Năzbîtii pauline (2)

Neputinciosul Paul Dan

Paul Dan (către Alin Cristea): “Rămâne de văzut dacă mai pot să vă postez comentariile.”

Păi nu mai rămâne. Paul Dan nu poate.

După ce a aprobat 2 comentarii ale mele pe blogul său, Paul Dan nu mai poate să posteze comentariile mele. :)))))

Am afişat însă al treilea comentariu (neaprobat) pe blogul Diagonale.

Sîntem în Cercul mincinoşilor, în sensul titlului cărţii apărute la Humanitas. Avem mai multe povestiri de spus, mai pe scurt sau lungindu-le, în care ne oglindim neputinţele şi anxietăţile, dar şi entuziasmul şi realizările: “Poţi să ai şi eşecuri, poţi să ai şi succesuri”. (sic!)

Ca să fiu mai exact, iată situaţia, una nu rară în blogosfera evanghelică: doi pocăiţi / evanghelici / neoprotestanţi (spuneţi cum vreţi, însă fiecare termen, deşi se înrudeşte cu celălalt, are şi specificul lui) se întîlnesc în spaţiul virtual. Nu se înţeleg în comunicare, aceasta încheindu-se SUSPECT de rapid.

Povestea nu se termină NICIODATĂ aici. Mai degrabă de aici încep poveştile.

Felul în care Paul Dan a iniţiat fenomenul şi îl întreţine este, în cele din urmă, o poveste în care evanghelicii ne regăsim nu de puţine ori.

Acum ce urmează? Cîţi ani nu o să pot să postez pe blogul lui Paul Dan (care a pornit în engleză şi continuă în româneşte!)?

La Pătrăţosu am avut interdicţie 179 de zile:

http://rotundu.wordpress.com/2008/03/09/260-de-zile-patratoase

Oare de ce este aşa de greu să fim echilibraţi? De ce aplicăm aşa hotărîri severe?

Tot din povestirile Cercului mincinoşilor face parte şi decizia negruţian-paulină de a nu permite comentarii pe blogul lansat anul acesta.

Pentru cei avizaţi, acestea sînt reflexe din ghetoul confesional care se proiectează în spaţiul virtual.

Să ne gîndim la situaţiile aberante care apar în o droaie de biserici evanghelice atunci cînd cică se face disciplină. Trec anii pînă cînd se REZOLVĂ (urăsc cuvîntul ăsta, sîntem oameni, nu probleme) situaţia. Cunosc un caz în care cel care l-a prins pe pastor minţind a fost dat afară! A fost reprimit DUPĂ 12 ani!!!

Aşadar, faptul că Paul Dan (sau Dan Paul, nu ştim, nu ne-a spus nici el nici altcineva care e prenumele şi care e numele) nu poate să-mi mai posteze comentarile mele (şi ale altora, probabil) nu e un fapt care să ne uimească, cu neputinţele evanghelice sîntem obişnuiţi de ani buni. Doar că acum iau chip ŞI în spaţiul virtual. Ceea ce e cu două tăişuri. Partea bună e că aici le recunoaştem mai bine (nu neapărat mai repede), chestiunile rămîn în scris – mare avantaj faţă de manipulările orale şi telefonice ale unor lideri evanghelici. Pe de altă parte, oricum am lua-o, rămînem cu ruşinea, nu?

Mi-aduc aminte de neputinciosul pe care l-a întrebat Isus: Vrei să te faci sănătos?

Răspunsul, în varianta rimată rămasă de la bunica:

Cum n-aş vrea
Dar n-are cine
Să mă bage-n scăldătoare
La a apei tulburare
.

Ei bine, neputinciosul Paul Dan se pare că încă nu-şi dă seama că unii sîntem dispuşi să-l băgăm în scăldătoare. Astfel încît, la o nouă apariţie în spaţiul public, să nu mai vină cu atîtea greşeli de diferite feluri şi cu gesturi bădărane inutile.

Mai mulţi evanghelici au reacţionat IMEDIAT la faulturile grosolane ale fundaşului Paul Dan.

Din comentariile lor se poate schiţa uşor care sînt neputinţele pauline.

Reiau de unde am încheiat primul episod: Năzbîtii pauline (1).

https://romaniaevanghelica.wordpress.com/2009/05/15/nazbitii-pauline-1

Dănuţ Mănăstireanu (despre Paul Dan): “Este însă, ca toţi fundamentaliştii, atît de sigur că ceea ce gîndeşte este corect, încît nu crede că are nevoie să verifice faptele.”

Poate sau nu poate Paul Dan să verifice faptele? Este vorba de o neputinţă?

Sau e şi mai importantă întrebarea: Noi putem verifica faptele?

Şi, mai exact, cine trebuie să verifice faptele?

Cine trebuie să discute chestiunile teologice?

Căci, nu-i aşa?, demersul paulian este pe palierul teologic, nu pe cel biblic. Nu avem de verificat versete biblice, ci avem de verificat orientarea teologică a unor evanghelici cunoscuţi din România.

1. Problema defăimării

Florin Paladie: “Ceea ce spune Paul Dan în acest text e de natură defăimătoare şi deci nu trece nici măcar testul elementar al unui comportament creştin. Vorba lui Pavel, nici la păgâni nu se acceptă aşa ceva. Un comportament, cât de cât uman ar fi fost ca Paul să ia legătura cu Dănuţ, Emil, Silviu etc., şi să se asigure că îi înţelege corect şi apoi să se exprime.”

Dănuţ Mănăstireanu: “Afirmaţia că ‘Emil Bartoş a devenit ortodox în inima lui’ este absolut aberantă, deoarece prin aceasta autorul încearcă să calomnieze şi să submineze autoritatea lui în comunitatea evanghelică din România, ştiute fiind sentimentele antiortodoxe ale majorităţii membrilor acesteia.”

Mă alătur şi eu acestor opinii şi, ca unul care l-am avut profesor pe Emil Bartoş la Institutul Biblic Emanuel (acum Universitatea Emanuel), dar şi pastor la Biserica Baptistă Providenţa din Oradea, nu am avut şi nu am nici un motiv să-l suspectez de vreo înclinaţie a inimii lui spre ortodoxie (lucru pe care nu i l-aş fi reproşat neapărat), ca atare etichetez afirmaţia lui Paul Dan ca fiind minciună.

Consider că Paul Dan ar trebui să-şi retragă IMEDIAT afirmaţia şi să-şi ceară scuze publice cît mai repede şi într-o formulare scurtă (ca nu cumva să se întîmple cum am mai văzut în alte cazuri, cel care ar fi trebuit să-şi ceară scuze începea să se justifice şi încheia cu o altă jignire la adresa celui căruia trebuia de fapt să-i ceară scuze).

Avînd în vedere că afirmaţia a fost făcută în limba engleză, se complică şi mai mult situaţia, întrucît o astfel de afirmaţie are şansele să circule repede şi cauzează pagube morale pe care neputinciosul Paul Dan nu văd cum ar putea să le mai repare. Asta dacă crede că etica creştină e parte fundamentală a identităţii creştine.

Emil Bartoş a fost decan al Facultăţii de Teologie a Universităţii Emanuel. Aici lucrurile se complică şi mai mult. O instituţie, mai ales de educaţie creştină, şi mai ales de renumele celei menţionate, ar trebui să se autosesize în astfel de situaţii cînd un fost profesor sau ocupant al unei funcţii importante este calomniat în public. Avînd în vedere relele practici ale conducerii Universităţii Emanuel (şi ale Comunităţii Baptiste din Oradea) din anii 2000, care au făcut ca o droaie de profesori, de fapt cei mai buni şi cei mai apreciaţi de studenţi şi absolvenţi, să fie nevoiţi să plece şi astfel standardele academice şi de comportament creştin să scadă de la an la an, nu ştiu dacă va exista un astfel de gest absolut normal prin care Paul Dan să fie sancţionat public de către instituţia orădeană.

Imediat ce Dănuţ Mănăstireanu a postat paragrafele calomniatoare ale lui Paul Dan, Marius Cruceru a postat următorul comentariu:

“Auzi? Spune-i să mă pună şi pe mine în listă, că am studiat un ortodox, Augustin :)

Împreună cu un alt foarte cunoscut teolog român am fost etichetat pro-ortodox, ortodoxizant etc.

Să-mi fie ruşine!

Am mai citit texte din acest erudit autor. Texte. Atît.”

Comentariul ironic al lui Marius Cruceru, actualul decan al Facultăţii de Teologie a Universităţii Emanuel, la adresa aberaţiilor lui Paul Dan nu poate însă suplini un gest normal cum ar fi un comunicat din partea Universităţii Emanuel.

Acum, ca să fiu şi eu ironic, dacă Comunitatea Baptistă din Oradea a dat un comunicat, în 2 noiembrie 2007, prin care solicita “în termeni categorici” Universităţii Emanuel să renunţe la invitarea teologului Iain Torrance la Universitatea Emanuel din Oradea (Cristi Raţă scria atunci: “De ce este invitat la prelegeri un om cu vederi (cred eu) mult mai liberale decât a unor profesori care au zburat de acolo pt mai puţin?”), de ce să nu se dea un comunicat conform căruia Comunitatea Baptistă din Oradea a vegheat la bunul mers al Universităţii Emanuel tot timpul, astfel că nu poate fi vorba ca un teolog evanghelic “ortodox în inima lui” să fi ajuns taman la conducerea Facultăţii de Teologie Baptistă.

Spaţiul confesional evanghelic duce lipsă de gesturi de solidaritate. Dimpotrivă, e destul de populat de gîndire ideologică, reflexe resentimentare, opinii incompetente, manelism şi incultură religioasă (!). Aşadar, orice gest de solidaritate cu cei care ajung să fie defăimaţi nu strică, cu condiţia să fie decent, nu encomiastic cu orice preţ. Şi bine ar fi de nu ar fi redactat în cunoscutul limbaj de lemn al pocăiţilor.

Ar fi interesant de ştiut dacă Paul Dan se referă la Emil Bartoş din anii ’90, la Emil Bartoş din anii 2000 sau din acest an 2009. Sau cer prea mult?

2. Problema teologică

În fenomenul public declanşat de Paul Dan nu avem de a face doar cu problema defăimării, ci şi cu problema teologică.

Din păcate, dezgustul pe care îl resimţim în problema defăimării (şi apoi, dacă e să avem un moment de sinceritate, faţă de duritatea cu care sancţionăm defăimarea) ne consumă energia şi cu greu apucăm să abordăm problema teologică, cu adevărat cea mai importantă. Nu doar în esenţa ei, ci şi prin faptul că ne-ar obliga să ieşim din tiparele înguste ale biblicismului steril pentru a dobîndi, cu eforturi, desigur, o gîndire mai amplă, pe care o numesc, la timp şi nelatimp, teologică.

Am învăţa că există nuanţe în abordarea teologică (mă, Paul Dan, auzi?, nuanţe!) şi că problema teologică necesită termeni consacraţi şi folosiţi cu discernămînt.

Am observa eforturile unor teologici de a dialoga cu alţi teologi, chiar dacă sînt pe poziţii (ideologic-) confesionale diferite.

Am dobîndi o smerenie care provine din conştienţa pe care o căpătăm o dată cu vîrsta că, în universul nostru atît de fascinant, ştim că… nu ştim. De aceea avem nevoie de competenţa ALTORA, a doctorilor cînd sîntem bolnavi, a inginerilor cînd trebuie făcut un pod, a teologilor cînd vrem să pricepem ceva din truda creştinilor de-a lungul secolelor de a vorbi lumii despre Dumnezeu şi despre umea pe care a creat-o El. La fel, avem nevoie de poeţi şi de mai puţini ideologi (că ne taie la ficat), avem nevoie de dirijori de cor competenţi şi de mai puţini fanfarişti (că ne dor urechile). Şi, dacă iară venii perioadă electorală, scot şi eu iară sloganul la vedere:

Mai puţine acordeoane, mai multe neoane! Votaţi Becul!

Dănuţ Mănăstireanu: “Paul Dan a publicat recent pe noul lui blog un text în care analizează, din perspectiva lui particulară, teologia mistică ortodoxă, pe care o socoteşte eretică şi periculoasă pentru creştinii care au respect pentru Sfânta Scriptură. În acest text, şi aparent fără prea mare legătură cu acesta, autorul etichetează pe scurt şi fără argumente, concepţiile teologice a trei evanghelici români care au obţinut doctorate la universităţi din Marea Britanie, pe teme legate de teologia ortodoxă. Această secţiune din textul lui formează obiectul răspunsului meu.”

Aşadar, dacă ne referim la eseul lui Paul Dan, Dănuţ Mănăstireanu afirmă că subiectul tratat de Paul Dan este referitor la teologia mistică ortodoxă, “pe care o socoteşte eretică şi periculoasă pentru creştinii care au respect pentru Sfânta Scriptură”.

Acelaşi Dănuţ Mănăstireanu precizează că obiectul răspunsului său este cu referire la secţiunea din eseu cu privire la cei trei teologi români.

După cum s-a putut vedea, şi intervenţia mea de pînă acum este în principal tot cu referire la secţiunea respectivă.

Deşi sînt stupefiat de debilitatea afirmaţiilor la adresa celor trei evanghelici, pasajul următor mă îngrijorează şi mai mult:

„The three theologians mentioned in this short analysis are part of a larger group of young, eager Evangelicals who have studied or are studying abroad in order to secure doctoral degrees. God gifted them with great abilities, earning highest honors from Cambridge, Oxford, and the like. The problem is that those who depart from a Biblical commitment, and instead practice a philosophical theology, engage on a pathway that is hard to return from. There is also a clear manifestation of an elitist behavior among them, being disconnected from the life of the church.“

În acest pasaj e vorba de mai mulţi decît de 3 teologi români. Şi discuţia despre aceştia trei e prea mult pentru Paul Dan, darămite să mai poate duce discuţia despre un grup mai larg din care ar face parte aceştia. Şi dacă aminteşte de Cambridge, la cine se referă oare?

Problema teologică pare să aibă, deci, cel puţin 3 aspecte:

a). Teologia mistică ortodoxă versus Scriptura.
b). Teologia filosofică versus angajament biblic.
c). Comportamentul elitist versus implicare eclesială.

Toate cele trei aspecte ale problemei teologice pun probleme de limbaj: sînt 6 concepte care trebuie clarificate, dar, mai ales, trebuie clarificate relaţiile dintre ele.

a). În ceea ce priveşte teologia mistică ortodoxă, nu am de gând să încep aici discuţia. Ar trebui să citesc măcar eseul lui Dan Paul, ceea ce am declarat că nu sînt degrabă interesat.

Dacă făceam greşeala şi-l citeam? Mă trezeam că l-am citit şi nu pot afişa comentarii la adresa lui pe blogul lui Dan Paul. Aşa, mai bine epistolez pe blogul meu. Din cîte enumăr aici, multe învăţăminte pot fi trase, nu-i aşa?

Prima întrebare la care aş căuta răspuns ar fi dacă Dan Paul foloseşte şi expresia “teologie ortodoxă” şi “teologie mistică ortodoxă”? Am observat că Dan Paul identifică misticismul cu ocultismul, ceea ce mi se pare o lipsă de cultură generală, dar în context teologic termenii pot avea diverse nuanţe, aşadar nu vreau aici să isc polemica. Dar dacă nu am folosi conceptul de “teologie mistică ortodoxă”, ci numai pe cel de “teologie ortodoxă”, atunci unde ar mai fi argumentul lui Dan Paul?

De asemenea, nu vreau deocamdată nici să mă focalizez asupra chestiunii Sola Scriptura. Dar cred că e de domeniul evidenţei că dacă doar la acest principiu rămînem, atunci devenim bibliolatri. În Reforma protestantă (pe care mă îndoiesc că Dan Paul ar fi înghiţit-o cu aceeaşi dinţi pe care îi are acum) mai apar şi alte singularităţi: Sola Gratia, de exemplu. Ba chiar… Solus Christus!

Cred că avem de a face cu un sindrom larg răspîndit în spaţiul confesional evanghelic, şi anume apelul exagerat la Scriptură. Şi dezvoltarea insuficientă a capacităţilor de folosire a Scripturii.

Unul dintre comentatori, Florin Paladie, remarcă acest ultim lucru, cînd aminteşte de lipsa de educaţie teologică şi imaturitatea intelectuală care caracterizează masa evanghelică română:

“Nu e vorba aici de o aroganţă, ci de admiterea faptului că cei care sunt puşi în poziţii de influenţă asupra sferei evanghelice nu şi-au îndeplinit rolul ăsta de a-i învăţa pe enoriaşi nu numai “ce” să gândească, dar şi “cum” să gândească. Este adevărat că asta implică un anume risc, că s-ar putea ca învăţând “cum” să gândească, să nu mai primească tot ce le dai.”

Deşi putem intui despre ce antagonism este vorba în prima secţiune a chestiunii teologice, consider că expresiile nu sînt suficient de prelucrate ca să putem opera aici cu ele.

Nu cumva sîntem, evanghelicii, la fel de vinovaţi pentru clişeele pe care le avem despre ortodocşi (sau catolici) precum sînt ei de vinovaţi pentru clişeele pe care le au despre pocăiţi?

Şi oare cine să ni le fi băgat în creierul nostru? Poeţii? Dirijorii de cor? Sau ideologii?

b). În ceea ce priveşte teologia filosofică, ce-aş mai vrea să spun un lucru şi cu asta basta: păi teologia numai filosofică poate fi!

Ei, frate Alin, păi filosofia nu-i a lumii?

Păi nu toată filosofia e după chipului veacului pierzării, o droaie de teologi au fost şi filosofi. Ba chiar teologia nu ar fi apărut la vremea ei, mă refer la perioada de aur a secolelor IV-V, dacă nu ar fi existat filosofia. Nu vreuna orientală, a eschimoşilor sau a amerindienilor, ci a GRECILOR.

Şi cum să confrunţi ereziile fără dogme, adică fără concepte teologice?!?!?

De obicei oamenii nu se urcă prin duzi să-i vadă pe urmaşii peripatetici ai lui Isus, iar aceştia să le intre în casă aducîndu-le mîntuirea. Şi oamenii să zică apoi: aoleu, am furat de la clienţi, la dau înapoi împătrit.

Nu, pînă şi în Biblie sînt o droaie de ALTE moduri în care Evanghelia ajunge la oameni: la masă, la fîntînă, la pescuit. Sau în miezul nopţii punîndu-ţi întrebări existenţiale: cum adică să mă nasc din nou? Păi astea-s chestiuni teologice sau filosofice. Şi de-a lungul secolelor oamenii au încercat să le dea diverse răspunsuri.

Dar are Biblia TOATE răspunsurile, nu-i aşa?

Hm!

Atunci de ce sînt atîtea confesiuni creştine?

Pentru că nu avem acces la adevăr în mod direct, ci în mod mediat. De aceea Sola Scriptura înseamnă o revoluţie în modul în care oamenii s-au raportat la Biblie, dar în acelaşi timp o libertate periculoasă în absenţa unei tradiţii de interpretare. Parcă sînt 10.000 de ramuri neo-protestante în SUA? Cum se poate aşa ceva? Poate că am accepta cumva diversitatea asta dacă nu ar avea TOATE pretenţia că deţin adevărul! Nici nu-i de mirare că a apărut postmodernismul. S-au săturat oamenii de atîta ipocrizie religioasă!

Ce propune Dan Paul?

Angajament biblic!

Deşi putem intui la ce se referă, la loialitate faţă de Scriptură, în contextul liberalismului protestant (ceea ce nu-i cazul în România), expresia “angajament biblic” este una vagă. Păi dacă ar fi după Dan Paul, angajamentul biblic ar începe mai întîi cu Romani, Beni Fărăgău cu Deuteronom şi Isaia, iar Paul Negruţ, cînd nu ar fi în lume, dar nu ca lumea, ar fi, ca de obicei, apocaliptic! Şi uite aşa, repede-repejor, am face trei colibe.

Încerc să sugerez că nu e de ajuns să spunem “angajament biblic” ca toţi să înţelegem acelaşi lucru. (În secolul XX filosofia limbajului a avut trecere, spre deosebire de modernism, cînd gnoseologia era principalul subiect tratat de filosofie, sau de antichitate, cînd ontologia era regina filosofiei.)

Şi ce este deranjant este faptul că Dan Paul lucrează cu aceste antagonisme, deşi ele nu sînt necesar antagonice.

c). Cea de a treia contradicţie este probabil cea mai inoportună.

Reflexele antiintelectuale care apar în spaţiul confesional trebuie sancţionate promt, precum trebuie sancţionate promt şi aroganţele proştilor îngăuriţi cu diplomă, cum îi numea Nea Nelu, din tinereţea mea.

Desigur, mai rămîne să învăţăm ce înseamnă “prompt”, în funcţie de discernămîntul fiecăruia.

Despre problema competenţei şi a rigidităţii, în episodul următor.

Un răspuns to “Năzbîtii pauline (2)”

  1. Alin Cristea Says:

    A republicat asta pe RoEvanghelica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: