit de la început la toate, că şi dacă matematica mea e greşită va fi totuşi bine cu noi, în cele din urmă. Iar uimirea e acel sentiment pe care-l încercăm când renunţăm la toate răspunsurile noastre stupide, la regrulile noastre bine precizate pe care vrem ca Dumnezeu să le respecte. Nu cred că există o închinare mai bună decât uimirea. […]

Cred că lucrul cel mai important din spiritualitatea creştină e când o persoană se îndrăgosteşte de Isus.”

Donald Miller, Albastru ca jazzul. Reflecţii postmoderne asupra spiritualităţii creştine, Editura Kerigma, Oradea, 2009

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: